Inainte de a fi scrise, relatarile evenimentelor legate de viata si moartea lui Isus din Nazaret au circulat pe cale orala adica au fost povestite si repovestite timp de zeci de ani de la o persoana la alta. Doi dintre autorii Evangheliilor marturisesc chiar ca nu au fost martorii evenimentelor descrise. Nimeni nu stie cu certitudine cand a murit Isus desi se accepta in general o data in jurul anului 30. Se accepta de asemeni in general ca primele consemnari au fost facute dupa 35 - 65 ani de la moarea lui Isus (data aproximativa a Evangheliei dupa Marcu). Ce s-a intamplat in acest interval de timp?

Daca analizam documentele epocii, ne dam seama de un fapt interesant cu privire la primii ani ai crestinismului - pana in secolul II multi dintre functionarii Imperiului Roman stiau foarte putin despre crestinism. In literatura pagana a secolului I nu exista nici o referinta istorica cu privire la Isus sau la crestini. Religia crestina s-a raspandit in tot acest timp pe nesimtite prin convertirea nu a milioane ci a mii de oameni.

Ce-si povesteau oamenii unii altora cu scopul de a-i converti? Ce putea sa-i convinga pe oameni sa adopte o noua credinta? Nu putem spune cu certitudine. Dar stiind ca lumea accepta sa creada in zei in speranta ca acestia le vor aduce sanatate, pace si prosperitate, nu este exagerat sa spunem ca credinta in Isus a putut fi mai usor acceptata daca oamenilor li se spunea ca aceasta avea efecte binefacatoare, chiar miraculoase. Daca cineva iti spune ca rugandu-te lui Dumnezeu copilul tau bolnav se va face bine, sau daca ti se spune ca martorii miracolelor lui Isus au vazut cum acesta scotea demonii din oameni, cum invia morti, atunci interesul pentru noua religie este asigurat. Oamenii ar intreba atunci, cine a fost acest Isus, cum a murit? Si cum Isus nu putea fi mai prejos decat zeii la moda, trebuia si el sa se fi nascut dintr-o femeie virgina, sa faca miracole, sa invie dupa moarte, etc. Astfel povestile despre Isus au fost transmise de la oameni la oameni pe cale orala, in dorinta de a convinge si pe altii ca noua credinta este cea adevarata.

In cea mai marte parte, ele au fost transmise nu de martori directi ci de indivizi care la randul lor auzisera povestile de la altii, care la randul lor le auzisera de la altii… Au fost povestite in diferite locuri geografice, in diferite limbi, in diferite imprejurari si cu diferite scopuri. Nu e nevoie de prea multa imaginatie sa ne dam seama ce s-a intamplat cu povestile in tot acest timp. Daca ati jucat vreodata un joc care se juca la petreceri numit ‘telefonul fara fir’, aveti raspunsul. Jucatorii se distribuie in cerc, si primul ii sopteste la ureche celui de langa el o fraza. Acesta ii sopteste urmatorului fraza asa cum a putut sa o inteleaga. Si tot asa pana cand fraza ajunge la ultimul jucator. Intre timp a fost distorsionata in asa masura incat atunci cand acesta i-o sopteste initiatorului, starneste hohote de ras. Asa-i si cu traditia orala. E imposibil ca povestea initiala sa ramana neschimbata mai ales cand a fost vehiculata timp de cateva zeci de ani. Uneori cel care transmitea informatia simtea nevoia sa o modifice doar pentru a sublinia un punct de vedere teologic propriu.

Poate veti spune ca toate astea sunt simple presupuneri, dar nu-i asa, exista dovezi ca povestile au fost modificate. Desi poate nu cu rea intentie, crestinii au distorsionat realitatea in asa masura incat atunci cand aceste povestiri au fost consemnate in scris, ele nu mai pot fi considerate dovezi istorice ale vietii si mortii lui Isus din Nazaret. Intentia cu care povestile au fost transmise nu a fost aceea de a furniza dovezi obiective ale evenimentelor intamplate in Imperiul Roman al secolului I, ci de a convinge cat mai multi oameni ca Isus era fiul lui Dumnezeu trimis pe pamant, facatorul de minuni si salvatorul omenirii.

Acestea sunt deci povestile pe care la randul lor autorii Evangheliilor le-au auzit de la altii spre sfarsitul secolului I. Cei care accepta azi aceste povesti pe baza de credinta, nu au nici o problema legata de exactitatea lor istorica. Insa cei care studiaza in mod stiintific Biblia, cei care vor sa stie realitatea istorica a evenimentelor povestite in Noul Testament, trebuie sa accepte ca aceste documente nu sunt o sursa fiabila, si ca este foarte greu sa facem diferenta intre ceea ce este istorie si ceea ce este punct de vedere teologic, numai pe baza Noului Testament.


Jesus, Apocalyptic prophet of the new millennium, Bart Ehrman