Author: Oenoanda
•18:42

Studiul stiintific al corpului uman si al bolilor sale a suferit din cele mai vechi timpuri atacurile superstitiei, promovata pana si in zilele noastre de biserica. Boala era vazuta fie ca o pedeapsa divina pentru pacat, fie ca lucrarea diavolului. Ca urmare, putea fi tratata ori prin interventia sfintilor (in persoana sau prin intermediul “moastelor” acestora), prin rugaciune si peregrinaj, sau prin tratamente agresive “care-i displac diavolului” (a se vedea cazul Tanacu).

Aceasta atitudine retrograda este sprijinita pe de-o parte chiar de Biblie, pe de alta a fost dezvoltata prin doctrina Parintilor Bisericii. Astfel, Sf. Augustin spunea ca toate bolile crestinilor pot fi puse pe seama demonilor, adica a ‘zeilor’ suparati de progresul Crestinismului. Primii crestini nu negau existenta zeilor Olimpului, dar ii considerau servitori ai lui Satan.

Credinta in puterea vindecatoare a moastelor a crescut progresiv in Evul Mediu, si din pacate este si azi destul de puternica in multe parti ale lumii. Posesia relicvelor mult pretuite a fost pentru Biserica o sursa importanta de castig, mai ales in conditiile in care lumea este dispusa sa creada in minuni chiar si atunci cand se demonstreaza ca relicvele sunt false, asa cum s-a intamplat cu cele atribuite Sfintei Rozalia din Palermo. Prof. Buckland, un eminent osteolog si geolog, a descoperit ca oasele sfintei care se spune si-au manifestat puterea ‘vindecatore’ pe parcursul secolelor, sunt de fapt oase de capra.

Marile plagi care secerau frecvent numeroase vieti omenesti in Evul Mediu, erau puse pe seama demonilor sau a furiei lui Dumnezeu. O reteta pentru a linisti furia divina recomandata calduros de clerici, era aceea de a darui pamant Bisericii. ‘Moartea neagra’ care a devastat in 1348, a cauzat o explozie de superstitie. O alta metoda frecventa de imbunare a lui Dumnezeu era masacrul populatiilor evreiesti, care daca nu mureau de ciuma mureau asasinati. In Bavaria, au fost ucisi 12000, in Erfurt 3000, in Strasburg 2000 au fost arsi, s.a.m.d. Metodele de a combate bolile bazate pe superstitie erau universal acceptate. Studiul stiintific al medicinei era puternic descurajat. Orice incercare de a avansa era suspectata ca fiind o forma de magie. Studiul anatomiei si disectiile erau interzise pentru ca puteau impiedica invierea corpului. Papa Pius V a ordonat in sec 16 medicilor ca inainte de a-si presta serviciile sa cheme un preot, pe baza faptului ca ‘bolile apar frecvent din cauza pacatului’, si sa refuze tratamentul daca pacientul nu se spovedea preotului in timp de trei zile.
Tratamentul bolilor mintale era in mod special bazat pe superstitie, si asa a ramas in buna parte pana mai de curand. Diavolul este cauza principala a manifestarii ‘nebuniei’, afirmatie sprijinita chiar de Noul Testament. Exorcismul este o metoda obscena si aspra care poate avea drept consecinta moartea ‘gazdei’, asa cum s-a intamplat nu de mult in Romania (Tanacu). Pentru ca atunci cand diavolul refuza sa paraseasca corpul, acesta trebuie torturat. Traditia spune ca bolnavul mintal trebuie tratat cu cruzime. Printre metodele recomandate se afla pedeapsa corporala, bataia, impiedicarea somnului pe timp indelungat.

In Evul Mediu, prevenirea si vindecarea bolilor era complet dominata de superstitie. In absenta disectiilor, a studiului anatomiei, fiziologiei, interzise explicit de Biserica, practic nu existau metode stiintifice de combatere a bolilor si suferintelor corpului. Vesalius, initiatorul anatomiei stiintifice, a scapat de cenzura oficiala pentru un timp pentru ca era medic la curtea Imparatului Carol V, foarte preocupat de sanatatea personala. In schimb, Filip II nu l-a mai protejat si in timpul domniei acestuia, Vesalius a incetat sa mai primeasca cadavre pentru disectii. Biserica sustinea existenta in corpul uman a unui os indestructibil care este nucleul invierii corporale. Intrebat fiind, Vesalius a marturisit ca nu gasise un asemena os, ceea ce a atras ura ‘discipolilor lui Galen’. Cu prima ocazie, s-au razbunat - in timpul examinarii corpului defunct al unui nobil spaniol cu aprobarea rudelor acestuia, a fost acuzat de crima sustinand ca observasera semne de viata sub cutitul lui Vesalius. In cele din urma a fost dat pe mana Inchizitiei, desi prin bunavointa regelui i s-a permis sa-si rascumpere ‘vina’ printr-un peregrinaj in Tara Sfanta. Vesalius naufragiaza si moare epuizat la scrut timp dupa ce reuseste sa se intoarca acasa.

