Daca ai chef, aici poti sa-ti lasi impresiile despre acest blog.

Cortexul prefrontal ventromedial (CPVM) este o parte cerebrala esentiala in controlul emotiilor. Pacientii care au aceasta zona alterata prezinta o scadere importanta a capacitatii de reactie emotionala. Compasiunea, rusinea, vinovatia, sentimente strans legate de valorile morale, sunt in mod semnificativ reduse la acesti indivizi. CPVM este cunoscut de neurologi incepand cu 13 septembrie 1848 cand o explozie accidentala a proiectat o bara de fier de 1 metru lungime si 6 kg greutate in aceasta zona din creierul lui Phineas Gage - seful unei echipe de muncitori la caile ferate. Desi Phineas a supravietuit avand functiile cerebrale intacte inclusiv limbajul, dupa spusele unui bun prieten al sau, “Acest om nu mai este Phineas Gage”. Se comporta ca si cum toate 'filtrele' sale etice ar fi fost eliminate.

Povestea lui Gage a marcat inceputul istoric al studiului bazelor biologice ale comportamentului. Neurologul Antonio Damasio sustine ca multe reactii morale de respingere sunt o combinatie intre repulsia viscerala fata de acte concrete (de exemplu crima) si compasiunea instinctiva pentru alte fiinte umane. El crede ca emotiile sunt de o importanta cruciala pentru elaborarea judecatilor morale. Desi credinciosii atribuie moralitatea agentilor supranaturali, modelele cognitive indica contrariul: ca sentimentele noastre morale sunt recrutate pentru a face verosimile notiunile morale religioase. Deci nu religia inculca sentimentele morale umane ci felul in care a evoluat creierul uman determina morala religioasa. Psihologia experimentala indica faptul ca copiii inteleg imperative morale bazice, cum ar fi cele legate de dreptate si de ranirea semenilor, inca de la varsta prescolara.

Pascal Boyer spune ca modul de gandire religios este “linia de minima rezistenta” pentru sistemul cognitiv uman. Indoiala este deobicei rezultatul unui efort rational deliberat impotriva predispozitiei naturale, ca urmare este mai greu de propagat decat credinta.



Religion, bound to believe? Pascal Boyer
Dumnezeu locuieste in creier Javier Sampedro
Antonio Damasio, Descartes error

Frecvent auzim fundamentalisti crestini spunand: “stiai ca Darwin s-a dezis de teoria evolutiei inainte de moarte?”
Aceste ‘stiri’ apocrife corespund dorintelor antievolutioniste confundate cu realitatea, fiind insa departe de aceasta. Totusi exista o intamplare interesanta in spatele acestora. Mitul isi trage radacinile in discursul tinut in Boston in 1915 de o evanghelista britanica Lady Hope, care afirma ca l-ar fi vizitat pe Darwin putin inainte de moarte si l-ar fi vazut citind Biblia si cantand imnuri religioase. In delirul sau mistic, evanghelista povestea ceea ce i-ar fi placut ei sa vada. Cert este ca povestile au proliferat in ziarele din intreaga lume, pana cand Henriette, fata lui Darwin prezenta in momentul mortii acestuia, a emis un mesaj publicat in 1922 in The Christian, in care asigura ca Darwin “nu s-a dezis niciodata de niciunul din punctele sale de vedere stiintifice…iar povestea este lipsita complet de orice fundament”. Francis fiul lui Darwin prezent si el la moartea sa a negat ca vreo Lady Hope ar fi vizitat Down House - casa in care Darwin si familia sa si-au petrecut peste 40 de ani din viata.

Publicarea lucrarii sale “Originea speciilor” in 1859 a produs o schimbare de paradigma de la creatie la evolutie. Darwin a demonstrat ca oamenii fac parte din natura si nu sunt pe deasupra acesteia, si ca toate formele de viata inclusiv cea umana sunt inrudite prin descendenta dintr-un stramos comun. Mecanismul evolutiei prin selectie naturala explica diversitatea lumii vii. Aceasta schimbare dramatica de perspectiva, de la supranatural la naturalismul metodologic a permis un progres stiintific impresionant in ultimii 150 de ani. T. Dobzhansky, eminent genetician care a avut un aport fundamental in sinteza moderna a geneticii si evolutiei a lasat celebra fraza: “In biologie nimic nu are sens decat in lumina evolutiei”. O lumina care s-a apris prima data in Anglia acum doua secole, datorita unui om extraordinar, Darwin.

Down: The home of the Darwins, Atkins
The myth of Darwin’s conversion, Sloan

In aceasta lume haotica si nesupervizata, spunea Epicur, omul poate fi nu numai virtuos dar si fericit. De fapt, nu exista niciun motiv sa nu fim fericiti. Cele trei mari obstacole in calea fericirii sunt frica de moarte, frica de durere si frica de zei.

Moartea, spunea Epicur, nu trebuie sa ne ingrijoreze pentru ca atunci cand suntem vii nu suntem morti iar atunci cand suntem morti nu putem fi constienti de acest lucru.

Moartea, raul cel mai mare, nu-i o problema pentru noi, pentru ca atunci cand suntem, moartea nu este, iar cand moartea este, noi nu suntem”.

