Un argument sustinut nu numai de crestini este acela ca valorile atat de pretuite ale civilizatiei occidentale - egalitate, democratie, toleranta, libertate etc. - au la baza traditia iudeo-crestina. Crestinismul este considerat o baza a identitatii culturale si sociale occidentale. Cred ca este o afirmatie superficiala care simplifica in mare masura radacinile valorilor democratice moderne. Mai corect, ceea ce numim civilizatie occidentala a fost creat in pofida Bisericii crestine si nu datorita ei.

Din momentul in care s-au stins ultimele scantei ale culturii eleniste si pana la reaprinderea lor odata cu Renasterea, Europa occidentala a trecut print-o perioada de intuneric intelectual de aproape o mie de ani datorat in mare parte politicii Bisericii crestine. In Evul Mediu civilizatia occidentala era bazata pe credinta, autoritate si traditie. Incepand din 1650 lucrurile au inceput sa se schimbe asa incat orice, chiar si aspectele traditionale cele mai inradacinate erau dezbatute in lumina ratiunii filozofice. Afirmatii in trecut de neclintit cu privire la omenire, societate, politica, cosmos si chiar Crestinism si orice religie erau obiectul dezbaterii noului tip de gandire promovata de miscarea iluminista. Majoritatea fondatorilor iluminismului sustineau ca multe din conceptiile umane despre lume si structura realitatii erau gresite si ca de imbunatatirea lor depinde imbunatatirea existentei umane pentru ca astfel societatea umana ar fi mai sigura si mai stabila (Hobbes), mai toleranta (Bayle), mai rationala in abordarea problemelor sociale si sanitare (Descartes), mai libera.

Valorile civilizatiei occidentale sunt produsul miscarii iluministe si exista o intensa dezbatere cu privire la legatura intre Iluminism si Crestinism, unii sustinand ca ideile iluministe de toleranta, libertate, egalitate etc. provin direct din traditia crestina. Relatia intre religie si Iluminism este insa mult mai complexa asa cum arata Jonathan Israel in lucrarea sa Iluminismul Radical. De fapt, spune el, au existat doua curente iluministe: unul "moderat" si majoritar, avand in frunte pe Kant, Locke, Voltaire si Hume, este cel mai cunoscut publicului. Dar a existat si un al doilea curent mai subteran si plin de forta, cel al Iluminismului Radical reprezentat de figuri ca d'Holbach, Diderot, Condorcet si in special Spinoza, care au format nucleul miscarii globale. Spre deosebire de primii, iluministii radicali respingeau orice compromis cu trecutul, credeau ca ratiunea trebuie sa primeze in orice aspect al vietii umane fara sa fie limitata de credinta si traditie. Pe baza principiilor lui Spinoza, societatea devine mai rezistenta la manipulare prin autoritate religioasa, autocratie sau dictatura, mai democratica, libertariana si egalitara, si asta face ca Spinoza sa fie principala figura a Iluminismului Radical.

Miscarea iluminista moderata avea mult mai mult prestigiu si sprijin in general dar cel care a schimbat lumea in final a fost curentul radical. Valorile fundamentale ale civilizatiei moderne provin in special de la miscarea radicala si au fost modelate atacand direct traditia crestina. Este evident atunci cat de superficiala si departe de adevar este afirmatia ca Crestinismul sta la baza valorilor civilizatiei moderne.

Cu toate astea trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta importanta intre Crestinism si cealalta religie monoteista foarte raspandita - Islamul. Datorita ei Crestinismul cel putin nu a impiedicat aparitia Iluminismului in Occident, asa cum a facut Islamul in Orient. Comunitatea religioasa crestina, desi universala, nu pretinde autoritatea sociala sau politica. Puterea laica si religioasa, ca si jurisprudentele lor, raman separate. Mohamed alege insa alta cale, erijandu-se in mesager direct si unic al lui Dumnezeu adjudicandu-si astfel autoritatea absoluta. In Islam nu poate exista decat o singura lege - Sharia - expresia directa a "dorintei lui Dumnezeu". Este o doctrina de norme care reglementeaza si limiteaza toate aspectele vietii umane inclusiv cele intelectuale si politice. Ideea ca societatea s-ar putea baza, ca in Occident, pe o lege seculara creatie a mintii umane ce poate fi schimbata sau chiar abrogata, este o aberatie in Islam.

Islamul spre deosebire de Crestinism a reusit sa devina stapanul intregii vieti civile si politice. Cum spunea Ernest Renan intr-un discurs tinut la Sorbona in 1883, "un fel de doaga de otel incinge capul fiecarui musulman facandu-l absolut refractar la stiinta, incapabil de a invata orice, sau de a fi deschis la idei noi". Acesta este motivul pentru care nu poate exista Iluminism in Islam dar a fost posibil (dar nu a fost inspirat nici promovat) in lumea crestina.



Rethinking the idea of Christian Europe, Kenan Malik
Radical Enlightenment , Jonathan Israel
Worlds at war, Anthony Pagden

O conversatie interesanta despre limite, religie, ateism, morala. Matt Dillahunty si  Dr. Darrel Ray vorbesc  cu un ascultator convins ca fara Dumnezeu care sa puna limite actelor noastre si care sa ne spuna ce putem sa facem si ce nu, ne-am viola si omora unii pe altii.




