O selectie de mesaje conspirationisto-paranoico-panico-istericiste vehiculate de omul de rand in Twitter, ca raspuns la stirile despre gripa porcina. Desi greu de crezut, nu sunt la misto.

“miroase a atac terorist”
“Este un virus de laborator insamantat in tara vecina”
“Toti cei care mananca carne de porc in exces, au aceasta boala”
“Se transmite prin aer, prin intermediul avioanelor care arunca virus, si nimeni nu face nimic”
“Moartea calatoreste in Lufthansa si Iberia si nu facem nimic s-o oprim”
“Vor sa ne elimine: virusul ii ataca pe cei sanatosi inainte de cei slabi”
“E un virus de laborator ca sa consume excesul de tamiflu din industria farmaceutica”
“Intr-un laborator din SUA s-au pierdut 3 eprubete cu un virus mortal acum 3 zile si nu zice nimeni nimic”
“E suspect ca arabii vor scapa de infectie pentru ca nu mananca porc”
“De ce-i spun gripa cand e ciuma?”
“Sper ca dupa asta sa apara o noua omenire, mai toleranta si amabila”
“Scapa-ne Doamne de foame, razboi si ciuma”
“Pare un atac bacteriologic. Si vor avea loc altele in europa. Exterminarea noastra va avea loc curand”
“Va veti mira de ce au ajuns sa inventeze guvernele SUA ca sa devieze atentia opiniei publice: muste, viespi asasine, sindroame ale Golfului Persis sau tzatze de silicona care explodeaza in avioane”
“Se spune ca sunt deja orase subterane pentru anumiti oameni”
“Interzicerea fumatului a fost primul pas pentru a genera plamani mai curati care ar face populatia mai putin imuna la virus”
“Cum e posibil ca virusul sa combine gripa aviara, gripa umana tip A si B, si gripele porcine asiatice si europene?”
“Chestia e serioasa pentru ca va fi un nou holocaust universal impotriva anumitor tipuri biologice ale speciei umane, e foarte serios si va invit sa meditati”
“fac un experiment sa vada cum va reactiona populatia, dar ce ne asteapta va fi si mai rau”
“Se vorbeste de un atac biologic contra omenirii, biotehnologia creaza virusi care ataca anumite biotipuri umane”
“Asta-i doar varful icebergului, pregatitiva toti”
“Nu stiti care-i orasul cu cel mai mare numar de locuitori din lume? Mexico. Curios, nu? Cel mai bun scenariu posibil”
“Sa ne ajute Dumnezeu ca e inceputul sfarsitului”
“ A venit ora, luati drumul iertarii, in curand vom ajunge la 600 milioande de infectati”
“Epidemia are ca scop sa nu iesim din case sa protestam cand vor arunca niste bombe nucleare in Iran”
“Asa cum pot deja sa ne cloneze si sa vindece boli cu celule stem, pot sa se joace cu virusii si sa-i faca mai puternici”
“Multi se vor trezi maiine in noua lume”
“Frati de credinta, a venit ceasul. Sa ne strangem mainile. Sa ne rugam lui Dumnezeu tare ca sa ne auda”
“A 3ª faza: haos social, sfarsitul distribuirii alimentelor, furturi in magazine, fara politisti suficienti si fara medici: jumatate deja vor fi murit”
“A 4ª faza: doar putini vor supravietui, si o noua ordine mondiala se va instaura, care va putea fi: ori 100% democratie ori 100% tiranie”
“Boala nu exista, e doar in mintile noastre; daca crezi ca o ai o vei avea si vei muri; e chestie de credinta”
“Refuz sa mai mananc sunca. In solidaritate cu Mexic”
“Ar trebui sa incepem sa facem provizii ca asta nu miroase bine”
“Refugiul imediat in paduri si zone de munte este singura solutie”
“Problema e ca sunt mii de porci bolnavi care traiesc in situatii precare, indopati cu antibiotice, fara sa se miste si fara igiena”
“e scris in Biblie ca asta-i doar inceputul”
“Nu te increde in nimeni ca-i sanatos, aprentele inseala”
“vaccinurile contin o gramada de virusi”
“Dar mai ales nu va vaccinati caci vaccinurile sunt contaminate”
“Nu gripa e cel mai rau lucru, ci infectiile care provin din descompunerea cadavrelor populatiei mondiale pe strazi”
“Se spune ca vor putea muri pana la 90% din populatia lumii”
“Daca mananci un catel de usturoi, 50 de grame de seminte de dovleac si multe rosii, vei fi imun la gripa”
“Azi se auzeau mult mai multe ambulante ca ieri”
“le dau la porci porumb transgenic si virusii ies daunatori”
“Lacomia nemasurata a fabricantilor de masti ne va omora pe toti”
“vina nu-i a porcului ci a celui care-i da sa manance”
“gripa porcina se repeta la 516 ani”
“Virusul a fost creat in laborator cu mostre extrase din plamanul unei victime dintr-o populatie de eschimosi din Alaska, a carui ramasite au fost pastrate congelate”
“E ca filmul cu Morgan Freeman in care o epidemie se trasforma in pandemie prin transmutatie. Daca se intampla ca in film, va fi un mare dezastru”
“Trebuie sa ne unim si sa mergem la razboi impotriva celor care ne omoara”
“Asta-i o plaga trimisa de Dumnezeu ca sa ne pedepseasca pentru pacatul avortului”

Gripa porcina a omorat deja in jur de 100 de persone in Mexic* drept care Biserica a considerat de cuviinta ca-i timpul sa fie scos ‘la plimbare’ Domnul Sanatatii, asteptand ca acesta sa puna in schimb capat epidemiei. Dupa ce a fost purtata in procesiune pe strazile orasului, statuia de lemn venerata cica de medici si infirmieri, a fost asezata in Altarul Iertarii din Catedrala Metropolitana unde va trona pana la incetarea alertei sanitare. Biserica mexicana nu mai facuse acest gest disperat din 1691 cu ocazia unei epidemii de variola. Un zeu capricios deci, care daca nu-i scos din cand in cand la plimbare, lasa sa moara zeci de inocenti.





Nici romanii nu dovedesc mai mult bun simt - intr-un poll publicat de newz.ro desi putini au ales varianta ‘este o pedeapsa a lui Dumnezeu’, totusi cei mai multi votanti par sa fie dominati de idei conspirationiste.

* din numarul total de decese care au drept cauza posibila virusul gripei porcine, numai in cateva cazuri s-a demonstrat ca s-au datorat sigur acestui virus.

Unul din filmele cele mai vazute in YouTube. Danny MacAskill, un scotian de 23 de ani a devenit celebru cu acest video filmat pe strazile din Edimborough. World-class!