Teama de durere este mai mare decat durerea in sine care poate fi indurata. Cat despre zei, Epicur spunea ca e inutil sa ne fie teama de ei pentru ca acestia nu-i acorda omului nicio atentie. El credea ca zeii sunt “entitati-imagini” calme si fericite aflate etern in spatiul cosmic. Ei nu au creat lumea, nici nu sunt furiosi, frustrati sau razbunatori. Nu ne judeca, doar ne servesc ca exemplu.

Spre deosebire de religiile care adora o fiinta sublimand virtutile sale (exemplu crestinismul), Epicureismul admira zeii pentru starea lor de spirit - sunt entitati care au reusit sa rezolve contradictia intre cum se simt si cum vor sa se simta.

Asa ca nu avem nimic de temut: vom muri, si ce daca? Cand vine vremea, se va sfarsi. Durerea exista dar ori nu dureaza mult, ori se poate indura. In cele din urma, nu ne vegheaza nicio ‘fantoma’ gata sa ne pedepsesca daca gresim. Totul e OK, nu ne ramane decat sa ne traim viata cum se cuvine. Sa facem o arta din a aprecia placerea.

Mai tarziu insa, din pacate, detractorii crestini ai Epicureismului au distorsionat notiunea sa despre fericire si placere, identificand-o cu dorinta de a se lasa prada pasiunilor si instinctelor celor mai joase, un fel de sex, droguri si rock and roll, cand in realitate modelul epicureist de fericire consta mai mult in a se aseza la umbra unui smochin si a se bucura de compania prietenilor. Carpe diem.

...sau urangutanul din insula Borneo. Willie Smits este un olandez expert in urangutani care traieste in Borneo si lupta pentru salvarea acestei specii in pericol de extinctie. Urangutanii se afla printre "rudele" noastre apropiate. Sunt inteligenti, ascut topoare, pescuiesc, isi confectioneaza unelte, spala rufe. Smits ii arata unei urangutance o fotografie cu urangutani. Foarte interesata, ea se apropie sa-i vada si-l alege pe cel care-i place.
Daca nu facem nimic sa-i salvam, spune Willie, in vreo 40 de ani aceasta specie nu va mai exista.



Borneo Orangutan Survival

Conform unui sondaj recent despre religie si morala, majoritatea oamenilor decid ce-i bine si ce-i rau pe baza criteriilor practice si de bun simt si nu dupa preceptele religioase.

Cel mai mult recurg la religie Martorii lui Iehova urmati de mormoni si de evanghelisti, iar cel mai putin, budistii. Budistii recurg cel mai frecvent la filozofie si ratiune atunci cand e vorba de moralitate.
(clickeaza ca sa maresti imaginea)


Gene expression

In prezent fondurile dedicate intr-un fel sau altul studiului si combaterii incalzirii globale antropogenice (produse de activitatea umana) sunt de multe miliarde de dolari iar indivizii care direct sau indirect traiesc de pe urma lor formeaza un imens "establishment" politico-economico-stiintific la scara mondiala. Sunt semne ingrijoratoare ca acesta din urma a ridicat teoria la rang de dogma si descurajeaza in mod agresiv si fara onestitate stiintifica pe cercetatorii care aduc dovezi serioase care sugereaza ca incalzirea globala nu ar fi antropogenica. Un exemplu:

Investigatiile fizicianului danez Henrik Svensmark, directorul Centrului pentru Cercetarea Soarelui si a Climei din cadrul Centrului National Spatial Danez din Copenhaga, aduc argumente in favoarea ideii ca Soarele, radiatiile cosmice si norii sunt cauza principala a ciclurilor de incalzire si racire la nivel planetar. Ideea de baza ar fi ca formarea norilor de altitudine joasa, cu un indice mare de reflexie al radiatiei termice a soarelui este determinata de cantitatea de radiatie cosmica care ajunge sa ionizeze atmosfera, iar la randul ei aceasta radiatie este mai mult sau mai putin intensa la un moment dat in functie de intensitatea campului magnetic solar, direct proportional cu activitatea solara: cu cat aceasta e mai intensa cu atat mai putin se ionizeaza atmosfera si se formeaza mai putin nori reflectanti, si prin urmare suprafata planetei se incalzeste. Si invers. Aduce argumente ca acest mecanism este cu mult mai important decat gazele cu efect de sera produse prin activitatea umana. Si argumenteaza nu numai observational, dar si experimental. Teoria lui este coroborata de alti investigatori seriosi, astrofizicieni, chimisti, etc. Cu toate astea, cand incearca sa-si publice rezultatele, articolele lui sunt respinse fara nici o critica la adresa calitatii lor stiintifice. In final insa este publicat (vezi linkurile din Wikipedia).

Dupa spusele lui Eugene Parker, descoperitorul vantului solar, “incalzirea globala a devenit o problema politica atat pentru guverne cat si pentru comunitatea stiintifica. Liniile de cercetare sunt initiate de eminenti oameni de stiinta, iar o idee noua este perceputa ca un intrus. Nu este binevenita pentru ca disloca ortodoxia deja stabilita.”

Politizarea stiintei reprezinta un pericol real pentru integritatea acesteia. Nimic nu are efecte mai negative decat ‘dogmatizarea’ interesata a stiintei. Incalzirea globala este o problema stiintifica care risca ca prin politizare, sa dea nastere la atitudini dogmatice. Henrik Svensmark de 49 de ani, isi impune calm punctul de vedere in fata scandalului dezlantuit si a ploii de acuzatii primite.