Script:
Dr. Ray: Il avem pe Andrew aici in Austin.
Andrew: Buna. Ai citit Matei 5, 27 si 28?
Dr. Ray: Sigur, am citit toata Biblia de mai multe ori
Andrew: Bine. Si stii ce spune acolo?
Dr. Ray: Este pasajul despre adulter in care se spune ca nu e nevoie sa fie un adulter fizic. Daca ravnesti la femeia altuia comiti adulter in inima ta.
Andrew: Exact. Spune: “Acela care doreste o femeie a comis deja adulter in inima sa”.
Dr. Ray: Asa-i
Andrew: Cum poti sa nu crezi ca e bine ca lumea sa aiba limite?
Dr. Ray: Tu crezi ca e bine?
M.D.: Asta se numeste control mental. Incerci sa conditionezi ceea ce gandesc si ce nu gandesc. Este una din chestiile cele mai stupide care se pot imagina. Cum poti controla, sau macar sa pretinzi ca controlezi ceea ce gandeste cineva? Tu crezi ca Isus nu se uita la femei fara sa le doreasca? Sau oricare din discipolii sai?
Andrew: dar asta este exact ce a spus. Asta a spus Isus.
Dr. Ray: In primul rand hai sa lasam la o parte ce crezi tu ca a spus Isus. In al doilea rand hai sa lasam la o parte daca este important ca a spus-o Isus sau nu. Nu conteza cine a spus-o.  daca e gresit, e gresit.  Asa ca daca cineva spune...cred ca “daca un barbat doreste o femeie a comis adulter in inima sa”, este gresit.  Pentru ca in primul rand, nu trebuie sa fie neaparat casatorit iar adulterul este un act care se extinde dincolo de limitele casatoriei. Deci faptul ca o persoana necasatorita doreste o femeie nu este adulter.  Iti spun ca aproape nimeni pe planeta in afara de casniciile aranjate, s-ar fi casatorit sau ar fi practicat sexul daca nu ar fi privit cu pofta pe cineva de sex opus. In cele din urma, de ce “un barbat” care priveste cu pofta o femeie? De ce nu si o femeie privind un barbat cu pofta? Sau un barbat privind un barbat sau o femeie privind o femeie? Este misogin. Asteapta Andrew
Andrew: Si nu crezi ...daca ai vedea o femeie frumoasa ... nu ai viola-o?
Dr. Ray: Andrew, te las imediat doar lasa-ma sa-mi termin ideea. Este un mesaj misogin complet absurd. Neaga ceva care este trivial pentru natura umana si felul in care functioneaza lucrurile in realitate si incearca sa-l exagereze ca fiind un pacat. Nu-mi pasa daca cineva incearca s-i spuna pacat.  Continua
Andrew: nu crezi ca este important sa pui limite dorintelor tale sexuale? Daca nu, toata lumea ar viola pe toata lumea.
Dr. Ray: Chiar asa? Crezi ca lumea ar viola in stanga si-n dreapta?
Andrew: Ati violat pe cineva? Ai face inchisoare daca ai face asa ceva.
M.D.: eu nu am violat pe nimeni in ultimii cincizeci si ceva de ani.
Dr. Ray: da. N-am violat niciodata pe nimeni si n-am simtit niciodata nevoia s-o fac.
MD: eu sunt ateu de 20 de ani. E incredibil ..
Andrew: deci stiti ca asta... Voi...
Dr. Ray: cum ajungi de la “cu siguranta e bine ca lumea sa nu violeze” la “ca urmare afirmatia despre a ravni sexual pe cineva este in mod necesar corecta din punct de vedere moral”? fa te rog legatura intre ele. Cum ajungi de la “ar trebui sa avem anumite limite pentru actiunile noastre” la “avem nevoie de o legislatie pentru ganduri”? Cum ajungi acolo?
Andrew: ce limite au ateii?
DM: spune-mi ce cultura nu are limite? Orice cultura pe pamant are limite. Si nu sunt culturi crestine. Culturile chinezesti, japoneze, au limite...Tara cea mai laica din lume este Japonia si are indicele de violuri cel mai mic din lume. Danemarca, Suedia...sunt locuri foarte putin religioase si nu au probleme cu violurile.
Andrew: Dar religia...
DM: Avem probleme mult mai mari cu violurile in SUA decat au avut in Danemarca sau Suedia.
Dr. Ray: de fapt religia nu pare sa fie o piedica pentru viol. Insinuezi ca violatorii nu sunt crestini sau ca nu sunt religiosi? Ce zici de preotii care violeaza baietei si fetite?
Andrew: de unde va luati limitele?
Dr Ray: Eu le iau dintr-o consideratie rationala a consecintelor actiunilor mele. Asa stabilesc ce-i moral. Au la baza faptul  de baza ca actiunile mele au consecinte pentru cei din jur si actiunile lor au consecinte asupra mea. Deci ca sa traim impreuna intr-un spatiu comun, trebuie sa recunoastem acest lucru. Si ca drepturile mele se termina acolo unde incep drepturile tale. Si ca nu am dreptul sa-mi impun vointa mea asupra altora in astfel de situatii. De acolo le iau...Andrew.
Andrew: care ar fi pedeapsa daca faci ceva rau si mori?
Dr. Ray: Andrew, le extrag din intelegerea realitatii, nu din impunerea autoritatii. Care era intrebarea?
Andrew: Daca faci toate astea, sa spunem ca iei o arma, violezi o gramada de oameni si te impusti.  Cum vei fi pedepsit?
Dr. Ray: Voi fi mort.
DM: Da, de ce ai...
Andrew: Daca nu o sa te doara. Glontul iti traverseaza capul intr-o secunda si nu ai nicio durere.
Dr. Ray: Corect. Voi fi mort. Deci hai s-o luam invers. Sa spunem ca cineva violeaza, omoara pe cineva, si apoi este salvat. Care este pedeapsa pentru acestia?
Andrew: pedeapsa este infernul
Dr. Ray. Nu, a fost salvat. Vrei sa spui ca un violator nu poate fi salvat? Vezi? Asta-i problema cu religia crestina: stabileste criterii ne-realiste, irationale si imorale dupa care sa traim si apoi creaza trucul prin care niciodata nu vei fi responsabil de actele tale. Nu, Andrew. Taci pana termin ce am de spus. Crestinismul nu este un sistem moral. Este un sistem imoral. Pentru ca  specifica ca nu exista neaparat consecinte pentru care trebuie sa platesti. Din cauza unui truc care nu are nimic de-a face cu cat de bun sau moral esti.  Are de-a face cu dispozitia de a urma orbeste o idee. Daca esti dispus atunci exista o exceptie care te scuteste sa mai suferi. Deci ideea ca morala laica nu ofera garantia ca lumea nu va omora sau comite atrocitati nu este un argument impotriva moralei laice. Pentru ca asta este un principiu al Crestinismului. Este fundamentul sau. Ideea ca dumnezeul crestin este drept se afla in contradictie directa cu ideea ca este mizericordios. Justitie perfecta si mizericordie se afla in contradictie directa una cu alta. Pentru ca mizericordia este suspendarea dreptatii. Asa ca nu mai sustine ca religia ta este morala si dreapta si nu incerca sa-mi ataci pozitia care est bazata pe realitate, spunand ca cineva ar putea sa violeze sa se impuste si sa nu fie pedepsit. Este o prostie.
Andrew: daca religia este ceva asa de rau cum poti sa crezi...nu stiu, cati atei sunt in SUA? Atunci cum se face ca nu sunt toti atei?
Dr. Ray: pentru ca nu este toata lumea constienta de cat de falsa este religia. Asta este si motivul pentru care facem acest program.
Andrew: te crezi vreun geniu, sau asa ceva?
Dr. Ray: de fapt, da, dar de ce este asta important?
Andrew: ai stabilit ca restul sunt prea prosti ca sa-si dea seama?
Dr. Ray: nu, nu este vorba de prostie. Eu am fost crestin peste 25 de ani.
DM: de ce suni ca crestin? De ce nu suni ca musulman, budist sau hindus?
Andrew: pentru ca parintii mei m-au educat in spirit crestin.
DM: deci nu ai putut sa alegi, nu-i asa? Cum ai ales sa fii crestin?
Andrew: este o traditie pe care ti-o transmit parintii in religia pe care o practica.
DM: aaa, deci daca te-ai fi nascut in Afganistan ai fi musulman.
Dr. Ray: deci nu are nimic de-a face cu adevarul. Este doar felul  in care ai fost educat. In acest program adevarul este important. Iar statusul meu de geniu este absolut irelevant. Pentru ca am fost crestin peste 25 de ani. Nu am devenit mai destept cand am devenit ateu. Doar am obtinut mai multa informatie, am inceput sa cunosc mai bine lucrurile si am decis sa vad daca credintele mele sunt adevarate sau nu. Pe tine se are ca nu te intereseaza acest lucru, adevarul. Pur si simplu iti plac.
DM: pentru ca te-ai nascut aici.
Andrew: eu cred ca e bine, cred ca esti mai fericit in viata daca ai limite care sa-ti spuna ce poti sa faci, sau...
Dr. Ray: si in ce fel este acest lucru important pentru adevarul religiei tale? Eu spuneam..
Andrew: nu este totul adevarat. Stiu asta. Am vorbit cu lumea aici in chat si mi-au spus sa citesc Vechiul Testament unde se spune despre genociduri si altele, si eu le-am spus ca nu trebuie sa citesti tot. Citeste doar ce-a spus Isus.
Dr. Ray: Bine. Deci spui...sa-ti amintes despre ce vorbeam inainte. Nimic din cele spuse de Isus nu este bun, inteligent sau macar intelept . Asa ca de ce-ti pasa ce-ti spun ei daca nu te intereseaza adevarul? Tocmai ai spus ca poti sa alegi si sa arunci ce nu-ti place. Asa iti inventezi propria versiune a crestinismului. Asa incat, de ce nu elimini tot si-ti inventezi propriul tau sistem moral laic? Tot spui ca nu avem limite. Eu am multe limite si traim intr-o societate cu multe limite. Cum a spus Matt majoritatea societatilor umane au limite. Continui sa mergi pe panta asta alunecoasa afirmand ca  “fara cele 10 porunci sau Isus, sau orice, nu am avea limite si am viola si ucide”. Este demonstrat ca este fals. Si exista multe studii care cerceteaza corelatia intre o societate si gradul sau sanatate sociala si religie. Iar corelatia este mereu negativa: cu cat este mai laica o societate, cu atat mai sanatoasa este. In toti factorii: de la sarcina la adolescente, fericire, bogatie, crime, violari, asistenta sanitara. Acum cauta un studiu real care sa contrazica aceste rezultate si poate asa vei avea un punct in favoarea afirmatiilor tale potrivit carora “am trai mai bine daca am avea...” Nu. Nu exista dovezi care sa-ti sprijine afirmatia, este confundarea dorintelor cu realitatea. Pana cand nu aduci dovezi , pana cand nu demonstrezi ca te intereseaza adevarul, nu mai pierdem timpul.

