O expediţie condusă de “Census of Marine Life” s-a scufundat la 2700 m in zona Dorsalei Mijlocii a Atlanticului – lantul muntos submarin care strabate Atlanticul de la Nord la Sud, impartindu-l in doua - si a descoperit specii noi de animale. Biologii considera extrem de interesant un vierme primitiv (Enteropneusta) care desi lipsit de coloana vertebrala, prezinta caractere care ne-ar putea ajuta sa intelegem mai bine istoria aparitiei cordatelor.




National Geographic

Creationistii sustin ca speciile au fost create sub forma lor actuala si ca au suferit de-a lungul timpului doar mici modificari pe care le numesc “microevolutie”. Neaga pe de alta parte faptul ca modificarile au putut conduce la aparitia de noi specii, modificari majore pe care le numesc “macroevolutie” (termen popularizat mai ales datorita lor). Ei cred ca macroevolutia presupune neaparat schimbari drastice si asteapta dovezi de tipul “musca care se trasforma intr-o vaca in laborator, sub ochii cercetatorilor". Este interesant felul in care unii dintre ei definesc notiunea de specie: un grup determinat de organisme in care includ de exemplu toate pasarile sau toti pestii. Desi definitia speciei este inca dezbatuta in stiinta, ceea ce inteleg ei prin specie nu exista in biologie. Trebuie sa recunoastem insa ca majoritatea accepta ca doi indivizi apartin aceleiasi specii daca sunt capabili sa se reproduca si sa aiba descendenti fertili. O definitie acceptata in general in biologie (pe care a folosit-o si Darwin), valabila cel putin pentru asa numitele organisme superioare.

Pornind de la aceasta definitie acceptata pana si de creationisti, putem spune ca avem de-a face cu o noua specie atunci cand schimbarile in cadrul unei specii fac ca doi indivizi sa nu se mai recunoasca si deci sa nu se mai reproduca intre ei. Darwin spunea ca acest lucru poate avea loc printr-o serie de modificari (azi numite mutatii) care se transmit generatiei urmatoare si izolare geografica posterioara. Ei bine, nu cu mult timp in urma, in insulele Solomon s-a observat evolutia unei specii de pasari numita “regala”, in doua specii diferite. Cercetatorii spun ca speciatia (separarea in doua specii diferite) se datoreaza in acest caz unei singure mutatii in genomul acestor pasari -gena MC1R care codifica receptorul melanocortina1, care controleaza productia de melanina, cea care da culoarea penelor si pielii acestor pasari. Populatiile de Monarcha flycatcher din insulele Solomon s-au modificat dand nastere unei sub-specii care are abdomenul portocaliu si spatele albastru inchis, mai frecventa in insula Makira, si alteia de culoare albastru inchis in intregime, din insulele vecine ale arhipelagului. Pe scurt, o singura mutatie a dat nastere la pasari de culori diferite care nu se mai recunosc intre ele si deci nu se mai imperecheaza, generand o bariera reproductiva. Pasarile se imperecheaza numai cu cele de aceeasi culoare ceea ce face ca informatia genetica a celor doua specii sa evolueze in continuare independent una de alta.

Secretul este ca mutatia s-a produs la nivelul unei gene care codifica un regulator iar consecintele in acest caz pot fi pleiotropice adica afecteaza concomitent mai multe functii. Acesta este un exemplu de speciatie, un caz de macroevolutie pornind de la o singura mutatie, observat initial si la pestii din lacul Victoria. Cercetarile recente arata ca ADN-ul ne-codificant are un rol mult mai important decat se credea, iar mutatiile la nivelul sau dau nastere la modificari majore care afecteaza simultan mai multe sisteme.

Oricat de mult ii deranjeaza pe creationisti, macroevolutia exista si desi nu se poate reproduce in laborator, poate fi observata in natura. Creationistii nu vor accepta acest lucru, cerand in continuare dovada macroevolutiei in laborator. Dar acest lucru este cel putin la fel de absurd cu a spune ca pana nu observam exact cum planeta Neptun da un ocol complet in jurul Soarelui, orbita sa nu poate fi demonstrata. De ce sunt asa suparati creationistii pe Darwin si nu au nimic cu Kepler sau Newton? Exista o multime de dovezi indirecte pentru a afirma dincolo de orice dubiu rational ca macroevolutia exista. Singurul motiv de discordie ramane religia. Darwin a avut inca odata dreptate.


