Author: Oenoanda
•00:19

Spune legenda ca Darwin planuia sa devina preot de tara, dar si-a schimbat intentiile dupa ce s-a imbarcat pe Beagle intr-o calatorie in jurul pamantului. Parerea mult raspandita ca descoperirea teoriei evolutiei l-a condus pe Darwin spre apostazie si spre o cariera biologica, este insa lipsita de fundament. De fapt, Darwin nu s-a simtit niciodata atras de teologie ca vocatie. In tinerete, parerile sale despre religie erau conventionale si pasive pentru simplul motiv ca nu se gandise niciodata cu adevarat la religie. Planurile sale de preotie se datorau mai mult absentei de planuri alternative si nu credintei sau unei dorintei active.

Apropiindu-se de plenitudinea vietii cu linistea oferita de substantiale resurse economice, reputatie profesionala si o familie fericita, Darwin nu-si punea probleme de credinta personala, desi ideile evolutive il facusera sa se indoiasca si sa abandoneze multe din dogmele traditionale impuse de educatia anglicana. Dar atunci, intr-un interval de timp fatidic intre sfarsitul anului 1850 si 23 aprilie 1851, dubiul intelectual si tragedia personala i-au schimbat lumea pentru totdeauna.

Ducand la bun sfarsit cativa ani de munca intensa privind taxonomia ciripedelor, Darwin constata ca sanatatea sa precara se imbunatise in mod substantial, si deodata dispunea de timp sa citeasca si de liniste ca sa mediteze. Decide astfel in cele din urma sa-si examineze propriile credinte religioase in mod meticulos si sistematic. Si pentru aceasta se concentreaza asupra operei unui ganditor fascinant, care in acea epoca facea furori, desi azi este un perfect necunoscut mai ales pentru ca fratele sau, mult mai faimos, urmase un drum diferit si-l eclipsase. Fratii Newman nu puteau sa sufere inconsistentele pe care le detectau in practica si crezul anglican. John Henry Newman starnise una din cele mai mari agitatii in viata intelectuala britanica a sec. XIX convertindu-se la catolicism, si ajungand in cele din urma cardinal.

Francis William Newman, fratele mai mic al cardinalului se licentiase la Oxford cu aspiratii mai mult decat indreptatite de a deveni sef de catedra al Universitatii, dar lasa acest loc de frunte pentru un post de profesor de latina in eterodoxul University College din Londra, pentru ca refuzase sa semneze (asa cum cerea traditia in Oxbridge) cele 39 Articole ale Anglicanismului. Newman intreprinde apoi o calatorie spirituala prin intermediul cartilor, pana cand in cele din urma adopta pozitia unei intense credinte religioase bazate insa pe respingerea dogmelor si a severelor doctrine traditionale (concret ideea recompensei sau pedepsei eterne pentru actele terenale); totul in favoarea unui sistem consistent cu gandirea rationala si descoperirile stiintei moderne. Cu obisnuita sa profunzime, Darwin studiaza operele principale ale lui Newman intre 1850 si 1851, ajungand la concluzii similare privind cruzimea si absurditatea dogmelor religioase traditionale, demonstrand insa, spre deosebire de Newman, scepticism fata de toate aspectele credintei religioase.

Poate ca studiul operelor lui Newman nu i-ar fi influentat atat de profund ideile sale asupra vietii, daca Darwin nu ar fi suferit in acel moment o tragedie personala. Iubirea pentru fata sa Annie era inspirata de un amestec complex intre caracterul dulce al copilului si asemanarea sa cu Susan, sora lui Charles. Susan o inlocuise pe mama ambilor dupa moartea prematura a acesteia.


Annie fusese mereu o fetita bolnavicioasa. In martie 1851 se imbolnavise atat de rau incat Charles si sotia sa Emma au decis sa-si trimita fata, care avea pe atunci 10 ani, la clinica doctorului Gully in Malvern, unde sanatatea lui Charles se imbunatatise in mod spectaculos datorita celebrului “tratament cu apa”. La inceput Annie se simtea mai bine, dar brusc se imbolnavise in mod violent. In cele din urma moare pe 23 aprilie.