Un documentar interesant bazat pe cartea lui Karen Armstrong, "A history of God", arata felul in care ideea de Dumnezeu a evoluat in religiile monoteiste pe parcursul a peste 4000 de ani. Foarte informativ si nepartinitor.

Cu ani in urma, cand Dawkins nu publicase inca “ The God delusion” si nici macar Sam Harris nu publicase “The end of faith” mi-am dat seama de amploarea alarmanta pe care o lua religia si superstitia in Romania.  Si cu cele mai bune intentii incercam sa discut rational cu romanii in forumuri,  crezand  ca lumea poate fi convinsa cu argumente.  Ce iluzie, si ce pierdere de timp. Nu am facut decat sa constat ca lumea nu cauta adevarul ci doar propriul adevar – cel care-i convine.  Si acest lucru este in general valabil atat pentru multi credinciosi cat si pentru multi atei.  Frecvent mi se intampla ca atunci cand ii demonstram unui credincios ca afirmatiile sale erau gresite (de exemplu privind teoria evolutiei), sa imi considere expunerea argumentata ca un atac la persoana, o jignire sau un act de rea vointa.
Daca toate aceste “discutii” s-ar tine  respectand o serie de reguli, n-am mai pierde timpul fara rost. Zilele trecute am gasit aici un algoritm  pe care ar trebui sa-l  urmeze toti cei care se angajeaza in dezbateri pe teme “fierbinti” cum ar fi religia sau conflictul din Orientul Apropiat, si nu numai. Cum mi se pare destul de util, l-am tradus, si asta–i rezultatul (mareste-l). Recomandarea mea fiind sa nu va pierdeti timpul atunci cand celalalt nu respecta nici macar primul punct. Pur si simplu nu are rost, nu duce la nimic bun.

Acum cateva zile Papa a rostit predica sa obisnuita de sarbatori, si a folosit ocazia pentru a ataca inca odata ideea ca Dumnezeu nu este necesar pentru a explica originea Universului, idee sustinuta  de Stephen Hawking in ultima sa carte “The grand design”.

“Universul nu a aparut la intamplare cum incearca unii sa ne faca sa credem” spunea Ratzinger. Dupa parerea sa, teoriile stiintifice ca cea a Big Bang-ului sunt inutile daca nu se face apel la conceptul de Dumnezeu. “ Nu trebuie sa ne limitam mintea cu teorii care ajung mereu pana la un anumit punct...si nu pot explica sensul ultim al realitatii”.

Ratzinger refuza sa accepte ca stiinta poate ajunge sa inteleaga originea universului, respinge orice fel de descoperiri stiintifice cum ar fi cele de la CERN, laboratorul de cercetare in fizica particulelor din Geneva unde coliziunea particulelor la viteza apropiata de viteza luminii incearca sa imite conditiile in care s-a format universul. In schimbul acestora propune “descoperirea frumusetii universului si intelepciunea Creatorului” dar nu privind cu “orice telescop, ci cu ochii profunzi ai ratiunii”.