Numele lui Karen Blixen (1885-1962) este cunoscut pentru memoriile pe care baroneasa de origine daneza le-a publicat sub titlul “Din inima Africii” (Out of Africa) si dupa care s-a facut filmul cu Meryl Streep si Robert Redford. Putini stiu insa ca scriitoarea cunoscuta in lumea literara sub pseudonimul Isak Dinesen, a scris opera sa cea mai reprezentativa dupa intoarcerea in Danemarca. Una din povestirile sale, ‘Festinul lui Babette’, sta la baza filmului cu acelasi nume cu care Gabriel Axel a luat Oscarul pentru cel mai bun film strain in 1987.

(Spoiler)
Actiunea filmului se petrece intr-un mic sat de protestanti luterani din Danemarca secolului 19, concret in provincia Jutland aflata in nordul tarii. Intr-o atmosfera austera in care religia are prioritate absoluta, traiesc doua surori- Philippa si Martina, ramase singure dupa moartea tatalui lor, pastorul care conducea mica comunitate de credinciosi. Cele doua surori hotarasera inca din tinerete sa-si dedice viata continuarii activitatii tatalui lor in fruntea comunitatii, renuntand fiecare la propria poveste de dragoste, Martina cu un nobil locotenent si Philippa cu un cantaret parizian de opera, Achilles Papin.
In scena de mai jos Philippa si Achilles (care gasise la ea un talent extraordinar si spera sa o transforme intr-o stea a operei din Paris) isi declara dragostea sub pretextul interpretarii uneia din scenele culminante din opera Don Giovanni de Mozart - ‘Lá ci darem la mano’:

Anii trec si nici una din surori nu se marita. Traiesc pentru cei din jur si pentru a mentine viu spiritul tatalui lor. Viata lor extrem de simpla este reprezentativa pentru "ura" fata de corp generata de conceptia crestina dualista potrivit careia corpul este o inchisoare pentru suflet, de unde negarea oricarei forme de placere corporala incluzand chiar dorintele cele mai legitime. Consecinta conceptiei dualiste, lipsita de orice fundament antropologic, este aparitia de multiple conflicte intre membrii comunitatii care incearca sa traiasca intr-o atmosfera de aparenta armonie.

In viata lor apare intr-o buna zi Babette, o refugiata care isi pierduse familia in evenimentele revolutiei comunarzilor din Paris. Surorile o primesc din mila (vine recomandata printr-o scrisoare a imbatranitului Achille Papin), dar prezenta sa se dovedeste in scurt timp o adevarata binefacere - Babette se ocupa de toate treburile, mancarea (mancau zilnic un fel de terci de paine neagra pritocita cu peste sarat) incepe sa aiba gust, iar situatia financiara a surorilor se imbunatateste. Dupa 14 ani Babette are ocazia sa-si arate recunostinta fata de surori cand acestea se pregatesc sa sarbatoreasca impreuna cu restul membrilor comunitatii 100 de ani de la nasterea pastorului iar ea tocmai castigase o suma importanta de bani la loterie. Se ofera deci sa le pregateasca pe banii ei ‘o adevarata cina franceza’.

Ingredientele comandate de Babette direct in Franta, printre care cutii cu vinuri scumpe, prepelite si o enorma broasca testoasa vie, ii infricoseaza pe enoriasi care incep sa-si imagineze cu groaza un banchet al vrajitoarelor. Ca sa nu o jigneasca pe Babette pacteaza sa se infrunte prezentei necuratului cu resemnare, in tacere, cu mintea in Rai si nu pe pamant. Nimeni nu se va gandi la mancare, ca si cum toti ar fi pierdut brusc simtul gustului. La cina apare insa un invitat de seama, locotenentul indragostit in tinerete de Martina, actual general cu o rafinata cultura gastronomica. Acesta recunoaste incantat multe din extraordinarele feluri pe care le gustase cu ani in urma in Café d’Anglais din Paris, in special minunatele ‘Caille en Sarcophage avec Sauce Perigourdine’, specialitatea fostei chef a renumitului Café.





Cunoscatorii au recunoscut poate in meniu:

Blini Demidoff au Caviar
Potage a la Tortue
Caille en Sarcophage avec Sauce Perigourdine
La Salad
Les Fromages
Savarin au Rhum avec Des Figues et Fruits Glacées
Iar printre bauturi, Clos De Vougeot si Veuve Clicquot

Faimoasa chef care avea darul de a transforma o cina intr-un fel de poveste de dragoste nu este alta decat Babette. Ca pe vremuri, Babette reuseste un fel de miracol: invitatii se deschid impotriva vointei lor minunatiilor lumii simturilor si placerii corporale. Si ca prin farmec, armonia comunitatii este reinviata, se refac prietenii rupte iar iubirea este reinstaurata. Zambetele stralucesc pe fetele relaxate reflectand bunastarea interioara, simpla bucurie de a trai.

Acasa la Karen Blixen

Daniel Everett, profesor de lingvistica la Universitatea din Illinois, isi incepea prin anii ’70 activitatea ca misionar in Amazonul brazilian, cu scopul de a converti membri tribului Pirahã la Crestinism. Dupa ce a stat peste 30 de ani cu ei, le-a invatat limba si le-a cunoscut cultura, Daniel a realizat ca nu au nevoie de Isus, asa cum nu au nevoie de nici o alta credinta, de numere, ritualuri, conceptul de Dumnezeu, mituri ale creatiei sau povesti despre ce s-a intamplat in trecut. In schimb, Daniel a suferit el insusi o drastica schimbare - a devenit ateu.

Tribul Piraha se afla in nordul Braziliei si are azi in jur de 350 de membri; este unul din putinele triburi de vanatori-culegatori ramase in Amazon. Desi au luat contact cu civilizatia occidentala inca din 1714 in mod remarcabil acest fapt nu a dus la o schimbare in obiceiurile lor. Din cate afirma Everett, traiesc in perfecta armonie si sunt fericiti. Rad din orice - rad de propriile necazuri: cand coliba cuiva este luata pe sus de furtuna, locuitorii sai sunt cei care rad cel mai tare; rad atunci cand prind peste si rad atunci cand nu prind; rad cand sant satui si rad cand sunt flamanzi. Limba lor nu include expresii de convenienta sociala ca ‘multumesc’, ‘imi pare rau’, etc. Oricarei fapte bune i se raspunde cu o fapta buna sau cu un cadou. In loc de urarea ‘Noapte buna’ ei spun: ‘Sa n-adormi, sunt serpi’ - o aluzie utila care reaminteste cu buna intentie faptul ca in jungla exista pericole care cer atentie permanenta.

Intr-o zi oamenii piraha i-au spus lui Daniel:

“Stim ca ti-ai lasat familia si tara ca sa traiesti aici cu noi. Stim ca faci asta pentru a ne vorbi de Isus. Vrei sa traim ca americanii. Dar noi nu vrem sa traim ca americanii. Noua ne place sa bem. Ne place sa avem mai mult de o femeie. Nu-l vrem pe Isus. Ne place de tine. Poti sa stai cu noi. Dar nu vrem sa mai auzim nimic despre Isus. Bine?”