Filmul are 5 parti si dupa o scurta introducere in daneza, continua cam 98% in engleza. Merita insa sa fie vazut:

Oenoanda 2008

“Proiectul Steve” organizat de Centrul National pentru Educatia Stiintifica (NCSE), este o parodie a traditiei creationiste de a acumula liste de “oameni de stiinta care pun la indoiala evolutia”. Ei strang astfel de liste ca sa induca publicului ideea falsa ca evolutia nu este acceptata de oamenii de stiinta, ca teoria evolutiei se afla “in criza”. NCSE ar fi putut sa faca oricand o lista si mai mare cu oamenii de stiinta care sustin validitatea teoriei evolutiei, dar a rezistat tentatiei pentru a evita sa induca publicului ideea aberanta ca in stiinta castiga cel care are o lista mai lunga. In schimb, si in ton de gluma, au hotarat sa faca o lista in care sa semneze numai cei numiti Steve (in onoarea lui Steven J. Gould) si care reprezinta doar 1% din numarul total al oamenilor de stiinta, urmatoarea declaratie:

“Evolutia este un principiu vital, bine stabilit si unificator al stiintelor biologice, iar dovezile stiintifice sunt coplesitoare in favoarea ideii ca toate fiintele vii au un stramos comun. Desi exista dezbateri legitime cu privire la modelele si procesele evolutive, nu exista dubii stiintifice serioase asupra faptului ca evolutia a avut si are loc sau ca selectia naturala este un mecanism evolutiv major. Introducerea pseudostiintei creationiste inclusiv a desenul inteligent in curicula scolara a scolilor publice din tara noastra, este incompatibila cu stiinta si reprezinta o iresponsabilitate pedagogica”.

Se pare ca tocmai a semnat Steve #1000 (lista are un kilosteve) care pe deasupra se cheama Steve Darwin.

Via Pharyngula

Dintr-un interviu luat creationistului turc Harun Yahya, se pot trage urmatoarele “concluzii”:

- Exista in jur de 100 milioane de fosile care demonstreaza creationismul. Nicio fosila nu dovedeste evolutia.
- Darwinismul este ideologia cea mai protejata si blindata din lume
- Este un fapt stiintific ca evolutia este gresita
- Toti teroristii sunt darwinisti si atei
- Darwinismul este baza fascismului lui Hitler si Mussolini, si a comunismului lui Stalin
- Teroristii numiti musulmani care isi justifica atacurile prin religie, ca Bin Laden, sunt in fond materialisti si darwinisti
- In 2009 (anul lui Darwin) se celebreaza colapsul darwinismului si ne vom da seama cum miile de universitati si profesori au fost inselati de Satana.
- Etc.

Ce-i asta? Extravaganta orientala? Nope, de fapt creationismul lui Yahya este destul de asemanator argumentelor antidarwiniste sustinute de grupuri fundamentaliste din SUA si Europa.

“Nu trebuie sa ne ingrijoreze ca renuntarea la religie va conduce la declin moral. Multi oameni lipsiti de credinta religioasa traiesc vieti exemplare din punct de vedere moral (eu de exemplu) si desi religia a inspirat uneori standarde etice admirabile, de multe alte ori a fost cauza celor mai ingrozitoare crime. Oricum, credinta intr-un creator omnipotent si omniscient nu are implicatii morale per se - inca trebuie sa decidem daca este drept sa ii urmam poruncile. …Tinerii care au explodat avioanele in cladirile din SUA sau cei care au explodat bombe in multimea de oameni din Londra si Madrid sau Tel Aviv …chiar daca credeau ca indeplineau poruncile lui Dumnezeu, faceau rau ascultandu-le”

Citat din Without God, un eseu excelent scris de Steven Weinberg, despre conflictul stiinta - religie

"Ajunsesem la concluzia ca religia ortodoxa de atunci era ingrozitor de degradata, si ca singura religie adevarata si utila era cea care inculca serviciul in slujba omenirii, si a carei unice dogme era fratia intre oameni. Pe asta s-a bazat scepticismul meu religios” Wallace citat in Charles Darwin: the power of place. Janet Browne

Spre deosebire de Darwin care fusese religios in tinerete dar ca adult a ajuns sa respinga orice forma de credinta religioasa, Wallace a urmat calea opusa. Complet nereligios in tinerete, s-a transformat in cele din urma intr-un credincios acerb al religiei ‘spiritiste’ (credinta in medii care sustin ca comunica cu spiritele).

Datorita Fundatiei Freedom From Religion (Dan Barker), pe autobuzele din Madison, Wisconsin vor aparea timp de doua luni urmatoarele afise ateiste:

Este stiinta compatibila cu religia? Este teoria evolutiei compatibila cu credinta in Dumnezeu si in Biblie?

Niciun fundamentalist ortodox nu poate spune ca interpretarea literala a textelor biblice se afla in perfecta armonie cu teoriile stiintifice actuale. Acolo unde stiinta si religia ofera explicatii asupra universului, stiinta castiga, iar fundamentalistul care vrea sa-si mentinta credinta in strictele precepte biblice, nu are alta sansa decat sa nege concluziile stiintifice. Exista insa o serie de credinciosi asa zisi liberali si oameni de stiinta teisti care si-au adaptat credinta in pas cu acumularea cunoasterii stiintifice. Unii dintre ei cum ar fi Francisco Ayala, Ken Miller sau Karl Giberson, admirabili oameni de stiinta, considera ca stiinta si religia sunt perfect compatibile.