Cu peste 200 de ani in urma, Napoleon ii spunea lui Laplace dupa ce-i citise lucrarea sa “Tratat de mecanica cereasca”: “Nu l-ati mentionat nici macar odata pe Creator”. Laplace ii raspundea in aceasta ocazie zambind: “Nu am avut nevoie de aceasta ipoteza”. Din pacate nici azi nu se intelege ca ipoteza creatorului nu are ce cauta in stiinta, pentru ca asa cum bine spuena Laplace, nu este necesara. Adevarul este ca nici Ratzinger nici stiinta nu stiu cu exactitate cum s-a format universul, dar exista o diferentea abisala intre cei doi: stiinta continua sa cerceteze si sa afle raspunsuri la intrebari in timp ce celalalt nu are nevoie sa mai cerceteze pentru ca crede ca stie tot.

Cateva articole interesante publicate in Epiphenom, blogul specializat in studiul credintelor religioase, sintetizate de Opposing Views:

1. Dumnezeu are aceleasi dorinte ca noi. Am creat zeii dupa imaginea noastra.

2. Religia functioneaza ca un antidepresiv, iar lumea imbratiseaza religia atunci cand simte ca nu mai are control asupra propriei vieţi.

3. Problemele sociale fac ca lumea sa devina religioasa.

4. Rugaciunile pentru insanatoşirea bolnavilor nu functioneaza.

5. Participarea la serviciile religioase (si nu credinta religioasa in sine) este corelationata cu imbunatatirea sanatatii, scaderea numarului de sinucideri, fidelitatea matrimoniala si ostilitatea crescanda fata de alte grupuri religioase.

6. Natiunile laice sunt mai paşnice.

7. In general persoanele religioase au capacitati verbale si ştiiţifice relativ scazute, dar ceea ce face ca indivizii sa-si piarda credinta este studiul literaturii (nu al ştiinţei).

8. Prejudecatile religioase folosesc aceleasi cai neuronale ca cele care alimenteaza rasismul.

9. Religia nu are efect asupra activitatii sexuale a adolescentilor, si nu  inseamna mai putin sex pentru cei  mai in varsta.

10. Copiii cu cele mai puternice credinte religioase au cea mai mare probabilitate de a suferi afectiuni emoţionale.

Aud prea des  ca ateismul este strans legat de comunism  şi ca creştinismul este o garanţie ca comunismul nu se va mai intoarce.  Sa nu uitam insa ca fundamentele etice ale comunismului si  ale crestinismului sunt mult mai inrudite decat le place unora sa creada. Si este un fapt constatabil in istoria de peste 2000 de ani ca creştinismul  s-a opus intotdeauna capitalismului.  In Evul Mediu de exemplu, comerţul sau camāta erau activitati considerate eretice de catre  creştini, iar toate aceste idei  au o clara baza biblica. Exista un motiv puternic pentru ca comercianţii veneţieni sa se duca in ghetourile evreiesti pentru a cere bani cu imprumut – creştinii considerau camāta (a imprumuta bani cu dobanda) un pacat. Cāmātarii fusesera excomunicaţi de al Treilea Conciliu in 1179. O frescā de pe catedrala din Florenţa il ilustreaza pe Dante Alighieri susţinand Divina sa Comedie. In cantul XVII, Dante imagineaza  un loc al Iadului special rezervat pentru cāmātari.  Evreii nu aveau nici ei voie sa imprumute bani cu dobanda, dar un pasaj din VT (Deuteronom) limiteaza restricţia numai faţā de  “fraţii” lor, preţul in acest caz fiind excluderea sociala. Un evreu avea insa toata  libertatea de a le imprumuta bani cu dobanda creştinilor  (ne-fraţilor).

In  viaţa reala medievala  investiţia si camāta erau activitāţi imposibil de  interzis care au  stat la baza apariţiei economiei capitaliste occidentale şi a marilor averi personale. Si toate astea s-au cladit intr-adevar pe  baza pacatului creştin. Aceasta a fost dihotomia principala a Evului Mediu -  societatea avea nevoie de cāmātari iar doctrina creştina interzicea camāta. In fata realitatii sociale insa, doctrina era “flexibilizata” din considerente practice sustinand  ca nu camāta in sine era un pacat ci imprumutul cu dobanzi  peste limita “decenta”.  Treaba murdara a fost lasata deci pe seama evreilor (care si-au castigat astfel proasta reputatie) si adevarul este ca daca acestia nu ar fi existat, ar fi trebuit sa fie inventaţi. In timp ce teologii dezbateau aprins care era limita “decenta” a dobanzilor, bancherii imprumutau si investeau cu dobanzile pe care le considerau adecvate fiecarei situatii. Veneţia si Genova au prosperat pe baza comerţului cu “necredinciosii” din Siria si Egipt in pofida interdicţiei papale. Francisco Dantini, un comerciant din Prato, era unul din cei care au impacat cu succes creştinismul cu afacerile dupa cum se poate constata din motto-ul sau: “In numele lui Dumnezeu si al beneficiului”.

Pe vremea lui Shakespeare si a Comerciantului din Venetia, evreii aveau deja peste un secol de activitate ca “bancheri”  iar prin 1800 restricţiile privind participarea creştina la comerţ au fost ignorate pe scară largă. Cu toate astea, chiar şi în secolul 20  liderii creştini s-au opus ocazional pieţei libere. Papa Pius XI  în enciclica lui din 1931 Quadragessimo Ano, spunea:  "piaţa liberă, prin natura sa concentreaza puterea in mana celor anti-sociali, a celor violenti si care apeleaza cel mai putin la conştiinţa lor."

Adevarul este ca doctrina crestina este  in esenta egalitarista si anti-monetarista, deci anti-capitalista.  Capitalismul  occidental  a aparut ca o realitate economica si sociala opusa preceptelor biblice. O realitate pe care biserica a stiut sa o foloseasca in beneficiu propriu gasind argumentele "ad-hoc" care sa-i permita sa-si incalce sistematic propriile precepte si valori fundamentale.

Vestul: Pot sa nu fiu de acord cu ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a..Glurk".                                                Islamul radical: Moarte? Ai dreptate!