Misionarii incercau de altfel fara succes sa-i converteasca de peste doua secole. Nici un piraha nu s-a convertit vreodata in intreaga lor istorie. Nici Daniel nu a reusit, nici dupa ce le-a tradus Noul Testament in limba piraha. Daniel scrie in cartea sa “Don't sleep, there are snakes", despre nostalgia serilor in care statea de vorba la o cafea cu membri tribului. Uneori vorbeau despre Isus si despre Dumnezeu: ‘Hei, Dan, cum arata Isus: e tuciuriu ca noi sau alb ca tine?’ Cand le raspundea ca nu l-a vazut de fapt niciodata pe Isus, pentru ca a trait cu mult timp in urma, ca are doar cuvintele sale, se mirau cum e posibil sa ai cuvintele cuiva, fara sa-l fi vazut sau auzit vreodata. Nu ii interesa un personaj pe care Dan nu-l vazuse niciodata. Si asta pentru ca ei cred numai ceea ce poate fi dovedit. Dovezile sunt extrem de importante pentru ei; in limba piraha, 3 sufixe adaugate la sfarsitul verbelor explica modul in care s-au obtinut dovezile asupra faptului despre care se vorbeste; fiecare verb include sursa dovezilor: ai vazut, ai auzit sau ai dedus din dovezile disponibile (exemplu: cand spun X a pescuit, pot spune ‘am vazut ca a pescuit’, ‘am auzit ca a pescuit’ sau ‘deduc ca a pescuit’)

In cele din urma Daniel a realizat ca misiunea sa nu-si avea rostul. Ajunsese acolo ca sa-i invete pe acesti oameni despre Isus, sa le dea sansa de a alege bucuria si credinta in locul disperarii si a fricii. Sa aleaga Raiul si nu Iadul. Si a inteles ca acesti oameni nu se simteau pierduti, deci nu aveau nevoie sa fie salvati. Admiratia sa pentru oamenii piraha, fericirea lor, calitatea vietii lor interioare, viziunea utilitara a vietii si felul in care l-au respins pe Isus si Noul Testament, l-au determinat pe Daniel sa se indoiasca de propria sa credinta. Cultura piraha este construita in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Pentru ei, religia crestina este superstitie si nu-si are locul in cultura lor. Daniel insusi a inceput sa vada religia din ce in ce mai mult ca o superstitie, pana cand in cele din urma a respins complet credinta in supranatural, devenind ateu. Consecintele crizei sale au fost nefaste: practic si-a pierdut familia care nu a acceptat de-convertirea sa.

De la tribul Piraha Daniel a invatat o lectie extrem de utila: ca exista demnitate si profunda satisfactie in a te infrunta vietii si mortii fara ideea reconfortanta a Raiului si fara teama Iadului. A invatat ca timp de multi ani a crezut in ceva lipsit de orice justificare. Si pentru aceasta lectie, le este indatorat pe viata.

Suntem mai rationali daca ne controlam emotiile?
Incepand cu Descartes (1596-1650) s-a considerat de la sine inteles ca ratiunea este separata de emotivitate. Ca sa gandim mai bine, se spune, trebuie sa gandim ‘la rece’. Emotiile ne intuneca mintea si capacitatea de judecata. Este ceea ce Antonio Damasio, renumit neurofiziolog, a numit “Eroarea lui Descartes”, cu alte cuvinte greseala de a considera rationalismul separat complet de emotii, de sentimente. Din contra, spune Damasio, sentimentele au o influenta pozitiva asupra deciziilor rationale. In sens anatomic si functional, exista o conexiune directa intre ratiune si sentimente.

Dualismul cartesian consta in separarea mintii de corp; in Meditatiile sale metafizice, Descartes spunea: “Exista o mare diferenta intre spirit (minte) si corp”. Influenta carteziana se simte si azi in cele mai mici aspecte: ‘atletii sunt pregatiti atat mintal cat si fizic’, ‘corpul nu are nimic, totul se afla in mintea ta’, etc. Dar se pare ca separarea mintii de corp cat si a mintii de creier, este gresita. Mai intai existam, si apoi gandim.

Damasio prezinta cazurile lui Phineas Gage si Elliot care au suferit leziuni cerebrale ce le-au produs alterari importante in capacitatea de a lua decizii si de a functiona corect in societate. In ambele cazuri a fost alterat cortexul prefrontal ventromedial, inteligenta ramanand nealterata. Pe baza cazurilor clinice, Damasio si-a reconsiderat ideile despre ratiune - se pare ca aceasta nu este complet separata de emotii. Ratiunea "pura", destul de prezenta la Elliot si la Phineas, nu era suficienta pentru luarea de decizii corecte. Damasio furnizeaza numeroase dovezi in favoarea faptului ca lezionarea zonelor cerebrale care controleaza emotiile afecteaza capacitatea de a ne comporta rational. Cu alte cuvinte, emotii ca bucurie, tristete, frica, manie, surpriza, scarba, rusine, gelozie, vina, mandrie etc, departe de a fi dusmani ai ratiunii, sunt esentiale pentru gandirea rationala.

Lui Tim Minchin un prieten religios ii reprosa ca nu crede pentru ca nu are mintea suficient de deschisa. Argumentul tipic al credinciosilor. Raspunsul sau: 'Daca iti deschizi mintea prea tare, poate sa-ti cada creierul'.

Asta este 'pariul' sau pentru medii, spiritisti, homeopati, religiosi, etc:

Daca poate cineva sa-mi dea un singur exemplu din istoria omenirii in care un mediu a fost capabil sa demonstreze in conditii experimentale rezonabile ca poate sa citeasca gandurile,

Daca poate cineva sa-mi dea un exemplu din istorie de cel putin un astrolog capabil sa demonstreze in conditii experimentale rezonabile, ca poate sa prezica viitorul interpretand semnele ceresti,

Daca poate cineva sa-mi dea macar un exemplu din istorie de cel putin un homeopat capabil sa demonstreze in conditii experimentale rezonabile ca solutiile formate din particule extrem de mici dizolvate repetat in cantitati relativ uriase de apa au un efect curativ mai mare decat un placebo administrat similar.

Si daca poate cineva sa-mi dea un exemplu din istorie de cel putin o persoana spirituala capabila sa demonstreze logic sau empiric existenta unei puteri superioare constiente interesata in specia umana sau care sa aiba capacitatea de a pedepsi sau recompensa oamenii pentru deciziile lor morale sau ca exista vreun motiv in afara de frica pentru a crede in viata dupa moarte,

Ii voi da pianul meu,
Un picior,
Si nevasta.