Nemiloasa moarte a fiicei sale Annie a jucat rolul unui catalizator al tuturor indoielilor generate de lectura operelor lui Newman. Darwin isi pierde pentru totdeauna orice urma de credinta intr-un Dumnezeu binevoitor, si nu va mai cauta niciodata consolare in religie. A evitat cu grija orice afirmatie directa a acestui fapt, atat in scrierile sale publice cat si in cele private. Darwin a continuat sa fie pasionat de viata si de studiul naturii mentinandu-si opinia sa despre religie la nivel intim. Era inconjurat de fiinte dragi care profesau o profunda credinta religioasa.
This entry was posted on 00:19 and is filed under , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

5 comments:

On 20 ianuarie 2009, 10:37 , Logosfera spunea...

Darwin a fost pedepsit ca nu a citit decat lucrari de apologetica catolica ce l-au impins spre necredinta. Daca ar fi studiat autori ortodocsi Monstrul Yehova i-ar fi crutat probabil copilul.

Lasand gluma la o parte, e o poveste interesanta care arata ca marile minti ale lumii isi pastreaza integritatea intelectuala in situatii foarte grele. Socrate, Galilei si altii au facut-o cu pretul vietii. Cred ca atunci cand alegi cautarea adevarului drept un mod de viata nu mai este cale de intoarcere (doar problemele medicale putand afecta decizia - vezi Anthony Flew).

 
On 20 ianuarie 2009, 14:22 , Oenoanda spunea...

Nice thought
Intr-adevar cazul A Flew e interesant: The Turning of an Atheist.

 
On 20 ianuarie 2009, 14:56 , Logosfera spunea...

Din pacate Anthony Flew este victima (la propriu) a unor crestini "binevoitori". Fiind usor atins de senilitate, cativa crestini au incercat sa-i arate "adevarul" (caci cu o persoana complet sanatoasa n-ar avea nici o sansa). John Loftus (de pe debunkingchristianity.blogspot.com) povesteste ca s-a intalnit la o conferinta cu unul dintre binevoitorii care au vrut sa-l converteasca la crestinism. Acesta a recunoscut ca Anthony Flew este DEPARTE de crestinism si ca in cel mai bun caz poate fi numit deist.
Dar in numele credintei crestinii sunt in stare de minciuni si crime si astea sunt informatii care nu sunt facute publice de acesti crestini.
Si Einstein a fost obligat sa explice la nesfarsit ca religiozitatea lui nu este ca cea a credinciosilor. Cu toate astea chiar si astazi apologeti crestini (Dinesh D Souza) il prezinta pe Einstein drept o dovada ca credinta poate fi rationala.

 
On 20 ianuarie 2009, 16:23 , Oenoanda spunea...

“…Einstein drept o dovada ca credinta poate fi rationala

‘Credinta poate fi rationala’ este o absurditate. Credinta si ratiunea sunt termeni care se exclud. Atunci cand o persoana renunta intr-un anumit moment la ratiune in favoarea credintei, nu mai rationeaza, crede. Onestitatea intelectuala a individului rational consta in a fi mereu consecvent pe pozitia: ‘nu voi accepta nimic numai pe baza de credinta’, unde ‘nimic’ poate fi existenta lui Dzeu, a unicornilor etc. Crestinii renunta la ratiune si onestitate inelectuala atunci cand accepta drept cunoastere Trinitatea, invierea lui Isus, divinitatea sa, si multe altele.
Exista versiuni ale credintei teiste care sustin ca opereaza numai in sfera rationala. O fi adevarat ca folosesc ratiunea (cine poate nega faptul ca apologeti crestini ca Plantinga, Swinburne si altii, rationeaza), dar toate fac apel in cele din urma la credinta. Ei spun ca crestinii transcend ratiunea si obtin astfel un nivel de cunoastere inaccesibila omului pe cale rationala. Absurd. Toti acesti ‘credinciosi rationali’ folosesc ratiunea pentru a induce un aer de 'legitimitate' pentru credinta teista.

 
On 26 ianuarie 2009, 01:59 , Armand K. spunea...

Religiozitatea lui Einstein nu era religiozitate în sensul atribuit de religioşi cuvântului ci, în cuvintele lui, "admiraţia neţărmurită pentru structura lumii"... o senzaţie mult mai apropiată de acel "sense of wonder" de care vorbesc unii autori SF.