Desi cred in Dumnezeu si in Biblie, Ayala, Miller si Giberson sunt priviti ca aliati incontestabili ai stiintei, argumentele lor extrem de lucide demonteaza cu succes pseudo-argumentele creationiste si cele ale desenului inteligent. Numeroase publicatii ale acestor autori incearca sa compatibilizeze stiinta si religia, cu toate astea, niciunul nu reuseste sa demonstreze armonia intre cele doua domenii. Si asta pentru ca asa cum bine spune Jerry Coyne, armonizarea stiintei si a religiei se poate realiza ori prin inlocuirea majoritatii preceptelor religioase (inclusiv credinta intr-un dumnezeu personal care interactioneaza cu natura si raspunde rugaciunilor credinciosilor) cu o forma inofensiva de deism sau panteism, ori prin poluarea stiintei cu afirmatii inutile, netestabile si irationale. Ori oamenii de stiinta teisti, desi respecta in buna masura esenta si spiritul stiintei, prezinta cel putin trei din caracterle distinctive ale creationistului: credinta in Dumnezeu, interventia acestuia in natura si rolul sau special in evolutia omului. In plus, unii cred in suflet si in faptul ca acesta nu evolueaza ci a fost introdus in corpul uman direct de catre Dumnezeu.

Astazi Vaticanul accepta evolutia ca pe un fapt, dar mult timp Biserica Catolica s-a opus teoriei evolutiei nu pentru ca se afla in conflict cu povestea biblica a celor sapte zile ale creatiei, ci pentru ca desfiinteaza saltul radical, diferenta miraculoasa intre formele de viata preumane si aparitia omului, anuleaza diferentele intre o maimuta care este un animal si omul care a primit un suflet rational. Vaticanul a acceptat teoria evolutiei dar isi rezerva dreptul de a decide momentul in care Dumnezeu a produs saltul calitativ de la animal la om, momentul “insufletirii”.

Karl Giberson (profesor de fizica si autor de carti despre tensiunea stiinta - religie) isi recunoaste uimirea in legatura cu simtul estetic uman fata de caracterul “artistic” al naturii (de ce ne place atat de mult sa ascultam cantecul pasarelelor?), un aspect care dupa parerea sa nu poate fi explicat stiintific. Aceasta este o forma de desen ‘estetic’ diferita de desenul inteligent, dar desen la urma urmei, si ignora explicatii stiintifice ca de exemplu “biofilia”, teoria lui E. O. Wilson care sustine ca am evoluat cautand habitate ‘atractive’ pentru ca acestea ne-au oferit surse de hrana si siguranta .
Giberson afirma:

“Cred in Dumnezeu si sunt convins a priori ca lumea nu este un accident si ca existenta noastra este intr-o forma misterioasa un rezultat “asteptat”. Nicio dovada nu contrazice aceasta afirmatie. Astfel, nu privesc istoria naturala ca pe o sursa de dovezi care sa determine daca lumea are sau nu un scop. Eu anticipez faptul ca dovezile istoriei naturale vor fi compatibile cu scopul si semnificatia pe care le-am intalnit pretutindeni. Iar modul in care inteleg stiinta nu-mi poate schimba aceasta convingere.”

Tot el ne spune motivul pentru care crede:

“Am motive solide pentru a crede in Dumnezeu. Parintii mei profund crestini ar fi devastati daca mi-as renega credinta. Sotia si copiii mei cred in Dumnezeu si impreuna mergem regulat la Biserica. Majoritatea prietenilor mei sunt crestini. Am o meserie pe care o iubesc intr-o scoala Crestina care m-ar obliga sa demit daca as renunta la credinta. Renuntarea la credinta in Dumnezeu ar fi o ruptura extrem de dureroasa in viata mea.”

Marturisirea sa subliniaza conflictul intre nevoia de a crede si dorinta disperata de a demonstra ca aceasta necesitate primara este compatibila cu stiinta. Totusi o persoana nu poate fi coerenta atunci cand imbratiseaza credinte irationale si rationale in acelasi timp. Creierul acestor indivizi poate fi comparat asa cum bine spunea Sam Harris cu discul dur al unui computer in care s-a facut o partitie pentru rationalitate si una pentru irationalitate. Ei accepta cu o parte a creierului numai ceea ce poate fi testat si demonstrat pe baza de logica, dovezi si ratiune, iar cu celalalta, accepta idei care nu pot fi sustinute rational, nefalsificabile. Cu alte cuvinte, pretul armoniei filozofice intre stiinta si religie este disonanta cognitiva. Miller, Ayala si Giberson aleg ceea ce vor sa creada. Despre aceasta atitudine, Feynaman spunea:

“Stiinta este modul de a incerca sa nu ne mintim singuri. Primul principiu in stiinta este acela de a nu te minti singur, in conditiile in care ne putem minti atat de usor”

Acceptarea compatibilitatii intre stiinta si religie este o tactica folosita instinctiv de cei care se tem ca un conflict manifest intre cele doua domenii ar pune in pericol viitorul stiintei. Acestia sunt ingrijorati de posibilitatea ca stiinta sa nu mai primeasca sprijin financiar, sau ca orele de stiinta in scoli sa fie inlocuite cu ore de religie. Un numar imens de oameni de stiinta atei sunt constienti de rolul negativ pe care il au ideile irationale sustinute de religie asupra viitorului stiintei.