Vezi si Storm

Answers in Genesis este o organizatie apologeta Crestina fundamentata pe interpretarea literala a Bibliei. Membrii sai sunt creationisti care sustin ‘Varsta tanara a Pamantului’ , cu alte cuvinte ca pamantul si universul au o vechime de numai 6000 de ani - o ineptie de mult falsificata de stiinta . Tot ei au infiintat asa numitul ‘Muzeu al Creatiei’ cu scopul de a le inculca copiilor imagini false despre evolutia vietii pe pamant, cum ar fi ca dinozaurii si oamenii au fost creati in saptamana creatiei si au trait in armonie impreuna. Evident, pentru a-si sustine credintele false, creationistii nu au incotro decat sa nege rezultatele stiintifice care dovedesc contrariul, in special cele sustinute de geologie, paleontologie si biologia evolutiei. Un articol intitulat ‘Lupta lui Darwin cu moartea si suferinta’, este incheiat cu urmatoarele concluzii absurde care demonstreaza completa neintelegere a personalitatii complexe a lui Darwin si a consecintelor deosebit de importante pe care le-a avut publicarea lucrarilor sale in domeniul biologiei evolutive.

“In cele din urma, refuzul de a accepta povestile Genezei ca fapte istorice, l-au lasat pe Darwin fara o fundatie pe care sa-si bazeze corect interpretarea lumii in care a trait. Mai mult, efectele negative ale gandirii sale vicioase se afla azi peste tot in jurul nostru. Oamenii i-au intors spatele progresiv Lumii lui Dumnezeu, crezand ca informatia Bibliei nu este fiabila (si cu acesta nici mesajul salvarii). De prea multe ori viziunea evolutionista a fost folosita pentru a justifica atitudinea umana in probleme ca avortul si rasismul. La urma urmei, oamenii sunt doar animale, nu-i asa?

Charles Darwin este onorat de lumea intreaga pentru ca a gandit ca lumea intreaga. Tragic este ca aceasta cautare a adevarului in afara lumii lui Dumnezeu, l-a facut incapabil sa inteleaga lumea in care a trait. O adevarata lectie pentru cultura din zilele noastre. “

Maestrii gandirii vicioase il acuza pe Darwin de gandire vicioasa! Tragic dupa parerea mea, este ca exista minti cu conceptii atat de medievale in sec 21. Cautarea de ‘explicatii’ pornind de la acceptarea a priori a existentei unei divinitati creatoare, nu este o cautare sincera a adevarului. Cel mult este o incercare patetica de justificare a unor credinte anacronice. Charles Darwin este onorat de lumea intreaga pentru ca a oferit pentru prima data o explicatie stiintifica a diversitatii vietii pe pamant, o teorie care nu numai nu a fost falsificata dar s-a consolidat pe parcursul vremii in asa masura incat astazi biologia nu are sens decat in lumina teoriei evolutiei.

Iata propaganda pe care-o fac creationistii din A.G: mesajul lor este ca cei care nu cred in Dumnezeu isi pierd motivatia de a trai si de a le pasa de viata celorlalti. Realitatea e insa alta: este dovedit faptul ca din ce in ce mai multi atei traiesc fericiti vieti lungi si pline de semnificatie. Constientizarea faptului ca aceasta este singura viata pe care o avem de trait, face ca de multe ori ateul sa aprecieze si sa se bucure mai mult de viata reala. Mai mult, lipsa obsesiei de a-si 'salva' propria piele, are drept consecinta ca multi umanisti seculari isi intorc atentia asupra semenilor sai si a tuturor fiintelor vii, intelegand ca bunastarea fiecaruia depinde de bunastarea celorlalti.




Imagine luata din wikipedia
Video via Atheist Media

“Lasă-­mă să­-ţi ofer o lecţie de politică practică…
― E o greşeală să presupui că oamenii doresc ca mediul să fie protejat sau vieţile lor salvate, şi că ar fi recunoscători unui idealist care ar lupta pentru astfel de ţeluri. Oamenii doresc confort personal.”

Din Zeii Insisi, Isaac Asimov

Paul pune stapanire pe personajul conceptual (Isus), il modeleaza si-i imprima idei. Isus primordial nu vorbeste impotriva vietii. Doua fraze (Mc. 7, 15 si 10,7) dovedesc ca nu se opunea casatoriei si ca nu era nicidecum in favoarea idealului ascetic. In zadar vom cauta prescriptiile sale riguroase asupra corpului, sexualitatii si a senzualitatii. Condescendenta fata de aceste aspecte ale vietii se completeaza cu elogiul si practica blandetii. Paul din Tars transforma tacerea lui Isus intr-o stridenta asurzitoare decretand ura fata de corp, femei si viata. Radicalismul antihedonist al crestinismului este datorat lui Paul, nu lui Isus, personaj conceptual care tace in aceste privinte…

La inceput, acestui evreu isteric si integrist ii placea sa-i hartuiasca pe crestini si sa participe la pedepsirea lor. I-a asistat pe fanaticii care l-au lapidat pe Stefan. Si in alte ocazii, se pare. Convertirea pe drumul spre Damasc in anul 34 este legata pur de patologia isterica: cade la pamant (si nu de pe un cal cum l-a reprezentat Caravaggio si traditia pictorica…), o lumina intensa il orbeste, aude vocea lui Isus, nu vede timp de cateva zile si nu mananca nici nu bea in acest timp. Isi recapata vederea dupa ce il atinge Anania, un crestin trimis de Dumnezeu. Din acel moment, se alimenteaza, se reface si strabate drumurile ani de zile in misiune evanghelizatoare deliranta prin tot bazinul mediteranean.

Nu e greu de pus un diagnostic medical: criza apare mereu in prezenta altor persoane (ca si in acest caz), caderea, orbirea numita isterica (sau amauroza tranzitorie), suspendarea senzoriala (surzenie, anosmie, ageuzie) timp de trei zile, tendinta mitomana (Isus i-a vorbit personal), histrionismul sau exhibitionismul moral (vreo 30 de ani de teatralizare a unui personaj imaginar), desemnat de catre Dumnezeu si ales de catre acesta pentru a schimba lumea. Toata criza seamana, pana la punctul de a se confunda cu ea, cu descrierea isteriei intr-un manual de psihiatrie, capitolul nevroze, sectia isterie… Nici mai mult nici mai putin decat isteria…convertirii!


Tratat de Ateologie, Michel Onfray

Din arhivele secrete ale Vaticanului. Aparitia crestinismului si a primului sau eretic.



Multumiri lui Monty Python :)

Papa tocmai isi pronunta discursul anual de Pasti in fata multimii care colapseaza Piata Sf. Petru. Spune ca invierea lui Isus nu este un basm, ci un fapt istoric. Ca lumea trebuie sa depaseasca ‘golul spiritual’ de care sufera cei ce se limiteaza la cunoasterea stiintifica. Cu alte cuvinte, indeamna lumea sa creada in ‘cai verzi pe pereti’ chiar in pofida dovezilor. Si ce ipocrizie extraordinara! Vrea sa spuna cumva ca accepta ca oamenii sa-si umple ‘golul spiritual’ cu animism, zoroastrism, budism, etc? Nu ar fi mai corect sa spuna clar ca vrea ca toti sa fim catolici romani?