Splitting two birds with one gene
Macroevolution: examples and evidence
Macroevolution

“Prostu’, daca nu-i fudul, parca ne e prost destul”

Intelepciunea populara din zicala de mai sus se refera la un fenomen caracteristic speciei umane: cei care nu stiu mai nimic despre un anumit subiect cred in general ca stiu mai mult decat adevaraţii cunoscatori in tema. Interesant este ca cei lipsiti de expertiza sunt adesea mult mai increzatori in ei inşişi atunci cand au ocazia sa dezbata problema cu experti si cunoscatori in domeniu. Motivul? Cunoscatorii, spre deosebire de pseudo-experţi, ştiu suficient de mult ca sa işi dea seama şi de ceea ce nu ştiu. Efectul este acela ca semidoctii, mult mai increzatori in pseudo-cunoştintele lor, dau publicului neavizat senzatia ca sunt la fel de sau chiar mai competenti in tema decat oamenii educati si cu bun simţ.

Despre acest fenomen, Darwin spunea: “Prostia genereaza mult mai multa incredere decat cunoasterea”. Iar Bertrand Russell: “Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre, este ca cei care au certitudini sunt stupizi, iar cei cu imaginatie si inţelegere sunt plini de dubii si indecizie”. A fost studiat de Dunning si Kruger (de la Universitatea Cornell) si poarta numele lor: efectul Dunning-Kruger. De remarcat ca nu este intotdeauna lipsa inteligenţei cea care conduce la acest efect. Cei doi au propus ca pentru o anumită abilitate, oamenii incompetenţi:

1. au tendinţa de a supraestima nivelul lor de calificare
2. nu recunosc adevarata calificare a celorlalţi
3. nu reuşesc să recunoască enormitatea propriei incompetenţe
4. pot sa-şi recunoască propria incompetenţa numai atunci cand sunt instruiţi in mod adecvat.

Bunul simţ ar trebui sa ne dicteze sa ne intrebam cu modestie: stim ceea ce nu stim despre un anumit subiect? Realitatea este ca cei care dezbat in forumuri si bloguri abordand subiecte complexe inarmati cu o spoiala de informatii adunate de pe ici pe colo, dispreţuiesc deobicei feedbackul primit, uneori unanim negativ, din partea celor mai educati. Fara sa conteze cine se afla in spatele acestor afirmatii, iata modul tipic de abordare al unui creationist intr-o dezbatere despre aspecte ale teoriei evolutiei (cules de pe blogul tlp.ro). Negand sistematic toate argumentele pertinente si demonstrand o lipsa crasa de cunostinte elementare de biologie evolutiva şi de stiinta in general, acesta sustine pana in panzele albe, urmatoarele:

“...care munti de dovezi? poate vrei sa spui ca sunt dovezi pentru microevolutia in limitele ACELEIASI SPECII asta nu contesta nimeni ,dar sa afirmi ca exista o macroevolutie ca toate animalele se trag dintr-o celula fara sa ai NICI O DOVADA DIRECTA de laborator ci numai interpretari si deductii ,asta e o mare cacialma. =>iar microevolutia dovedita in laborator in limitele aceleiasi specii NU DOVEDESTE MACROEVOLUTIA ci ca avem un Creator care a setat in "softul" tuturor speciilor toata plaja de conditii existente pe pamantul pe care El insusi l-a facut ,adica daca un urs isi paraseste arealul si ajunge intr-o zona cu conditii diferite isi va activa un "update" existent deja in ADN-ul sau si se va adapta noilor conditii.
...asemanarea e data de faptul ca toate vietatile au ACELASI Inginer (rational si genial ) si in nici un caz nu dovedesc ca au evoluat dintr-o celula toate :) .cand am cerut dovada MACROEVOLUTIEI vii cu: "limitele sunt imaginare",tu te auzi ce poti sa spui? nu exista dovada ,nici macar una singura ,tocmai de aceea imi spui de limite imaginare si "inrudirea" noastra cu drojdia. Erv's ,fuziunea cromozomiala dovedesc ca am fost facuti de acelasi Creator care a folosit planuri si schite asemanatoare in "proiectarea" diferitelor vietuitoare”

Remarcabil este ca desi aparent accepta microevolutia, de fapt nu stie ce accepta, pentru ca e clar ca nu intelege ce este. Evident, aici nu e vorba numai de lipsa de cunostinte, ci mai ales de refuzul de a (re)cunoaste tot ceea ce ataca credinta in bau-baul ceresc (aka inginerul rational si genial) si imensul egocentrism al purtatorului. Iar acesta este, din pacate, un alt fenomen caracteristic speciei noastre. Sau ma rog...al "drojdiei" sale.