Exista un adevar nedeclarat, acela ca stiinta si religia sunt incompatibile, nu in sensul ca ele nu pot coexista in aceeasi minte umana, ci in sensul ca nu poate exista coerenta intre cele doua forme de a aborda realitatea. Cu toatea astea, incercarile de a impaca stiinta si religia nu inceteaza, si asta pentru ca impacarea nu se produce niciodata cu adevarat.

Vezi si The Big Questions: Can the Bible and Darwin both be right?

Vezi ambele episoade

Judgment Day - Intelligent Design on Trial (in care Ken Miller apara magistral teoria evolutiei impotriva atacurilor creationiste)




Francisco Ayala on the perfect compatibility of God and Evolution
The Christian Man's Evolution: How Darwinism and Faith Can Coexist
Seeing and Believing

Alfie 13 ani, promite ca va fi un bun tata, dar recunoaste ca nu are bani de buzunar si intrebat fiind cum va rezolva problema financiara, raspunde "ce-i financiar?" Ce-i drept, pana acum in loc sa stea acasa sa se joace la Play, a preferat sa mearga zilnic la spital sa-si vada odrasla.
Cazul demonstreaza clar ca sexualitatea este o latura a vietii pe care omul incepe s-o exploreze de la varste foarte fragede. La 11-12 ani (varsta la care Alfie a trecut la actiune dupa ce s-a gandit impreuna cu prietena sa c-ar fi bine sa aiba un copil) un copil trebuie sa fi primit deja educatie sexuala si sa inceapa sa aiba sentimentul responsabilitatii.
Altfel, sindromul Vicky Pollard va fi din ce in ce mai frecvent...yeahbut nobut

Making babies

Homer Simpson evolueaza de la unicelular la super-sedentar.

“Ai fost tu de faţa sa vezi ca asa s-a intamplat?”
Acesta este argumentul creationistilor care refuza sa accepte dovezile stiintifice atunci cand acestea le contrazic credintele mult iubite. Asa isi formula de curand Dan Puric opozitia fata de ideea (de altfel inexistenta in teoria evolutiei) ca omul ar proveni "din maimuta". Omul-Puric prefera sa creada ca este creatia speciala a lui Dumnezeu:

"Într-adevăr, există o evoluţie în cadrul speciei, dar asta nu înseamnă că o specie se poate transforma în altă specie. Petre Ţuţea întreba odată: „Ai fost tu de faţă când a sărit maimuţa din copac şi s-a transformat în om?“"

“Aifostdefăţismul” reflecta lipsa de cunoastere a modului in care functioneaza stiinta si o lipsa crasa de cunostinţe bazice de biologie evolutionista. Dar mai ales lipsa de onestitate intelectuala, lene mintala si o atitudine retrograda si infantiloida. Nu cred insa ca vreunul din acesti creationisti ar nega concluziile stiintifice medico-legale atunci cand aceasta se pronunta in detaliu asupra imprejurarilor mortii unei persoane ucise, rezultate care de cele mai multe ori conduc cu precizie la identificarea criminalilor si pedepsirea acestora. Pana si creationistii accepta validitatea stiintei medico-legale, inca nu am vazut manifestatii impotriva acesteia. Nici nu cred ca Dan Puric s-ar opune acuzatiei de crima bazate pe dovezi stiintifice medico-legale doar pe motivul ca “n-a fost nimeni de fata”.

Un om de stiinta nu este foarte diferit de un Sherlock Holmes care dispune de toate avantajele tehnologiei moderne. La fel ca si Holmes, omul de stiinta cantareste cu atentie dovezile existente. Ceea ce-l conduce pe omul de stiinta (ca si pe Holmes) la rezolvarea unei probleme este convergenta mai multor dovezi independente, toate conducand la aceeasi solutie. Cu cat dovezile independente sunt mai multe, cu atat gradul de incredere pe care omul de stiinta il acorda concluziei la care conduc acestea este mai mare. Omul de stiinta dispune in plus de posibilitatea testarii experimentale a ipotezelor, proces continuu in stiinta - concluziile sunt supuse permanent verificarii si inlocuite atunci cand nu mai trec "examenul".

Acelasi lucru este valabil si pentru stiinta evolutiei. Evolutia nu poate fi observata direct (e nevoie de multe generatii) ci pe baza dovezilor care o sustin. In cazul evolutiei dispunem de o multime de dovezi independente, multe din ele puse in evidenta chiar de Darwin. Iata cateva exemple de dovezi care sustin speciatia:

- existenta fosilelor de specii animale disparute. Chiar daca fosilizarea este un proces destul de putin frecvent, dispunem de o multime de fosile care prezinta caractere comune marilor grupuri (exemplu pasari si reptile)

- stratigrafia. Straturile care pot fi datate cronologic grupeaza fosilele unei epoci; aceasta ne permite sa ordonam cronologic distributia faunei si florei de-a lungul istoriei pamantului. Pana acum nu s-a gasit nici un Trilobit in acelasi strat cu un hominid, asa cum ar prezice modelul biblic.