Google Labs are un nou instrument – Books Ngram Viewer - care permite analizarea  datelor  extrase in urma cautarii in carti. Poate cauta in peste 5 milioane de carti publicate in ultimii 500 de ani. Rezultatul apare grafic si ilustreaza variatia in timp a folosirii anumitor cuvinte sau concepte. Nu este la fel de fiabil ca o statistica riguroasa,  dar ne poate da o imagine valoroasa despre evolutia in timp a conceptelor si ideilor.
Iata un exemplu. Cautand cuvantul “atheism”:




Sau "religie":

Interesant, nu? Din pacate nu cauta pana in 2010

Creştinismul ortodox este un sediment relativ subţire depus peste straturi culturale mult mai profunde, obiceiurile şi credinţele ortodoxe fiind de fapt un hibrid intre religia relativ recent importata de biserica si animismul vestigial si şamanismul popular. Acest lucru este cel mai evident de Crăciun, sarbatoare care nu este decat o versiune modificata a festivalului pagan al solstiţiului de iarnă. "Capriţa" este unul  din elementele sarbatorii romanesti de Craciun cel  mai incarcat de motive şamanice. Oameni imbracati intr-un costum stilizat executa ritualul prin care canalizeaza spiritul caprei.  "Ta-ţa-ţa, capriţa-ţa!” De remarcat cu cata pasiune se pregateste baietelul din filmulet pentru postul de saman.




(Filmat de Justin Smith pe 24 Decembrie 2009 in Barlad, Romania)

Citesc “A distant mirror” (O oglinda indepartata) , cartea lui Barbara Tuchman.  Pentru cine nu stie, Tuchman a fost o istorica, ziarista si scriitoare americana care a murit in 1989 dupa o viata incununata de succesul  profesional. A castigat de doua ori premiul Pulitzer, primul pentru excelentul studiu cu privire la primul razboi mondial  - The Guns of August.

Cine vrea sa inteleaga  sec. 14 cu greu poate gasi  o carte mai potrivita decat “O oglinda indepartata.”  Tuchman reda foarte bine felul in care traia, ce manca si cum  se imbraca in  secolul  “urgisit” un cavaler, un taran sau un nobil. Descrie modul tragic in care oamenii au trebuit sa infrunte moartea neagra si razboiul de 100 de ani. Un secol dominat de religie si asa cum explica Tuchman, religia crestina este  una din marile bariere pe calea intelegerii acestui  secol.

Dificultatea de a stabili o empatie, de a intelege cu adevarat  valorile emotionale ale Evului Mediu, reprezinta obstacolul final.  Bariera principala este, cred, religia Crestina asa cum a fost:  matricea si legea vietii medievale, omniprezenta, cu adevarat obligatorie. Principiul sau insistent cā viata spirituala si cea de dupa moarte sunt superioare vietii materiale pe pamant, nu mai este impartasit la fel de lumea moderna, oricat de ferventi  ar fi crestinii de azi.  Atenuarea acestui principiu si inlocuirea sa cu credinta in valoarea individului si a unei vieti active care nu este neaparat centrata pe Dumnezeu, este de fapt ceea ce a creat lumea moderna si a dus la sfarsitul Evului Mediu.

Problema este ca desi societatea medievala propavaduia  renuntarea la viata simturilor, in practica nu renunta la aceasta, si cel mai putin o face Biserica insasi. Multi au incercat, putini au reusit, dar omenirea in general nu este facuta sa renunte.  In nicio alta epoca nu s-a acordat atata atentie banilor si posesiunilor cat in sec. 14 iar interesele carnale au fost la fel de intense ca in orice alt secol. Nici omul  economic nici cel senzual  nu pot fi reprimati.  

Discrepanta  intre principiile conducatoare crestine medievale si viata zilnica este marea capcana a Evului Mediu.  Este problema intalnita de-a lungul istoriei lui Gibbon, problema pe care el a tratat-o cu o usurinta delicat malitioasa, facand aluzii la fiecare pas la ceea ce i s-a parut ipocrizia idealului crestin in opozitie cu natura umana. 

Ceea ce ştie lumea – sau crede ca ştie  – despre povestea de Craciun provine din numai doua surse din  Noul Testament:  Evanghelia dupa Luca si cea dupa Matei.  De fapt, asa cum spune Bart Ehrman, povestea repetata in fiecare an in Decembrie,  este un amestec  al celor doua relatari biblice – fiecare in parte fiind o versiune diferita a naşterii lui Isus.  Matei si Luca sunt insa de acord in doua privinte: mama lui Isus era virgina si Isus s-a nascut in Betleem.

De ce trebuia neaparat sa fie plasata nasterea lui Isus in Betleem desi se stia ca Isus era din Nazaret? Matei ne da raspunsul:  pentru ca exista o profetie in Vechiul Testament in care se spune ca  va veni un “salvator” din Betleem.  Cum putea fi Isus “salvatorul” daca era din Nazaret? Pentru ca de fapt, ne spun autorii din Matei si Luca, se nascuse in Betleem. Povestea nasterii lui Isus dupa Matei este diferita de cea dupa Luca si ambele contrazic dovezile istorice din antichitate. Doua povesti care nu coincid si care se afla in conflict cu dovezile istorice.  S-ar putea spune ca spre deosebire de autorii evangheliilor dupa Marcu si Ioan care au preferat sa taca in aceasta privinta, cei care au scris Luca si Matei  au inventat povestea naşterii lui Isus  sub impulsul teologic de a-l legitima pe acesta  ca “salvator” nascut potrivit profetiilor in circumstante miraculoase si in locul prevazut de VT.

Moartea lui Isus

De ce a murit Isus si care este legatura intre moartea sa si “salvare”? Fiecare autor biblic are un raspuns: Marcu spune ca moartea sa a fost un sacrificiu pentru ispaşirea pacatelor. In Luca apostolii predica salvarea in sensul convertirii la credinta prin moartea lui Isus. Moartea lui Isus este in  Luca motivul pentru care oamenii realizeaza ca sunt pacatosi si ii cer  lui Dumnezeu sa-i ierte.  In acest sens moartea nu este un sacrificiu pentru ispasirea pacatelor ci pentru iertarea prin pocainta.
Credinta intr-un Mesia care a trebuit sa sufere pentru oameni este centrala in Crestinism. In traditia crestina se crede ca profetii din VT au prezis  cine va fi si ce va face Mesia – ca se va naste in Betleem, dintr-o virgina, ca va fi un mare vindecator, ca va intra in Ierusalim calare pe un magar, ca va fi tradat de oamenii lui, ca va avea o moarte groaznica si va invia din morţi. Cum toate aceste criterii sunt indeplinite de Isus, crestinii n-au nicio indoiala ca este  Mesia si se mira de ce evreii nu-l recunosc ca atare. 

De ce evreii nu-l considera pe Isus, Mesia? In traditia iudaica, inainte de aparitia crestinismului, nimeni nu astepta venirea unui Mesia care va suferi si va muri pentru pacatele altora.  Termenul “mesia” inseamna “cel uns” adica  cel desemnat de Dumnezeu. In traditia Israelului antic, Dumnezeu ii promisese regelui David ca vor fi mereu descendenti ai acestuia pe tronul Israelului.  Istoria a intrerupt  aceasta succesiune   dar evreii au continuat sa spere ca Dumnezeu isi va tine promisiunea, ca va trimite un Mesia, un rege-razboinic asa cum a fost  David care-i va invinge pe dusmanii Israelului si va restabili Israelul ca stat suveran.