In istoria metazoarelor terestre, furnicile au avut in cele din urma un succes remarcabil. Desi se pare ca nu a fost mereu asa. Pentru prima data furnicile apar in registrul fosil la mijlocul Cretacicului si timp de 60-80 milioane de ani au ocupat o pozitie modesta in biosfera terestra. E. O. Wilson a fost primul care a examinat o furnica din Cretacic - Sphecomyrma freyi – imortalizata in capcana ei de chihlimbar. Furnica din imagine este cea mai veche cunoscuta pana in prezent. Traia in emisfera nordica a supercontinentului Laurasia acum aproximativ 80 de milioane de ani. Prezinta caractere proprii de furnici cat si de viespi si este o fosila de tranzitie care dovedesde legatura intre furnicile moderne si viespile aculeate. Are glanda metapleurala, un torax de marime redusa si nu are aripi (caracteristic furnicilor); in schimb are mandibula scurta si doar doi dinti, iar picioarele prezinta spini tibiali dubli in forma de pieptane (caracteristic viespilor).

Muzeul de Istorie Naturala din Viena gazduieste pana in octombrie 2010 o expozitie monografica dedicata lui Darwin. Arhitectura muzeului inaugurat in 1889 este scenariul ideal pentru o calatorie in timp care recreaza viata lui Darwin inclusiv voiajul sau pe Beagle si subliniaza importanta teoriei evolutiei. O teorie care a revolutionat modul in care gandim si viziunea noastra despre lume. Exista panouri care se refera la creationism si la impactul teoriei evolutiei asupra religiei. De exemplu (vezi prezentarea) se poate citi:

“Creationism? Fara comentarii. Fundamentalistii religiosi cred cu incapatinare in fabricarea lumii cu cateva mii de ani in urma. “Intelligent Design” este ceva mai inteligent.

Creationismul lumii tinere este o stupiditate. Nu merita niciun comentariu. “Intelligent Design” accepta evolutia, dar ghidata de interventia divina. Principalul argument este “complexitatea ireductibila” care sustine ca organele complexe nu pot sa apara in mod gradat. Am demonstrat ca aceasta afirmatie este falsa (vezi de exemplu evolutia ochiului).

“Jucatorul de golf orb” este o comparatie folosita de anti-evolutionisti pentru a ilustra imposibilitatea aparitiei aleatorie a vietii (un subiect la care teoria evolutiei de fapt nu se refera!). Dupa spusele acestora, aceasta ar fi ca un jucator de golf orb care ar atinge tinta intr-o singura lovitura. Din pacate pentru ei, mai multi jucatori orbi de golf au reusit aceasta performanta...”

1. Fals: Evoluţia este o teorie despre originea vieţii

Corect: Teoria evolutiei se referea la modul in care viata s-a modificat dupa aparitia sa. Stiinta studiaza si este interesata de conditiile in care a aparut viata pe Pamant, dar aceste consideratii nu formeaza obiectul teoriei evolutiei. Indiferent de cum a aparut viata, aceasta s-a diversificat, iar evolutia este centrata pe aceste procese.



2. Fals: Evolutia este o teorie in declin pentru ca oamenii de ştiinţa si-au pierdut increderea in ea.

Corect: Oamenii de ştiinţa nu mai dezbat evolutia in sine (considerata o certitudine, un fapt). Ceea ce dezbat este felul in care are loc evolutia. Dezbat procesele si mecanismele evolutive. Antievolutionistii interpreteaza gresit aceste dezbateri si trag concluzia ca ele se refera la existenta evolutiei, ceea ce este fals.



3. Fals: Evoluţia inseamna ca viata s-a modificat “din intamplare”.

Corect: “Intamplarea” este un factor important in evolutie, dar exista si mecanisme evoluţioniste ne-aleatorii. Mutatia aleatorie este sursa primara a variabilitatii genetice, dar selectia naturala, procesul prin care unele din variante supravietuiesc in timp ce altele nu, nu este aleatorie. De exemplu, unele animale acvatice au mai multe sanse sa supravietuiasca si sa se reproduca daca se deplaseaza rapid prin apa. Indivizii care supravietuiesc si se reproduc in mediul lor vor avea mai multi descendenti (cu aceleasi caractere) in generatiile viitoare. Aceasta este selectie ne-aleatorie.

4. Fals: Lacunele in registrul fosil infirma teoria evolutiei

Corect: faptul ca anumite fosile de tranzitie nu s-au pastrat nu dezminte evolutia. Biologii evolutionisti nu se asteapta sa fie descoperite toate formele tranzitionale si isi dau seama ca multe specii nu lasa fosile deloc. Multe organisme nu fosilizeaza si conditiile necesare formarii fosilelor nu sunt atat de frecvente. De aceea, stiinta prezice chiar ca vor fi lacune in registrul fosil pentru multe schimbari evolutive.