- Secventa ADN-ului. Secventierea genomului permite verificarea omologiilor acestora, caracterele comune si diferentele. Exista in plus o serie de gene care au variat foarte putin pe parcursul evolutiei (exemplu gena care codifica ARN ribozomal) si care pot fi folosite ca cronometru molecular.

Toate acestea permit stabilirea arborilor (mai precis retelelor) de relatii intre specii.
Pe scurt, dovezile sunt clare iar oamenii de stiinta le analizeaza cu spirit critic, adevaratul spirit stiintific. Dar atunci cand dovezile sunt ignorate doar pentru ca vin in contraditie cu credintele irationale, atunci se stabileste o bariera care impiedica orice fel de dialog, orice dezbatere.

Aifostdefăţismul este insa un bun argument impotriva revelatiei divine. I-as intreba pe predicatorii aifostdefăţismului : ati fost voi de fata cand i-a dat Dumnezeu tablele legii lui Moise? Ati fost de fata la crucificarea si invierea lui Isus, la toate pretinsele miracole pe care se spune ca le-a savarsit? Pai daca n-ati fost de fata de ce nu ne lasati in pace cu ridicolele si nescolarizatele voastre opinii ?

Vezi si “Darwin a greşit-o rău de tot, săracul"

Se discuta mult despre demnitatea embrionului, despre dreptul la viata al celor ne-nascuti, despre avort. In toata polemica Biserica are punctul sau de vedere asupra momentului introducerii sufletului in corp de catre Dumnezeu. Credinciosii sustin ca pana nu se produce ‘insufletirea’ nu putem vorbi de o persoana umana adevarata. Interesant este ca religiosii nu se pun de acord asupra momentului in care se produce fenomenul insufletirii, existand diferente de opinie nu numai intre religii diferite dar chiar si in cadrul aceleiasi religii.

Musulmanii spun ca sufletul este introdus candva intre ziua 40ª si 120a. La crestini, problema este mult mai complicata. Dezbaterea e veche si incepe odata cu Origen care credea ca Dumnezeu a creat sufletul la inceput, opinie care contrazice insasi Geneza in care se afirma:

“Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Facerea 2:7)

Adica, se spune clar ca Dumnezeu a creat mai intai corpul si apoi l-a insufletit. Dar acest fapt creaza alte contradictii de exemplu cu privire la pacatul originar. Lui Tertulian i se parea ca rezolvase problema sustinand ca sufletul se transmite din tata in fiu prin intermediul spermei, dar pozitia sa a fost calificata imediat drept eretica pentru ca presupunea o origine materiala a sufletului.

Sf. Augustin a trebuit sa se infrunte cu pelagienii care negau transmiterea pacatului originar. Oricum doctrina sa in privinta sufletului este extrem de confuza. Sf Toma din Aquino a rezolvat problema pacatului originar cu eleganta spunand ca acesta se transmite odata cu sperma la fel ca o contagiere naturala (Summa theologica), dar aceasta nu are nimic de-a face cu transmiterea sufletului rational. Sufletul este creat pentru ca nu poate depinde de materia corporala.

Rezumand pe scurt, pentru Toma vegetalele au suflet vegetativ care la animale este absorbit in sufletul senzitiv, in timp ce la om sufletul vegetativ si cel senzitiv sunt absorbite de sufletul rational, cel care inzestreaza fiinta umana cu inteligenta si o transforma in persoana. In viziunea lui Toma Dumnezeu introduce sufletul numai atunci cand fatul a dobandit treptat mai intai suflet vegetativ si apoi suflet senzitiv. Numai atunci, intr-un corp deja format se creaza sufletul rational. Embrionul are numai suflet senzitiv. In Summa theologica se spune ca embrionii nu vor participa la inviere inainte de a li se fi introdus sufletul rational. Adica dupa Judecata Finala, atunci cand corpurile tuturor mortilor vor invia, atunci cand se vor bucura de frumusete si de intregime chiar si cei care s-au nascut morti sau malformati, in aceasta inviere a trupurilor, embrionii nu vor participa pentru ca nu au suflet si deci nu sunt inca fiinte umane.

Pretinsa aparare a vietii cu caracter evident fundamentalist, afirmatia ca embrionul este deja o fiinta umana pentru ca are potentialul de a deveni in viitor, contrazice deci doctrina tomista si are o consecinta importanta: desfiinteaza saltul evolutiv esential de la sufletul vegetativ, la cel senzitiv si apoi la cel rational si deci la om. Viata are atunci aceeasi valoare in orice forma ar exista ea - planta, animal, om. Apararea vietii trebuie sa aiba aceeasi vigoare indiferent de manifestarea acesteia - este o crima nu numai ejacularea fara scop procreativ, dar si simplul fapt de a manca pui, de a omora muste, ca sa nu mai vorbim de respectul pe care trebuie sa-l avem fata de vegetale. Pentru a fi coerenti, militantii pro-life ar trebui sa poarte pe langa pancartele cu “Nu avortului”, masti de tifon pentru a evita uciderea microorganismelor prin aspirarea lor.