In epoca in care se presupune ca a trait Isus, existau si evrei de traditie apocaliptica (se spune ca Isus era unul dintre ei) care credeau ca acest razboinic va fi un fel de judecator cosmic trimis de Dumnezeu sa invinga fortele raului. Aceasta figura divina era numita “Fiul lui Dumnezeu”.  Oricum il vedeau evreii,  acest Mesia era mereu considerat o  figura puternica, grandioasa, capabila sa invinga toate fortele raului.  Isus era exact opusul acestei imagini: un predicator vagabond care a sfarsit fiind crucificat pe motive politice. Isus nu i-a invins pe romani ci romanii l-au zdrobit pe el. Cum putea sa fie el Mesia?

Cum au ajuns atunci crestinii sa-l proclame pe Isus drept Mesia? Dupa “logica” crestina: crezand  ca Isus era Mesia si cum Isus a suferit si a murit, atunci au tras concluzia ca Mesia trebuia sa sufere si sa moara. Si  au inceput sa caute “dovezi” in VT care sa le sprijine teoria gasind in cele din urma  pasaje, care desi era evident ca nu se refereau la Mesia, se refereau la suferintele “celui drept”. Inainte  de Isus, niciun evreu nu s-ar fi gandit  ca aceste pasaje se refera la Mesia. 
De aici apare diviziunea: pe de-o parte evreii care spun ca pasajele respective nu se refera la Mesia si primii crestinii care sustin ca la el se refera.

Concluzie: crestinii spun povesti despre Isus in lumina a ceea ce credeau despre el, asigurandu-se ca fiecare detaliu din viata acestuia corespundea  profetiilor  din  VT.  Ideea ca Isus a fost un Mesia care a suferit a fost inventia primilor crestini.  Bazele noii religii – crestinismul – erau pentru multi evrei o gramada  de afirmatii ridicole. Exact acolo a vazut Paul cheia salvarii: prin moartea acestui Mesia, Dumnezeu a facut posibila salvarea pentru toti oamenii: atat evrei cat si gentili.  Salvarea nu mai este posibila prin vechea lege iudaica ci prin acceptarea lui Isus (culmea este ca Isus insusi isi invata discipolii ca trebuie sa respecte legea daca vroiau sa intre in imparatia raiului). O idee care a facut ca crestinismul sa se desprinda in cele din urma de Iudaism si sa devina o religie independenta, opusa Iudaismului. Religia profund iudaica profesata de  Isus si discipolii  sai devine religia anti-iudaica care a dus la sangeroasele persecutii din Evul Mediu si la pogromurile care au marcat istoria pana in zilele noastre. 


Ideile sunt expuse in cartea  Jesus, interrupted de Bart Ehrman
Bart Ehrman este expert in Noul Testament si Crestinismul timpuriu

Mereu vor exista religii, pentru ca religiile traiesc din anxietatea si frica oamenilor si pentru ca suntem departe de a fi rezolvat temerile existentiale. Ateul este condamnat sa militeze pentru o cauza pierduta. Dar conteaza prea putin ca este pierduta atata timp cat este o cauza justa. Lipsa de ratiune, de dreptate, iluzia, fictiunile, au un viitor mareţ pentru ca pe planeta noastra oamenii sunt incurajati  sa urasca cultura, ceea ce ne impinge mereu inapoi spre mituri si spre religie.

Onfray a scris Tratat de ateologie din care redau un fragment

"Credinciosii vad stiinta ca pe ceva caracterizat de incertitudine, întotdeauna sub rezerva revizionismului. Cred că ştiinţa prezinta un Univers imens, complex si rece, guvernat de legi cauzale si  impersonale. Văd ştiinţa ca pe ceva periculos.

Aceasta este de fapt partea buna a stiintei:  faptul ca este tentativa, plina de incertitudine si sub rezerva  schimbarii. Ceea ce este cu adevărat negativ este opusul, sa ai un set fix de convingeri considerate absolute, sa crezi ca asa a fost de la inceput si nu se poate schimba, si sa nu acorzi nicio  atentie dovezilor clare. Cand arabii au cucerit Alexandria şi l-au intrebat pe califul Omar ce să facă cu biblioteca, acesta a spus:  "În cazul în care cărţile sunt de acord cu Coranul, nu sunt necesare şi pot fi arse. Dacă nu sunti de acord cu Coranul, sunt periculoase şi se pot arde.." Si azi exista ganditori pe stilul acestui Omar, gânditori care cred că toate cunoştinţele trebuie să respecte o carte, Biblia, şi refuză să conceapa ca aceasta poate contine vreo eroare.  În opinia mea, această atitudine este mult mai periculoasa decât un sistem de credinţe şi cunoştinţe aflate mereu sub rezerva indoielii si a schimbarii.

Credeţi că există vreun spaţiu pentru a reconcilia viziunea religioasă a universului ca un teatru al lui Dumnezeu şi viziunea universului sustinuta de oamenii de ştiinţă?

Exista daca oamenii sunt rezonabili.  Sunt multi  oameni de ştiinţă care sunt religiosi in mod cinstit. Millikan a fost un om cu adevărat religios. Morley, cel cu experimentul Michelson-Morley, a fost cu adevărat religios. Pur si simplu nu amestecă  religia cu ştiinţa. Spus in alt  mod:  daca in domeniul stiintei apare ceva pe care nu-l pot explica, nu se limiteaza la eludarea sa prin a spune: "Ei bine, asa a vrut Dumnezeu" sau "asta este un miracol."  Nu.  Ştii foarte bine că în cazul în care ar aparea brusc dovezi verificabile ca Dumnezeu există, oamenii de stiinta nu au alta alegere decat sa accepte faptul.  Pe de alta parte, fundamentaliştii  nici macar nu accepta posibilitatea ca exista dovezi că evoluţia este adevărată.  Ei vor nega orice dovada li s-ar prezenta atata timp cat ea este in conflict cu universul divin asa cum il inteleg. Deci posibilitatea de a ajunge la un acord are loc numai într-una din părţi şi, prin urmare, ma indoiesc ca se pate ajunge vreodata la o  înţelegere.

Ceea ce-i  sperie pe fundamentalişti este ceva care Dostoievski a spus odată, "Dacă Dumnezeu este mort, totul este permis."