Din fericire, nu toti crestinii gandesc la fel asa cum reiese din acest interviu cu Dr. Tony Nugent, expert in mitologie si istoria religiilor. Dupa spusele lui, multi teologi crestini interpreteaza crucificarea si invierea ca pe o poveste spirituala a sperantei intr-o viata mai buna, nu ca pe un fapt istoric real. Toti acestia se considera crestini in sens spiritual nu doctrinal, adica practica crestinismul bazat pe o serie de valori si practici spirituale nu pe credinta in acorduri doctrinale specifice. De fapt, inainte de sec. 4 cand s-a stabilit ortodoxia, Crestinismul era caracterizat de heterodoxie - o multime de credinte foarte diferite intre ele. Dupa parerea lui Nugent, chiar daca invierea nu s-a intamplat in mod real, acest lucru nu trebuie sa aiba consecinte asupra viziunii crestine in privinta felului in care trebuie sa ne traim viata. Ceea ce contrazice esenta crestinismului, ideea de Isus, este fundamentalismul crestin insusi. Cei care adopta o forma intoleranta, aroganta si inumana de crestinism, practica de fapt o religie anticrestina.

Nugent ne aminteste un fapt interesant: mare parte a continutului Bibliei, inclusiv povestea invierii, are la baza traditia sumeriana. Povestea mortii si invierii la sumerieni, are ca personaj central pe Innana (Ishtar). Studiul mitologiei demonstreaza ca exista un sablon mitic care a razbatut de-a lungul istoriei. Povestile nu sunt identice (Innana era femeie), dar urmeaza acelasi model: Innana si Isus calatoresc catre un mare oras unde sunt judecati si condamnati la moarte; vesmintele lor sunt smulse, sunt torturati, corpul lor este atarnat si mor. Dupa 3 zile, are loc invierea lor din morti.

Atunci cand se studiaza evenimentele din punct de vedere istoric, partea mitologica trebuie eliminata. Nu se poate nega cu certitudine existenta unui personaj real Isus asa cum nici nu exista dovezi ale existentei sale istorice, dar este evident ca daca acesta a existat, povestea vietii lui a fost impodobita cu toate ingredientele modelului mitologic antic existent deja de secole. Oamenii povesteau povestea lui Innana cu 4000 de ani inainte de presupusa moarte si inviere a lui Isus.

Este deprimant sa vezi cum in sec. 21 un batran impopotonat cu simbolurile aurite ale bogatiei pe care atat de tare o dispretuia Isus al scripturilor, continua sa indice cu degetele sale decrepite incarcate de aur, calea minciunii si a letargiei mintale.

LuciaT, autoarea celui mai citit blog cultural din Romania spune "adio" mediului online, din cauza “hartuirii, jignirilor si amenintarilor”, la care a fost supusa in ultima perioada, pe internet. Scriitorii Mircea Cartarescu, Florin Iaru si Radu Pavel Gheo comenteaza cu regret aceasta veste.
"Nu e chiar asa de usor sa tii un blog despre carti. Iriti, enervezi, stirnesti ura si pofte de razbunare", argumenteaza “terorista”, hotarata sa renunte la blogul ei care timp de 3 ani, fost cel mai apreciat blog de cultura din Romania.

"Daca mi s-ar fi spus sa aleg un singur blog cultural pe care sa-l pot urmari zilnic, l-as fi ales pe asta. Si, conform legilor lui Murphy adaptate la mizeria romaneasca, exact blogul 'terorism de cititoare' s-a intrerupt. 'Terorista' nu mai scrie. Din motive care ma infurie si mai tare. Trebuia sa-mi dau seama ca s-ar putea intimpla si asa ceva. Era un blog cultural prea bun. In cei trei ani de activitate 'terorista' (asa o stiu cam toti cititorii si scriitorii) devenise un reper. Parerile ei contau - mai mult decit ale multor critici literari consacrati. De ce a trebuit sa se arunce cu mizerii inspre ea? Fiindca nu se putea altfel", comenteaza Radu Pavel Gheo pe blogul Gheoland.

In comentarii la ultimul articol scris de LuciaT, Mircea Cartarescu si Florin Iaru isi exprima de asemenea regretul ca acest blog va fi inchis.

"Draga luciat, dragi prieteni, ma intristeaza perspectiva ca blogul literar cel mai adevarat, mai inteligent si mai dezinteresat sa dispara. Dar e in logica lucrurilor. Eu insumi ma gandesc de ani de zile sa parasesc aceasta tara trista si fauna ei, si o voi face intr-o zi. O inteleg pe lucia, ii inteleg pe toti cei care nu mai pot. luciat vorbeste de ticalosi. Asa este, e lumea lor, nu stiu cum pot fi atat de multi in jurul nostru. Libertatea opiniei, care-ar trebui sa faca din bloguri si forumuri insule de civilitate, le-a transformat in troace pentru porci", comenteaza Mircea Cartarescu.

"Nu ma intereseaza cine esti si nici ce studii ai. Dar comentariile tale au (in)trecut repede de timpenia obtuza, gretoasa, suficienta si pretioasa a 99% din bloguri. (De aia sunt sceptic si rezistent la expansiunea blogosferei - e o prostie care pluteste in aer triumfatoare si care scalda sufocant tot ce misca-n tara asta.)", scrie si Florin Iaru intr-un comentariu postat pe blogul cititoarei teroriste.

Cu toate acestea, exista si pareri aflate in contradictie, cum este cea a scriitorului Ioan Suciu: "Am citit tot blogul si l-am criticat deseori. Am fost preocupat de identitatea persoanei care realizeaza pagini web personale cu asemenea ineptii precum cele exemplificate si multe altele. Am considerat acest blog nociv prin faptul ca la analizarea si prezentarea unor carti autoarea nu a cunoscut opiniile autorizate, sau, mai grav, le-a stiut dar nu a tinut cont de ele, sfidandu-le. Faptul ca si-a inchis blogul este o decizie a 'teroristei'. Presiuni si atacuri au fost si asupra blogului meu si veneau chiar din partea ei sau a grupului de fani, ca raspuns la criticile mele. Daca statea in putinta mea sa-i inchid blogul 'teroristei', va spun sincer ca o faceam de mult. In concluzie, vreau sa va atrag atentia ca nu am cum sa raspund eu de propriile ei decizi", spune Suciu intr-un articol in care isi argumenteaza lipsa de simpatie fata de ideile ”teroristei”.

Ioan Suciu este de altfel cel care a incercat sa dezvaluie identitatea celei care semna sub pseudonimul LuciaT, pe blogul "Terorism de cititoare".

Sursa: 9amNews

Nu ma surprinde din partea romanilor. Ce se poate spune despre o tara in care este insultat si atacat cineva care are un blog literar?