5. Fals: evolutia duce la comportament imoral. Daca copiii sunt invatati ca sunt animale, se vor comporta ca animalele.

Corect: asocierea comportamentului imoral cu teoria evolutiei este lipsita de sens. Moralitatea nu este bazata pe cum esti ci pe cum trebuie sa fii. Oamenii sunt membri ai regnului animal si a admite acest lucru nu inseamna sa te comporti automat ca o furnica, ca un melc sau catel. "A se comporta ca un animal" este o figura de stil echivalenta cu a se comporta in mod needucat ceea ce ramane circumscris comportamentului uman fara legatura cu faptele obiective biologice.



6. Fals: evolutia sustine ideea “might makes right” (dreptatea e mereu a celui puternic) si rationalizeaza opresiunea unor oameni de catre altii.

Corect: In sec. 19-20 a aparut filozofia numita “Darwinism social” printr-o incercare gresita de a aplica biologia evolutiva la societate. Potrivit acesteia (pasamite pe baza selectiei naturale), este moral ca societatea sa-i lase pe cei slabi si mai putin adaptati sa moara. Aceasta aplicare gresita a stiintei a fost folosita de fapt pentru a servi interese politice si sociale. Darwinismul social a fost respins in timp ce evolutia biologica a rezistat verificarii in timp.


Sursa: Universitatea din Berkeley

Vezi si: Se 'trage' omul din maimuta?

Poate nu stiati dar creationistii au scos in 2008 o revista “peer-reviewed” - Answers Research Journal (ARJ), care poate fi citita gratis on line. Revista are pretentia ca este dedicata cercetarii ‘stiintifice’ din perspectiva Bibliei avand Creatia si Potopul ca puncte principale de referinta. Articolele sunt primite si revizate numai de cei care sprijina pozitia oficiala a publicatiei. Desi evident primeaza prejudecatile, editorii atrag atentia ca o pozitie evidenta impotriva revistei va alimenta acuzatia de “scientific bias against religion” (un fel de prejudecata stiintifica impotriva religiei or whatever). De fapt, vor sa spuna ca n-ai voie sa le demonstrezi ca produc bullshit. Se pare ca nu au aflat ca stiinta (spre deosebire de religie) cauta cunoasterea prin testarea ipotezelor; si ca “stiinta creatiei” este un oximoron.

Obsesia lor constanta este sa arate "stiintific" ca Biblia are dreptate iar Teoria Evolutiei este gresita. Sa razi, sau sa plangi? Cateva fragmente dintr-un articol luat la intamplare:

În viziunea evoluţionistă, fungii (ciupercile) care produc boli la plante au evoluat patogenicitatea ca un stil de viata de-a lungul a milioane de ani de coexistenta cu plantele. Acest lucru este în contrast evident cu creatia biblica in care bolile plantelor sunt rezultatul Blestemului lui Dumnezeu asupra intregii sale creatii din cauza păcatului omului (Geneza 3:17-18). În această viziune asupra lumii, patogenitatea este rezultatul corupţiei interactiilor comensale si simbiotice originare intre plante si microorganisme (cum sunt fungii). O buna înţelegere a aparitiei patogenicitatii ne va permite să elaboram strategii mai bune de intervenţie.

Prima mentionare a bolii în Biblie nu apare decât după Potop, cand Iov este tentat de Satan (Iov 2:6-8). Probabil Potopul a cauzat deplasarea masiva a microbilor din habitatele lor iniţiale prin completa distrugere şi remodelarea suprafaţei pământului, care a dus la introducerea acestor microbi în noi nise ecologice, inclusiv plante, animale, şi om.

Cercetările viitoare în patologia plantelor şi micologia medicala pot ilumina în continuare impactul Blestemului asupra proceselor mutualistice fungice, şi pot ajuta sa înţelegem mai bine cat de diferita este lumea actuala de cea originara, creatia perfecta.

Darwin a înţeles că concurenţa e un factor important in evolutie, dar nu singurul factor - în viziunea sa, cooperarea, simpatia şi echitatea erau caracteristici la fel de importante pentru evoluţia vieţii. Primele societati umane s-au adaptat mai bine cooperand si impartind resursele, asigurand ca toti membrii societatii beneficiaza de acestea. O idee promovata de Peter Kropotkin, un naturalist rus, care a sustinut ca ajutorul reciproc este esential pentru intelegerea evolutiei sociale a mamiferelor in general. În timpul lui Darwin şi Kropotkin cercetarea necesara pentru verificarea acestor afirmatii era in fază incipientă, dar cercetarile recente sprijina această viziune a lumii naturale.