Această frază implică faptul că oamenii sunt incapabili de a simţi ceea ce este bine şi ce este greşit. Singurul motiv pentru care cineva este virtuos este că virtutea este un bilet sigur spre cer?  Singurul motiv pentru care cineva nu-si  ucide copiii  este că nu vor sa ajunga în Iad? Este o insultă la adresa speciei umane sa sugerezi ca numai un sistem de recompense şi pedepse ii face pe oameni sa se comporte decent.  N-ar trebui  mai degrabă sa credem ca  fiinţele umane vor să fie decente pentru ca asa se simt mai bine?  Eu nu cred că voi ajunge in  Rai sau in Iad. Cred că totul sfarseste odata cu moartea.  Asta e ceea ce cred cu tărie.  Aceasta nu inseamna ca simt  impulsul de a fura, comite jafuri, violuri şi aşa mai departe.  Am o conştiinţă, şi nu depinde de religie.  Şi cred că acelasi lucru se întâmplă cu mulţi alti oameni.

Fragmente dintr-un interviu pe care i l-a luat Bill Moyers lui I. Asimov in 1988

În ianuarie 1954, doar cu un an înainte de moartea sa, Albert Einstein i-a scris filosofului Erik Gutkind o scrisoare dupa ce-i citise la recomandarile repetate ale unui prieten comun, cartea sa "Alege viata”. Scrisoarea a fost cumpărata la licitaţie in 2008 pentru  170.000 £. Se spune ca Richard Dawkins a vrut s-o cumpere dar nu a reusit.

Stimate domnule Gutkind,

la insistentele repetate ale lui Brouwer, am citit o mare parte din cartea ta pe care-ti  multumesc ca ai avut amabilitatea sa mi-o imprumuti. ..  În ceea ce priveşte atitudinea fata de  viaţă şi faţă de comunitatea umană avem foarte multe în comun. Idealul tau personal si lupta pentru eliberarea de dorintele egoiste, pentru a face viata frumoasa si nobila cu accent pe elementul pur uman ... ne uneşte –  in acest sens avem o  "Atitudine Americana”.

Cu toate acestea, fără sugestia lui Brouwer niciodată nu m-ar fi interesat cu adevarat cartea, deoarece este scrisa  într-un limbaj inaccesibil pentru mine. Cuvântul  Dumnezeu nu este pentru mine nimic mai mult decât expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia o colecţie de legende onorabile  dar pur primitive, legende destul de puerile.  Niciun fel de interpretare, oricat de subtila ar fi ar putea schimba (pentru mine) acest lucru. ... Pentru mine, religia iudaică la fel ca toate celelalte religii este o întrupare a celor mai copilaresti superstitii. Şi evreii, printre care ma includ bucuros ... nu au nici o calitate diferita de  toate celelalte persoane. Din cate stiu, nu sunt mai buni decat alte grupuri umane,  desi sunt protejati de cele mai mari defecte prin lipsa lor de  putere.  Altfel nu vad  nimic "ales" la ei...
Acum, că am arătat destul de deschis diferenţele noastre privind  convingerile intelectuale,  este clar pentru mine că suntem destul de aproape unul de altul  în lucrurile esenţiale, şi anume în evaluarea comportamentului uman ... Cred că ne-am înţelege reciproc destul de bine dacă am vorbi despre lucruri concrete.

Cu mulţumiri şi cele mai bune urări,
Al tău,

A. Einstein

78% din finlandezi sunt membri ai Bisericii Luterane, apartenenta fiind optionala. Orice membru se poate retrage oricand iar din 2003 retragerea se poate face online prin intermediul unei organizatii - Vakaumusten Tasa-arvo. Anul trecut 40000 de indivizi au parasit biserica iar anul acesta cifra atinge 70000. Se pare ca retragerea masiva in 2010 a fost datorata in special unui program TV de dezbatere nationala in care reprezentantii conservatori ai Bisericii au numit public homosexualitatea un pacat si au contestat capacitatea cuplurilor gay de a intemeia o familie. Punctele de vedere exprimate in timpul emisiunii au fost considerate de multi cetateni ca fiind odioase. Seara a fost un dezastru pentru biserica. Discutia a fost difuzata intr-o marti dar abia duminica urmatoare arhiepiscopul s-a distantat public de vederile conservatoare, dupa ce si-a dat seama ca biserica va ramane fara enoriasi. Cinci din noua episcopi finlandezi au declarat ca sunt de acord sa binecuvanteze cuplurile gay in biserica.

Vazut in Monocle

2700 de spectatori au platit sa vada aseara la Toronto dezbaterea filozofica cu privire la meritele morale ale religiei. Participantii, doua figuri remarcabile: Tony Blair fostul prim ministru al Marii Britanii recent convertit la catolicism si carismaticul sceptic, Christopher Hitchens.
Hitchens, ferm pe pozitia lui, sustine ca religia a fost cauza mizeriei umane de-a lungul istoriei. “Acceptarea unui creator si a planului sau divin ne face tinta unui experiment nemilos”. Dumnezeu este un fel de “dictator nord-corean divin”. Blair apara religia spunand ca datorita credintei multi oameni au facut mult bine de care a beneficiat intreaga societate, si ca este gresit sa generalizezi spunad ca toti credinciosii sunt rai sau ingnoranti (dar cine spune asta?). In cel mai rau caz, accepta ca religia este “Un cadru benign si progresiv in care ne traim viata”.

Se pare ca publicul a fost in general de partea lui Hitchens. Probabil, spun unii, pentru starea evident precara de sanatate,  sau pentru ca asa cum arata sondajele anterioare dezbaterii,  57% din spectatori erau deja de acord cu pozitia sa sceptica si numai 22% erau de partea lui Blair, restul fiind nehotarati.
Dezbaterea inca nu este disponibila “for free”. Atheist Media publica o selectie.  Sa speram ca in curand o vom putea vedea in intregime.

Oenoanda ©

 
Marile religii au la baza ideea ca natura umana a fost determinata de un creator atotputernic.  Biserica sustine si azi ca principalul scop al comportamentului sexual este insamanţarea nevestelor de catre barbati  iar masturbarea este un act impotriva naturii.  Dar dintre toate atitudinile potrivnice  asa ziselor “deviatii” de la comportamentul  sexual  “normal”  inscris in natura umana de Marele Zeu, niciuna nu a produs atata suferinta inutila ca atitudinea homofoba.  Sustinuta nu numai de Biserica - in lagarele de concentrare homosexualii aveau ca semn distinctiv un triunghi roz – homofobia a dus  la aplicarea celor mai severe si inutile metode de “vindecare”  printre care socurile electrice si castrarea, de multe ori urmata de sinucidere.