Citeste si God unsure as to when human life begins

Autobiografia lui Darwin publicata in 1877 a fost se pare, cenzurata de catre sotia sa pentru ca era scrisa “cu prea multa libertate”. Printre altele Darwin afirma ca crestinismul ii parea o “doctrina detestabila”. Unele editii recente recupereaza paragrafele cenzurate:

“…dar atunci am inceput sa-mi dau seama putin cate putin ca Vechiul Testament, cu versiunea sa evident falsa a istoriei lumii, cu Turnul Babel, curcubeul ca semn, etc, si care-i atribuie lui Dumnezeu sentimentele unui tiran razbunator, nu era mai credibil decat cartile sfinte ale hindusilor sau credintele oricarui barbar”.

“…oricat de frumoasa ar fi moralitatea Noului Testament, nu se poate nega ca perfectiunea sa depinde in mare parte de modul in care interpretam acum metaforele si alegoriile sale”.

“…de atunci nu m-am indoit niciodata nici o secunda ca concluzia mea era corecta. De fapt, imi era greu sa inteleg ca cineva trebuie sa-si doreasca ca crestinismul sa fie adevarat, pentru ca daca asa ar fi, limbajul simplu si direct al Bibliei arata ca persoanele care nu cred - intre ele il includ pe tatal meu, fratele meu si aproape toti prietenii mei cei mai buni - vor primi pedeapsa eterna. Iar aceasta este doctrina cea mai detestabila”.

“Pentru mintea noastra o fiinta atat de puternica si plina de cunoastere care a fost capabila sa creeze universul este omnipotenta si omniscienta, si presupunerea ca bunavointa sa nu este nelimitata este inacceptabila, pentru ca, ce avantaj ar putea exista in suferintele a milioane de animale inferioare pe un timp aproape nelimitat?”

“… Nu trebuie sa uitam probabilitatea ca introducerea constanta a credintei in Dumnezeu in mintile copiilor atunci cand creierul nu este inca pe deplin dezvoltat, poate produce acest efect puternic, astfel incat renuntarea la credinta in Dumnezeu devine atat de dificila precum este de greu pentru o maimuta sa se desprinda de teama si ura sa instinctiva fata de serpi”

“Persoana care nu crede constant si sigur in existenta unui Dumnezeu personal sau in existenta vietii eterne cu pedepse si recompense, poate avea ca regula de viata norma de a-si urma doar impulsurile si instinctele cele mai puternice sau cele care i se par cele mai pozitive. Asa actioneaza cainii, dar o fac orbeste. Omul in schimb, priveste in viitor si in trecut si compara diferitele sentimente, dorinte si amintiri. Apoi, de acord cu verdictul persoanelor celor mai intelepte, isi gaseste satisfactia suprema urmand anumite instincte determinate, anume, instinctele sociale. Daca actioneaza spre binele celorlalti, va primi aprobarea acestora si va obtine iubirea celor cu care convietuieste. Acest ultim beneficiu este fara indoiala placerea suprema pe Pamant. Putin cate putin ii va deveni insuportabil sa se lase dominat de pasiunile si placerile primitive si nu de impulsurile cele mai nobile, care atunci cand devin obisnuite sunt aproape ca niste instincte. Ratiunea ii poate spune uneori sa actioneze impotriva opiniei altora, caz in care nu va obtine aprobarea acestora. Dar chiar si atunci va avea satisfactia puternica de a-si fi urmat constiinta. Cat despre mine, cred ca am actionat corect urmand constant calea stiintei careia i-am dedicat toata viata”.

Cu 200 de ani in urma, majoritatea filozofilor si a oamenilor de stiinta din lumea occidentala explicau natura pe baza credintei in textele biblice. Acest lucru a inceput sa se schimbe o data cu Iluminismul. Kant sugera ca Sistemul Solar s-a format pornind de la o masa gazoasa, Hutton si apoi Lyell demonstrau ca originea si istoria Pamantului pot fi explicate prin actiunea indelungata a proceselor naturale. Charles Darwin a facut pasul urmator explicand diversitatea lumii vii pe baze naturale. Biblia si Dumnezeu nu mai erau necesare pentru a explica lumea.

Evolutia vietii este o idee presocratica reluata in sec. 18. Publicand in 1859 “Originea Speciilor prin Selectie Naturala”, Darwin ne-a oferit o sinteza atat de perfecta a dovezilor in favoarea faptului ca organismele vii isi au originea intr-un stramos comun, incat de atunci evolutia este considerata un fapt. Nici un biolog evolutionist nu mai dezbate azi evolutia asa cum nu se mai dezbate compozitia atomica a materiei sau faptul ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui. Chiar si Vaticanul a acceptat evolutia ca pe un fapt bine stabilit. In acelasi timp Darwin propunea un mecanism al evolutiei, selectia naturala. Mecanismele evolutiei sunt in continuare dezbatute asa cum trebuie sa se intample in stiinta, dar acest lucru nu contrazice evolutia ca fapt.