Pe 9 Martie 1858, o scrisoare era expediata din Arhipelagul Malaeziei la bordul unui vapor cu aburi olandez care isi deschidea drum catre Vest. Destinatarul nu era altul decat Charles Darwin, renumitul naturalist englez; expeditorul, Alfred Wallace, un excelent biolog desi necunoscut, se refacea dupa un atac de malarie. Niciunul din cei doi nu era constient de consecintele pe care urma sa le aiba expedierea scrisorii. Aceasta continea un scurt articol intitulat “Despre tendinta varietatilor de a se indeparta indefinit de tipul original”, redactat cu greutate timp de doua nopti si inspirat de o epifanie febrila. Ideile isi aveau insa adevaratele radacini in peste 10 ani de speculatii si cercetari pe teren, si mai ales in lectura lucrarii lui Malthus, “Eseu despre Principiile Populatiei”, aceeasi care il inspirase si pe Darwin cu 18 ani in urma. Wallace ajunsese la aceeasi concluzie ca si Darwin: selectia naturala era factorul care controla populatiile. Articolul descria o teorie a evolutiei (fara a folosi acesti termeni) foarte asemanatoare cu teoria pe care Darwin inca nu avea curajul sa o publice. Wallace il ruga pe Darwin sa-i publice articolul daca gasea vreun merit in ideile sale.

Spre deosebire de Darwin, Wallace provenea dintr-o familie saraca. La 14 ani parasea scoala si incepea sa munceasca. In acelasi timp, Darwin un tanar gentleman de 28 de ani dintr-o familie instarita care-i finanta aventurile, tocmai se intorcea din calatoria pe Beagle. Wallace era un tip plin de curiozitate si autodidact. Cartile (printre care Junalul calatoriilor pe Beagle a lui Darwin) si viata la tara i-au deschis apetitul pentru studiul naturii. In special o carte publicata anonim in 1844, “Vestigii ale Istoriei Naturale ale Creatiei”, ii oferise o viziune evolutionista a vietii pe pamant diferita de viziunea predominanta in cultura vestica potrivit careia Dumnezeu ‘modelase’ toate speciile printr-un act special al creatiei si ca toate speciile erau fixe, incapabile de ‘transmutatie’. Aceasta nu era o dogma religioasa, ci stiintifica. In “Vestigii”, Dumnezeu inca avea un rol in creatie dar indepartat, ca initiator al procesului evolutiei. Speciile se transformau in functie de circumstantele externe, de la forme simple la complexe incluzand omul. Cartea era un best-seller. Wallace isi propune sa calatoreasca spre Amazon pentru a strange dovezi ale acestei evolutii. Neavand bani, singura forma de a-si finanta calatoria era sa trimita in Anglia specimene pentru muzee si colectionisti. Samuel Stevens, de pe strada Bloomsbury din Londra, a avut un rol extrem de important in viata lui Wallace, facandu-i legatura cu diferiti cumparatori. Activitatea sa pe teren i-a permis sa observe rapid un aspect crucial pentru intelegerea evolutiei prin selectie naturala: variabilitatea speciilor - un fapt de care Darwin si-a dat seama mai greu la speciile domestice dar mai ales in cursul proiectului sau de clasificare a Ciripedelor (la care a muncit 8 ani).
O alta pista care l-a condus pe Wallace spre teoria evolutiei au fost modelele de distributie a speciilor in spatiu si timp. In 1858, pierdut in Arhipelagul Malaezian, deodata Wallace a pus cap la cap toate aceste ‘piste’ printre care si cele privind cresterea excesiva a populatiilor din lucrarea lui Malthus si faptul ca limitarea de hrana si habitat face ca majoritatea descendentilor sa nu poata supravietui. “…m-am intrebat, de ce unii mor si altii supravietuiesc?” Raspunsul sau a fost ca variatiile mai bine adaptate la mediul sau de viata, supravietuiesc.


Darwin primeste eseul lui Wallace pe 18 iunie 1858, si ramane uluit. Ideile lui Wallace erau identice cu ideile la care el insusi lucra de 20 de ani. Darwin ii scrie lui Lyell: “N-am vazut niciodata o coincidenta atat de surprinzatoare”. Din pacate eseul ii ajunge intr-un moment extrem de neprielnic - doi dintre fii sai erau grav bolnavi, Charles Waring cel mai mic urmand sa moara cateva zile mai tarziu. Darwin incerca disperat sa decida daca era etic sau nu sa publice inainte de Wallace. Ideea ca opera vietii sale s-ar dovedi in cele din urma un efort inutil era devastatoare. Ii scrie lui Hooker:

“…sunt incapabil de orice, iti trimit eseul lui Wallace si rezumatul scrisorii mele catre Asa Gray…rezumatul meu din 1844…adevarul este ca nici nu suport sa-l vad. Nu pierde timpul. E mezchin din partea mea sa ma preocupe catusi de putin prioritatea”.

Evident, Lyell si Hooker cunosteau bine munca lui Darwin din ultimii 20 de ani cu privire la ideea evolutiei prin selectie naturala. Hotarati ca Darwin nu merita sa piarda prioritatea, il conving sa pregateasca un document pe care sa-l prezinte impreuna cu Wallace cu ocazia unei intruniri a Societatii Linneane. Ambele lucrari - “Despre tendinta varietatilor de a se indeparta indefinit de tipul original” si “Despre Perpetuarea varietatilor si Speciilor prin intermediul Selectiei” au fost citite in fata unui grup de 30 de persoane pe 1 Iulie 1858, si apoi au fost publicate in Revista Activitatilor Societatii Linneane. In acelasi timp, Wallace se afla blocat pe coasta Noii Guinee indurand clima umeda, foamea si febra. Desi nu i se ceruse consintamantul, Wallace s-a dovedit extrem de generos, recunoscand ca ii revenea lui Darwin meritul cel mai mare. Mai tarziu, scria in autobiografia sa:

Atat Darwin cat si doctorul Hooker mi-au scris in termenii cei mai amabili si cordiali pentru a ma informa despre decizia lor, asteptand aprobarea mea. Desigur, nu numai ca o aprobam, dar chiar consideram ca imi facusera cea mai mare onoare si imi acordasera mai mult credit decat meritam situand la acelasi nivel intuitia mea spontana si indelungata activitate a lui Darwin care ajunsese la aceeasi concluzie ca si mine 20 de ani inainte si lucrase toata aceasta perioada cu scopul de a prezenta lumii teoria impreuna cu o cantitate impresionanta de dovezi sistematizate si argumentate in asa masura, incat aceasta sa fie aproape obligata s-o accepte”. (Viata mea, A. R. Wallace)

In Noiembrie 1859, Wallace se afla inca in Arhipelagul Malaeziei in cautare de specii de fluturi, cand Darwin publica in cele din urma “Originea Speciilor”. Wallace primea o copie, pe care o va citi de cateva ori, de fiecare data fiind si mai impresionat de munca lui Darwin. Ii scria unui prieten: “Dl. Darwin a oferit lumii o noua stiinta si numele sau ar trebui dupa parerea mea sa stea deasupra aceluia al oricarui filozof al antichitatii si timpurilor moderne. Admiratia mea nu poate fi mai mare!”