Fiziologia a devenit stiintifica odata cu Harvey (1578-1657), re-descoperitorul circulatiei sangelui (primul european care a descris circulatia pulmonara a fost Miguel Servet). Desi in tarile protestante opiniile in legatura cu medicina devenisera mai liberale, in tari ca Spania, chiar si la sfarsitul sec. 18 circulatia sangelui era negata. Desi prejudecatile teologice isi pierdusera forta, ele erau frecvent reactivate. Inocularea pentru prevenirea variolei a desteptat furia divina iar Sorbona s-a pronuntat impotriva sa pe baze teologice. Era considerata o impotrivire fata de judecata divina. Cu toate astea, scaderea vizibila a numarului de morti prin inoculare a facut ca frica de boala sa invinga teroarea teologica. Asa incat in 1768 Imparateasa Ecaterina s-a inoculat ea insasi impreuna cu fii sai.

Descoperirea vaccinarii a redesteptat polemica. Clericii si chiar medicii se refereau la vaccinare ca la un afront fata de voia lui Dumnezeu. La Universitatea din Cambridge se tineau predici impotriva vaccinarii. Pana in anul 1885 cand a izbucnit o mare epidemie de variola in Montreal, populatia s-a opus vaccinarii la instigatia Bisericii. Credinciosii erau incurajati sa reziste prin rugaciune.




Descoperirea anesteziei a cunoscut si ea opozitia teologilor. Aplicarea anesteziei pentru a reduce suferinta femeilor in timpul nasterii de catre Simpson in 1847 a fost condamnata pe baza pasajului biblic in care Dumnezeu ii spune Evei “în dureri vei naşte copii” (Facerea 3:16).

Interventia teologiei in problemele medicale este inca de actualitate. Biserica are opinii foarte clare in privinta controlului familial, al avortului, al cercetarii cu celule embrionare, pe care vrea sa le impuna societatii in general. Desi suntem mai sanatosi si traim mai mult, continuam sa luam decizii pe baza de superstitii, inca exista opozitia medievala fata de vaccinare, bolile (SIDA) inca sunt privite ca pedepse divine, preferam “medicina alternativa” in fata medicinei stiintifice a carei eficienta este demonstrabila. Cu ce se pot lauda cei care sustin utilitatea credintei religioase in fata nenumaratelor si minunatelor “daruri” pe care medicina stiintifica le-a adus speciei umane? Cu metacarpiene de berbec expuse cu fast in cutiute de aur si pupate de generatii de oameni disperati.





Bazat pe eseul lui B. Russell, Demonologie si medicina
This entry was posted on 18:42 and is filed under , , , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comments:

On 1 februarie 2009, 22:41 , BlindGirl spunea...

Intotdeauna am zis ca biserica sa sfaturi si cai de urmat doar pt cei ce nu pot sa judece singuri ce e bine sau rau pentru ei.

Cand mai apare o cercetare, un vaccin ceva, se face sinodul si se ia o decizie. Si decid sa sfatuiasca marea de credinciosi sa faca dupa invataturile lor. Insa initial, cand nu e forte bine inteles si cercetat, lucrul va fi rau. Ca majoritatea lumii e reticenta la nou cand e vorba de propria persoana.

Initial preotii ziceau ca transplantul de organe si donatia nu sunt sprijinite de Biserica ca si trupul de duce pe cealalta lume si tre' sa fie intreg. Acum cand au vazut ca omenia a primat si pana la urma lumea a inteles cat de importante sunt organele, au schimbat-o.

Preotii trebuie sa zica asa cum place marii majoritati sa auda. Ca asa e bine petru ei, sa dea sfaturi alora prosti da' multi. Daca ar da sfaturile asa cum trebuie si nu dupa parearea generala a maselor, ar pierde puhoiul de enoriasi.

Oricum orice ar fi ei nu pierd niciodata, raman in picioare ca hopa-mitica. ( ex: Daca nasti un copil sanatos e de la Dumnezeu, daca ai probleme e ori e de la diavol ori medicul a gresit. Eu i-am multumit medicului pentru cezariana ca el m-a ajutat, nu Dumnezeu. El l-a adus pe lume pe fiul meu. S-au cam mirat cucoanele din salon dar asta e, nu vreau sa-si asume creditul altcineva.

[ btw- de la ortodoxism mi se trage sa dau vina pe altcineva cand gresesc, sper sa ma dezvat in timp si sa-mi asum greselile; aici mai am de lucrat... hmmm oare dau iar vina pe cineva?...]
apoi mai e aia cu fa ce spune popa si nu ce face popa si altele zeci de spala popa si valuta nu doar basmaua).