De la Darwin si pana astazi teoria evolutiei a suferit modificari importante astfel incat in actualitate nu mai este doar Darwiniana asa cum fizica moderna nu mai este doar Newtoniana. Sinteza Moderna a incorporat noi mecanisme evolutive pe langa selectia naturala. Darwin nu avea notiunea de gena. In timp ce Darwinismul se referea in special la organisme, speciatie si indivizi, Sinteza Moderna se refera la modul in care evolutia actioneaza la nivel de gene, fenotipuri si populatii. Aceasta este o schimbare de perspectiva pe care multi nu reusesc s-o aprecieze, situandu-se astfel pe o pozitie “paralela” in raport cu modul actual de gandire al biologilor evolutionisti. Nu-i de mirare astfel ca mass-media este infestata de opinii anti-evolutioniste lipsite de cel mai mic criteriu stiintific si bun simt, incarcate de virulenta, dispret fata de stiinta si partinitoare in favoarea religiei. Ziarul Cotidianul citeaza din putzul fara fund al “intelepciunii” romanesti, reprezentate de un actor cu pretentii de profet al neamului si un pretins “biolog”:

“Darwin se înşală

Dan Puric: Darwin a greşit-o rău de tot, săracul. El, săracul, a fost de bună-credinţă, dar au greşit cei care au insistat cu teoria sa şi au mers cu ea până în pânzele albe. Într-adevăr, există o evoluţie în cadrul speciei, dar asta nu înseamnă că o specie se poate transforma în altă specie. Petre Ţuţea întreba odată: „Ai fost tu de faţă când a sărit maimuţa din copac şi s-a transformat în om?“. M-a întrebat fiu-meu odată dacă pe om l-a făcut Dumnezeu sau dacă se trage din maimuţă. I-am răspuns: „Tată, pe om l-a făcut Dumnezeu, dar sunt unii care se trag din maimuţă, te iau mâine cu mine la teatru şi ţi-i arăt!“.

Alexandru Iftime, biolog: Eu nu sunt creaţionist, însă nu cred în evoluţionism, pentru că nu există dovezi convingătoare în favoarea teoriei evoluţioniste. Aceasta presupune ca bază că speciile de animale provin dintr-un strămoş comun, adică se transformă dintr-o specie în altă specie, ceea ce nu se confirmă prin date empirice. Izolarea reproductivă are rolul de a diferenţia specia. Animalele domestice, deşi au fost supuse unei selecţii artificiale mult mai dure decât cea naturală, rămân perfect compatibile din punct de vedere reproductiv cu cele sălbatice, vezi calul cu căluţul sălbatic din Mongolia, câinele cu lupul. Am motive să cred că teoria este incorectă, dar ea a prins atât de bine tocmai pentru că oferă o explicaţie coerentă la originea vieţii pe pământ, chiar dacă nu e adevărata explicaţie. De asta este atât de răspândit evoluţionismul. Eu nu simt nevoia să pun o altă explicaţie în locul ei, atâta vreme cât nu am datele necesare. Asta este frumuseţea ştiinţei, lucrează cu ceea ce are.”

Numai un analfabet in domeniul stiintei ca Dan Puric il poate da pe Petre Ţuţea drept exemplu de autoritate in biologia evolutiva. El nu a aflat, “saracul”, ca oamenii de stiinta nu observa concluziile generale ale unei teorii stiintifice, ci consecintele acesteia. Nimeni nu a observat ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui, cu toate astea teoria heliocentrica a lui Copernic a fost acceptata unanim datorita multiplelor confirmari ale consecintelor acestui fapt. Acceptam ca materia este formata din atomi nu pentru ca cineva i-a vazut in mod direct, ci datorita coroborarii observatiilor si experimentelor fizice si chimice. Acelasi lucru se intampla in cadrul biologiei evolutive.

De ce atat de multi indivizi lipsiti de cunostinte minime de biologie evolutiva se cred indreptatiti sa faca comentarii dispretuitoare la adresa teoriei evolutiei? Nu stiu pe nimeni care sa fi fost vreodata la fel de indignat in privinta structurii atomice, a originii stelelor sau a naturii gravitatiei. De ce evolutia starneste o asemenea opozitie?
Raspunsul este religia. Ideea atat de draga sustinuta de religii ca omul este superior fiind creatia speciala a divinitatii. Cei care tin la aceasta iluzie se opun in mod mai mult sau mai putin agresiv oricarei dovezi, pentru ca nu pot accepta ideea pe care o considera jignitoare, ca primatele sunt rudele noastre apropiate. Stiinta a demonstrat ca toate organismele vii sunt la fel de evoluate, toate au supravietuit miliardelor de ani de evolutie din antecesori comuni. Nu exista fiinte superioare nici inferioare, nici ingeri nici zei. Nici macar primatele superioare nu sunt, in pofida denumirii lor, superioare.

Omul (Homo sapiens sapiens) si rudele noastre primatele, nu suntem entitati atat de speciale; am aparut realtiv recent pe scena evolutiva. Asemanarile intre oameni si alte forme de viata sunt mult mai impactante decat diferentele. Legatura noastra cu restul organismelor de pe pamant, ar trebui sa ne trezeasca admiratie, nu repulsie. Stiinta evolutiei merita sa fie inteleasa mult mai bine. Omul nu este creatia speciala a niciunui zeu, ci ‘opera’ a miliarde de ani de evolutie. Pentru cei care considera acest fapt jignitor si inacceptabil, singurele reactii vor fi de dispret fata de stiinta. Pentru altii insa, aceasta este o idee fascinanta care ne stimuleaza sa cunoastem mai mult. Primii se impotrivesc progresului; ultimii, sunt cei care imping lumea inainte.




Se "trage" omul din maimuta?
Religia in secolul 21