Spune legenda ca Darwin planuia sa devina preot de tara, dar si-a schimbat intentiile dupa ce s-a imbarcat pe Beagle intr-o calatorie in jurul pamantului. Parerea mult raspandita ca descoperirea teoriei evolutiei l-a condus pe Darwin spre apostazie si spre o cariera biologica, este insa lipsita de fundament. De fapt, Darwin nu s-a simtit niciodata atras de teologie ca vocatie. In tinerete, parerile sale despre religie erau conventionale si pasive pentru simplul motiv ca nu se gandise niciodata cu adevarat la religie. Planurile sale de preotie se datorau mai mult absentei de planuri alternative si nu credintei sau unei dorintei active.

Apropiindu-se de plenitudinea vietii cu linistea oferita de substantiale resurse economice, reputatie profesionala si o familie fericita, Darwin nu-si punea probleme de credinta personala, desi ideile evolutive il facusera sa se indoiasca si sa abandoneze multe din dogmele traditionale impuse de educatia anglicana. Dar atunci, intr-un interval de timp fatidic intre sfarsitul anului 1850 si 23 aprilie 1851, dubiul intelectual si tragedia personala i-au schimbat lumea pentru totdeauna.

Ducand la bun sfarsit cativa ani de munca intensa privind taxonomia ciripedelor, Darwin constata ca sanatatea sa precara se imbunatise in mod substantial, si deodata dispunea de timp sa citeasca si de liniste ca sa mediteze. Decide astfel in cele din urma sa-si examineze propriile credinte religioase in mod meticulos si sistematic. Si pentru aceasta se concentreaza asupra operei unui ganditor fascinant, care in acea epoca facea furori, desi azi este un perfect necunoscut mai ales pentru ca fratele sau, mult mai faimos, urmase un drum diferit si-l eclipsase. Fratii Newman nu puteau sa sufere inconsistentele pe care le detectau in practica si crezul anglican. John Henry Newman starnise una din cele mai mari agitatii in viata intelectuala britanica a sec. XIX convertindu-se la catolicism, si ajungand in cele din urma cardinal.

Francis William Newman, fratele mai mic al cardinalului se licentiase la Oxford cu aspiratii mai mult decat indreptatite de a deveni sef de catedra al Universitatii, dar lasa acest loc de frunte pentru un post de profesor de latina in eterodoxul University College din Londra, pentru ca refuzase sa semneze (asa cum cerea traditia in Oxbridge) cele 39 Articole ale Anglicanismului. Newman intreprinde apoi o calatorie spirituala prin intermediul cartilor, pana cand in cele din urma adopta pozitia unei intense credinte religioase bazate insa pe respingerea dogmelor si a severelor doctrine traditionale (concret ideea recompensei sau pedepsei eterne pentru actele terenale); totul in favoarea unui sistem consistent cu gandirea rationala si descoperirile stiintei moderne. Cu obisnuita sa profunzime, Darwin studiaza operele principale ale lui Newman intre 1850 si 1851, ajungand la concluzii similare privind cruzimea si absurditatea dogmelor religioase traditionale, demonstrand insa, spre deosebire de Newman, scepticism fata de toate aspectele credintei religioase.

Poate ca studiul operelor lui Newman nu i-ar fi influentat atat de profund ideile sale asupra vietii, daca Darwin nu ar fi suferit in acel moment o tragedie personala. Iubirea pentru fata sa Annie era inspirata de un amestec complex intre caracterul dulce al copilului si asemanarea sa cu Susan, sora lui Charles. Susan o inlocuise pe mama ambilor dupa moartea prematura a acesteia.


Annie fusese mereu o fetita bolnavicioasa. In martie 1851 se imbolnavise atat de rau incat Charles si sotia sa Emma au decis sa-si trimita fata, care avea pe atunci 10 ani, la clinica doctorului Gully in Malvern, unde sanatatea lui Charles se imbunatatise in mod spectaculos datorita celebrului “tratament cu apa”. La inceput Annie se simtea mai bine, dar brusc se imbolnavise in mod violent. In cele din urma moare pe 23 aprilie.

Nemiloasa moarte a fiicei sale Annie a jucat rolul unui catalizator al tuturor indoielilor generate de lectura operelor lui Newman. Darwin isi pierde pentru totdeauna orice urma de credinta intr-un Dumnezeu binevoitor, si nu va mai cauta niciodata consolare in religie. A evitat cu grija orice afirmatie directa a acestui fapt, atat in scrierile sale publice cat si in cele private. Darwin a continuat sa fie pasionat de viata si de studiul naturii mentinandu-si opinia sa despre religie la nivel intim. Era inconjurat de fiinte dragi care profesau o profunda credinta religioasa.