Se poate intelege ca un trib pastoral agresiv condamna  homosexualitatea cu mii de ani in urma – supravietuirea lor depindea puternic de reproducerea eficienta a  populatiei.  Asa ca au inscris in Vechiul Testament ca lege de netagaduit: “Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune” (Levitic 18:22).  E absurd  insa sa se mai aplice si azi “logica” biblica in conditiile in care planeta este suprapopulata.  Chiar si indivizi aparent rationali care nu se orienteaza  dupa legile biblice, considera homosexualitatea o “deviaţie” pentru ca “este un comportament  sexual care nu conduce la procreatie”.  La fel ca teologii, acestia au o viziune prea simplista a “legilor naturii” centrata pe situatiile limita in care cresterea populatiei este cruciala. Cum poate fi ceva anti-natural cand exista si este raspandit peste tot in natura?!?

Toate consideratiile religioase privind  sexualitatea sunt gresite. In primul rand asa zisa natura umana este determinata de legi biologice si este rezultatul selectie naturale.  Un  naturalist,  observator atent al lumii vii intelege ca sexualitatea la mamiferele superioare, inainte de a fi un mijloc de procreare  este  o modalitate  de “legatura” intre membrii speciei.  Comportamentul homosexual este frecvent la animale de la  insecte la mamifere desi  maxima sa expresie ca   alternativa a heterosexualitatii este intalnita la primatele cele mai inteligente printre care rhesus machacus, babuini si cimpanzei.

Studiul atent al lumii vii a scos la lumina numeroase  indicii care desi  insuficiente  pentru canoanele stiintifice, sunt de ajuns  pentru a stabili ca viziunea traditionala iudeo-crestina a homosexualitatii este gresita.  Homosexualitatea poate fi privita ca un comportament distinctiv care a beneficiat organizarea sociala a oamenilor primitivi si ca urmare in sens biologic nu este un comportament anti-natural.  Predispozitia pentru homosexualitate poate avea o baza genetica si e posibil ca respectivele gene sa se fi raspandit in societatile primitive datorita avantajelor pe care le ofera purtatorilor.  Dar aceasta ipoteza prezinta o dificultate, anume ridica problema raspandirii acestor  gene in populatie  atata timp cat homosexualii nu au copii.  O posibilitatea ar fi ca genele homosexualitatii sa fi proliferat prin linii colaterale de descendenti – ipoteza numita “kin selection” (selectia rudelor) a homosexualitatii.  Exista dovezi care sustin aceata ipoteza printre care cele observate la gemenii monozigoti.

Este o adevarata tragedie sa se continue discriminarea homosexualilor pe baza dogmei religioase sprijinita de ipoteza improbabila ca  homosexualitatea nu este naturala din punct de vedere biologic.  Prin educatie si jurisdictie societatile decid care sunt standardele comportamentului sexual acceptabil si care sunt comportamentele sexuale discriminabile. Dar natura umana este greu de schimbat si niciun comportament nu poate fi fortat fara un cost.  Si este evident ca multi membri ai societatii platesc un pret  prea inalt in special in termenii fericirii umane atunci cand societatea insista in privinta conformismului in favoarea heterosexualitatii.


Textul este bazat pe ideile naturalistului E O Wilson, exprimate in cartea sa “Despre natura umana”.

Dupa calculele facute in sec. 17 de arhiepiscopul irlandez, James Ussher, 23 octombrie nu este o zi oarecare. Mai exact, duminica 23 octombrie 4004 a.c. este nici mai mult nici mai puţin decat ziua creatiei lumii. Ussher publica in 1650 Annales Veteris Testamenti, a prima mundi origine deducti, opera in care stabilea o cronologie a evenimentelor trecute, bazandu-se pe Vechiul Testament. Calculele sale erau o contributie la dezbaterea teologica cu privire la varsta pamantului – o tema dezbatuta de secole de crestini care nu tin cont nici azi  de evidenta stiintifica. Urmand fidel Geneza, Ussher scria:

“In prima zi (Geneza 1:1-5), duminica 23 octombrie ...Dumnezeu a creat lumina..a separat-o de intuneric si a numit-o pe prima “zi” si pe a doua “noapte”.

“Zi” si “noapte” care nu erau marcate de rasaritul si apusul Soarelui pentru ca dupa cum spunea Ussher,

“In a patra zi (miercuri 26 octombrie), au fost create Soarele si Luna si restul stelelor.

Ussher a dedus  data exacta a unor  evenimente "istorice" extrem de importante ;) (wink, wink) cum ar fi:
- Potopul Universal care a inceput intr-o duminica 7 decembrie 2349 ac
- babilonia lingvistica de la Turnul din Babel 2247 ac
- separarea apelor marii Rosii de catre Moise 1491 ac

E posibil ca arhiepiscopul sa fi ales anul 4004 a.c. influentat fiind de credinta predominanta pe atunci ca Pamantul a fost creat 4000 de ani inainte de nasterea lui Isus. Credinta care se mai mentine din pacate si azi printre fundamentalisti care sustin ca Pamantul are o vechime de mai putin de 10000 de ani. Pentru acestia Ussher ramane o figura profund respectata.  Respect pe care nu-l au pentru oamenii de stiinta care au contribuit cu adevarat la datarea varstei Pamantului si a Universului.

Totuşi  Ussher trebuie “judecat” in contextul epocii sale. Azi il criticam pentru ca a adjudecat creatiei lumii o perioada atat de scurta de timp in comparatie cu calculele noastre actuale de miliarde de ani. Dar in epoca sa era mai preocupat sa le explice concetatenilor sai de ce si-a petrecut Dumnezeu asa de mult timp pentru Creatie (6 zile) cand ar fi putut crea  totul intr-o clipa. Iata una din explicatiile sale:

“Pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine maiestria sa. Chiar si un om care ii explica elevului sau literele alfabetului, incepe mai intai prin a-l invata liniile care formeaza literele si nu toate literele deodata”

Sa nu spuneti ca nu-i o explicatie isteaţa. Un singur lucru mi se pare ciudat: ca fundamentalistii nu sarbatoresc ziua de azi asa acum se cuvine adica cel putin cu pompa cu care sarbatoresc ziua “nasterii domnului” sau “invierea”.  Azi ar trebui toti sa spuna “La mulţi ani lume!”, nu-i asa?

La inceput, Dumnezeu a spus: "La naiba, care era passwordul? Nu mai pot intra, acum totul va evolua de capul lui..."