Cortexul prefrontal ventromedial (CPVM) este o parte cerebrala esentiala in controlul emotiilor. Pacientii care au aceasta zona alterata prezinta o scadere importanta a capacitatii de reactie emotionala. Compasiunea, rusinea, vinovatia, sentimente strans legate de valorile morale, sunt in mod semnificativ reduse la acesti indivizi. CPVM este cunoscut de neurologi incepand cu 13 septembrie 1848 cand o explozie accidentala a proiectat o bara de fier de 1 metru lungime si 6 kg greutate in aceasta zona din creierul lui Phineas Gage - seful unei echipe de muncitori la caile ferate. Desi Phineas a supravietuit avand functiile cerebrale intacte inclusiv limbajul, dupa spusele unui bun prieten al sau, “Acest om nu mai este Phineas Gage”. Se comporta ca si cum toate 'filtrele' sale etice ar fi fost eliminate.

Povestea lui Gage a marcat inceputul istoric al studiului bazelor biologice ale comportamentului. Neurologul Antonio Damasio sustine ca multe reactii morale de respingere sunt o combinatie intre repulsia viscerala fata de acte concrete (de exemplu crima) si compasiunea instinctiva pentru alte fiinte umane. El crede ca emotiile sunt de o importanta cruciala pentru elaborarea judecatilor morale. Desi credinciosii atribuie moralitatea agentilor supranaturali, modelele cognitive indica contrariul: ca sentimentele noastre morale sunt recrutate pentru a face verosimile notiunile morale religioase. Deci nu religia inculca sentimentele morale umane ci felul in care a evoluat creierul uman determina morala religioasa. Psihologia experimentala indica faptul ca copiii inteleg imperative morale bazice, cum ar fi cele legate de dreptate si de ranirea semenilor, inca de la varsta prescolara.

Pascal Boyer spune ca modul de gandire religios este “linia de minima rezistenta” pentru sistemul cognitiv uman. Indoiala este deobicei rezultatul unui efort rational deliberat impotriva predispozitiei naturale, ca urmare este mai greu de propagat decat credinta.



Religion, bound to believe? Pascal Boyer
Dumnezeu locuieste in creier Javier Sampedro
Antonio Damasio, Descartes error