Darwin si Wallace au mentinut legatura tot timpul cat a trait Darwin, chiar acesta s-a ocupat ca Wallace sa primeasca o pensie de la guvern. Wallace vizita casa lui Darwin, Down House. Faimos in timpul vietii, Wallace a fost dat uitarii dupa moartea sa in 1913. Povestea vietii sale este complicata si iesita din comun. Pe langa un mare biolog al sec. 19, a fost un om plin de entuziasm, cu un temperament neobosit, credincios in spiritism si care s-a dezis in cele din urma de teoria darwiniana in privinta dezvoltarii creierului uman. A fost un oponent al vaccinarii impotriva variolei, si un partizan al nationalizarii marilor proprietati private, un om in care au coexistat aceste excentricitati cu calitatile unui extraordinar om de stiinta care i-au permis marile sale realizari ca naturalist. Un om care nu a putut sa fie Charles Darwin.


Alfred Russel Wallace, National Geographic
The Malay Archipelago, A. Wallace
Darwin, Tim Berry

Versiune originala Astor Piazzolla



Si in versiunea Grace Jones

Un video interesant despre originea crizei financiare. Subtitrat in romaneste.



Via Blogul lui Zoso
Vezi si Criza creditelor

Conservatorii acuza decadenta morala a societatii occidentale semnaland ca principale cauze “indepartarea de Dumnezeu si nesupunerea fata de cele 10 porunci ale sale”. Ei cred ca singurul model de corectitudine morala este credinta in Dumnezeu si respectarea poruncilor sale. Realitatea este insa ca putini credinciosi cunosc si inteleg pe deplin decalogul, iar ceea ce li s-a varat in cap in biserici este o varianta ‘diluata’ a acestuia. O lectura atenta a Bibliei nu face decat sa arunce umbra indoielii asupra valabilitatii etice a acestor ‘legi morale’. Propriul simt moral ne spune ca ceva nu este in regula cu poruncile divine. Dar sa incepem cu inceputul…

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

Aceasta este evident o lege nedemocratica, dictatoriala. Orice societate democratica moderna ofera cetatenilor sai libertatea de credinta. Fiecare poate sa creada in zeul pe care si-l alege, fie Krishna, fie Alah, Yahve, ba chiar are libertatea sa nu creada. Si paradoxal, pedeapsa pentru aceasta infractiune este moartea - Yahve indeamna la incalcarea uneia din propriile sale legi, aceea de a nu ucide:

De te va îndemna în taină fratele tău, fiul tatălui tău, sau fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut, Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului, Să nu te învoieşti cu ei, nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi; Ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă, şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul“ (Deuteronomul 31:6)

Atunci prima porunca este de fapt: Adora-l numai pe Yahve sau mori. Iata aici baza intolerantei religioase, iata justificarea tuturor masacrelor in numele religiilor: cruciade, tortura, arderea ereticilor etc.

Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.”

Odihna este binevenita dar e absurda transformarea sa in lege doar pe motivul ca lumea a fost creata in sase zile si in a saptea divinitatea s-a odihnit. Orice persoana cu un minim de cultura stie ca lumea nu a fost creata in sase zile si ca Geneza este o insiruire de basme contradictorii. Si apoi, de ce are nevoie Dumnezeu atotputernic sa se odihneasca? Din nou, pedeapsa pentru ne-odihna este moartea:

Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu; Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit".

Legea morala divina este de fapt: Odihneste-te a saptea zi, sau mori.

Ce sa mai spunem atunci despre legea: Sa nu ucizi? Yahve sterge cu cotul ce a scris cu mana. Multi credinciosi se agata de aceasta porunca interpretand-o ca pe o interzicere categorica a divinitatii, o invoca in orice situatii cum sunt eutanasia si chiar avortul in primele saptamani de gestatie. Dar am vazut mai sus cum Yahve insusi indeamna sa fie omorati toti cei care-i incalca poruncile. Yahve cere asasinarea astrologilor, a copiilor neascultatori, a fetelor care nu ajung virgine la maritis, a adulterilor , a femeilor violate care nu tipa in timpul violului, a ghicitorilor, a prezicatorilor, a fermecatorilor, a magilor, descantatorilor, vrajitorilor si a multor, multor altora. Cartea poruncii “Sa nu ucizi” este de fapt un manual al genocidului. In aceste conditii “Sa nu ucizi” este de fapt o gluma religioasa macabra.

Ceva asemanator se intampla cu porunca “Sa nu furi”. Desi pare o indrumare etica rezonabila, Yahve nu se dezminte nici de data asta: in Deuteronom da instructiuni clare despre cum sa furi dupa ce ai masacrat un popor intreg. Sfaturile despre cum sa fie repartizata prada, amintesc de dialogul piratilor dupa ce au dat marea lovitura:

Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;

Cum pot credinciosii sa afirme ca isi bazeaza morala pe directivele unui zeu al carui criteriu moral este similar cu al raufacatorilor genocizi? Ma intreb, au citit vreodata Biblia cu adevarat? Practic toate poruncile divine sunt viciate de absurditati etice. Pedeapsa pentru incalcari cum ar fi ne-odihna sau adulterul este moartea, iar respectarea parintilor nu are ca motivatie recunostinta, iubirea sau respectul, ci “ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine”. In fata panoramei de femei violate, copii abuzati, persoane sclavizate, un zeu cu adevarat iubitor ar fi elaborat un ghid moral cu adevarat util; in locul sau, orb de gelozie, Yahve a comandat:

“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul Dumnezeul tău nepedepsit pe cel ce ia numele Lui în deşert.”

Chiar si o lege aparent nobila cum este aceea de a nu da mărturii mincinoase in privinta aproapelui, este viciata de sensul cuvantului “aproape”. Prin “aproape” Yahve nu se refera la toti ceilalti oameni, ci numai la cei de aceeasi religie. A zecea porunca, culmineaza insiruirea de norme morale divine presupuse a fi cele mai importante pentru umanitate:

Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!

Aceasta porunca situeaza pe acelasi nivel asinii, femeile si scalvii. O singura fraza sprijina degradarea femeii ca bun al barbatului, si sclavia. Ce altceva se mai poate spune despre un cod moral in care femeia nu-i altceva decat o specie de vita? Ce se mai poate adauga despre un cod moral care il face sa se rusineze pe cel care se considera mostenitorul traditiei rationaliste si umaniste? Asta-i tot ce ne-a putut oferi zeul omnipotent si omniscient in materie de etica? Doar o serie de porunci patetice, primitive, sexiste, sclaviste, discriminatorii, genocide? Asta-i cel mai intelep lucru de care e capabil creatorul universal? Intr-o lume in care abunda sclavia, dominarea femeii de catre barbat, abuzul sexual al copiilor lipsiti de aparare, inegalitatea intre femeie si barbat, violenta, acest decalog este tot ce ne-a putut oferi mai bun ‘Creatorul’? Oricine ar fi putut sa elaboreze un decalog mai etic. Iata doar o versiune:

1. nu vei ucide pe nimeni cu exceptia cazului in care viata iti este amenintata
2. nu vei tine pe nimeni in sclavie
3. barbatii si femeile vor avea aceleasi drepturi si aceeasi demnitate
4. iti vei educa copiii cu dragoste, fara sa-i vatamezi
5. vei inculca semenilor tai iubirea pentru stiinta, ratiune, scepticism si dialog
6. vei dezbate in mod rational ideile si vei respecta concluziile logice chiar si daca nu-ti plac
7. vei respecta dreptul de exprimare libera a opiniilor
8. vei proteja mediul inconjurator, te vei alimenta sanatos si vei face frecvent exercitiu fizic
9. adultii sunt liberi sa-si conduca viata privata asa cum vor decide in mod liber si consensual
10. lucreaza pentru o societate care promoveaza justitia sociala

Oricare din aceste ‘reguli’ este superioara decalogului biblic. Oamenii care iubesc libertatea trebuie sa treaca peste aceste norme arhaice de triburi nomade folosind ratiunea si simtul etic propriu. Orice persona cu dorinta de a face bine si capacitatea de a estima circumstantele actiunilor umane, va lua decizii mult mai corecte decat urmarea oarba, automata a poruncilor repetate de preoti. Acestia folosesc multe strategii bazate pe frica in avantaj propriu, dar realitatea este ca infernul nu este pavat de bune intentii. Daca ar exista asa ceva, ar fi pavat cu oasele tuturor celor care in numele religiei au inrobit si masacrat mase intregi de oameni. In numele “Cuvantului lui Dumnezeu”.

O tanara (17 ani) batuta de Talibani in Pakistan. Vina? Suspecta de relatie ilicita cu un barbat casatorit. Dovezi? Numai banuielile unui vecin. Nu i s-a dat ocazia sa se apere, nu a fost judecata, nu exista dovezi clare ale vinovatiei sale. Fratele fetei participa la pedepsirea sa; in felul acesta onoarea lui in societate creste, pentru ca face acest lucru de dragul religiei. Atentie, video-ul poate sa nu fie apt pentru spectatori sensibili.



Via Atheist Media

Luna trecuta premiul anual Templeton (1,4 milioane $) a fost acordat fizicianului francez Bernard d’Espagnat (87 de ani) pentru studiile privind “conceptul realitatii”. D’Espagnat este cunoscut pentru activitatea sa in domeniul mecanicii cuantice in care a colaborat cu fizicieni de renume ca Lous de Broglie, Enrico Fermi si Niels Bohr. Dar pentru ce a fost premiat cu o suma atat de importanta?

Se pare ca Templeton, atunci cand nu-si cheltuieste banii in campanii impotriva anumitor drepturi cetatenesti (vezi propunerea 8), are o mare predilectie pentru a-i cheltui pe oameni de stiinta, in special fizicieni. Fundatia Templeton ii premiaza in special pe acei oameni de stiinta care prin activitatea lor “descopera” un teren comun pentru stiinta si religie. D’Espagnat de religie catolica, crede ca stiinta nu poate explica ultima realitate si este convins de dreptatea celor care cred intr-o dimensiune spirituala a existentei. De curand a declarat revistei The Times ca este convins de existenta unei realitati mult mai profunde:

“Cand ascultam muzica clasica sau privim o pictura celebra, acestea nu sunt doar iluzii ci pot fi revelatia a ceva fundamental. As putea sa-l numesc Dumnezeu sau divinitate dar cu restrictia ca nu poate fi conceptualizat pentru motivul ca aceasta ultima realitate este dincolo de orice concept pe care il putem construi”.

De secole teistii il plaseaza pe Dumnezeu in golurile cunoasterii umane, goluri care au fost ‘umplute’ treptat de oamenii de stiinta. Nivelul cuantic pare sa ofere “golul” in care teistii isi refugiaza confortabil divinitatea oferindu-i un spatiu aparent greu de ‘umplut’ in prezent de oamenii de stiinta. Aceasta “ultima realitate” spune d’Espagnat, nu este explicit descrisa de stiinta. Mecanica cuantica, dupa parerea lui, nu descrie realitatea asa cum este ea de fapt, ci prezice ceea ce se va observa in anumite circumstante. Dimensiunea spirituala nu poate fi eliminata de catre stiinta. Ceea ce ne invata cu adevarat stiinta, mai spune d’Espagnat, este ca nu prin concepte obisnuite vom ajunge la miezul lucrurilor.

Contributia sa principala in mecanica cuantica a constat in testarea teoremei lui Bell (intre 1960 si 1980), centrandu-se in jurul conceptului de “realitate voalata” (ascunsa dupa un voal), o realitate ascunsa dincolo de ceea ce este perceput ca timp, spatiu, materie si energie, concepte care in lumina fizicii cuantice ar putea fi simple aparente.
Daca exista o realitate independent de observatiile noastre, atunci sunt trei posibilitati: aceasta realitate poate fi cunoscuta, nu poate fi cunoscuta sau este ascunsa (voalata). D’Espagnat alege a treia varianta: prin stiinta, putem intrezari doar o structura bazica a realitatii dincolo de voal, dar mare parte ramane un mister etern.

Este fascinant modul in care chiar si oamenii rationali ajung sa treaca peste logica doar pentru a mentine un spatiu spiritualitatii. E clar insa ca “realitatea voalata” nu poate fi un sprijin prin care Iudeo-Crestinii sau Musulmanii sa-si rationalizeze credintele lor specifice; se refera la ceva care nu poate fi conceptualizat, nu la Dumnezeul biblic. Fundatia Templeton sustine ca nu favorizeaza nici o religie concreta.
Ceea ce nu inteleg, este de ce opiniile lui D’Espagnat merita 1,4 milioane $ cand de fapt nu spune nimic nou, nimic care sa nu se afle printre invataturile filozofiilor orientale (Buda, Lao Tzu, etc.). In plus, orice mistic cu bun simt stie ca: “Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie sa se taca”.


Dumnezeul 'golurilor'

Randi s-a intors. Se pare ca protestul a functionat ;)

In pagina Fundatiei pentru Educatie James Randi se poate citi:

Contul nostru in YouTube a fost suspendat, ceea ce inseamna ca nu mai este disponibil nici un video al Fundatiei. Cercetam care este problema, vom reveni cat de curand posibil. Multumim pentru rabdare.

Acest lucru poate fi verificat chiar pe acest blog unde am publicat un video cu Randi care nu mai este activ.
Fundatia creata de renumitul James Randi promoveaza gandirea critica si umanismul. Oricare ar fi motivul, mi se pare inacceptabila cenzura. Atata timp cat FEJR nu revine ma alatur altor initiative si de azi nu voi mai afisa nici un video publicat in YouTube.