Chimpanzees Prefer Fair Play To Reaping An Unjust Reward
Survival of the kindest

Pe 20 Februarie 1835 in jurul orei 11:00 un cutremur de 8,2 zguduia Chile. Durata sa a fost de aproape 2 minute si in numai 6 secunde distrugea cea mai mare parte a orasului Concepcion inclusiv Catedrala. Darwin se afla in acel moment pe tarm aproape de Valdivia la 200 de mile mai la sud de Concepcion. Astfel consemna in jurnalul sau:

“Eram pe tarm si ma intinsesem sa ma odihnesc. (Cutremurul) a venit brusc si a durat doua minute (dar mi s-a parut mult mai mult). Ne-a zguduit foarte puternic; atat mie cat si servitorului meu ni s-a parut ca miscarea ondulatorie venea dinspre Est. Nu era greu sa te tii pe picioare dar miscarea m-a ametit. ..Un cutremur ca acesta distruge deodata cele mai vechi asociatii; lumea, emblema a tot ceea ce este solid...

Darwin ajungea pe 4 martie la Concepcion unde constata efectele cutremurului. Dincolo de devastare, descopera un spectacol fascinant pentru ochiul scrutator al omului de stiinta.

Este ingrozitor si in acelasi timp cel mai interesant spectacol pe care l-am vazut vreodata”

Interesant cum Darwin combina propriile sale observatii cu cele ale localnicilor pentru a explica fenomenul. Descoperise ca trei vulcani de pe coasta chiliana intrasera in eruptie aproape simultan cu cutremurul. Deasemeni observa ca datorita cutremurului coasta se modificase in raport cu nivelul marii. Insula Sfanta Maria se ridicase 3 m. Toate aceste observatii impreuna cu multe dovezi stranse in calatoriile sale i-au confirmat teoria ca Pamantul se afla intr-o continua si lenta modificare. In Chile a avut ocazia sa constate acest lucru cu proprii sai ochi ceea ce l-a facut sa se intrebe cum reusesc fiintele vii sa se adapteze unei lumi in continua modificare. Raspunsul sau s-a concretizat in cele din urma in teoria evolutiei.

150 de ani de la Originea Speciilor

Ieri 2 octombrie 2009 s-au publicat in revista Science 11 articole care descriu cercetarile cu privire la Ardipithecus ramidus sau “Ardi” - un schelet exceptional de 4,4 milioane de ani descoperit in Etiopia. Mass media s-a grabit sa dea stirea cu mare entuziasm:

"Un schelet vechi de 4,4 milioane de ani, considerat cel mai vechi strămoş al omuluiArdi" Ştiri Antena 3
"Ardi- este cel mai vechi schelet de om descoperit vreodată. este femelă iar scheletul său lansează teoria că, oamenii ar fi început să mergă pentru a căuta ... sex." sursa
"Antropologii americani s-au mai apropiat cu un pas de "veriga lipsă"" sursa

Stirile demonstreaza din pacate ca lumea continua sa se impiedice in concepte ca cel mai vechi stramos, veriga lipsa etc. Ce se stie pana acum despre aceste fosile?

In primul rand, este Ardi un “schelet de om”?
Omul nu are un creier de 350 cm3 si nici degete opozabile la picioare. Deci Ardi nu este "om"; este un hominin mai inrudit cu omul decat cu cimpanzeul.

Este “cel mai vechi stramos al omului”?
Nu si de fapt expresia “cel mai vechi stramos al omului” este lipsita de sens. Chiar daca Ardi este un stramos al omului, acesta la randul sau a avut un stramos si mai vechi si tot asa pana la originea vietii.

Este cel mai vechi hominid?
Nu. Ardi a trait acum 4,4 milioane de ani, dar exista multe fosile de hominizi mult mai vechi: Orroin are intre 5,8 si 6, 1 milioane de ani, Sahelanthropus are in jur de 7 milioane de ani.
Ardi este cel mai vechi si complet schelet fosil de hominin (Hominina) cunoscut pana in prezent - grup care include omul si specii inrudite disparute, dar nu include cimpanzeii nici alti simieni.

Ne apropie Ardi mai mult de “veriga lipsa”?
Termenul “veriga lipsa” este folosit in limbajul comun, dar nu este un termen folosit de oamenii de stiinta. Probabil se refera la stramosul comun al omului si cimpanzeului. Oamenii de stiinta spun ca Ardipithecus este foarte aproape de punctul in care s-au separat pe linie evolutiva stramosii omului si cimpanzeului, deci Ardi furnizeaza informatii despre modul de viata al acestui stramos comun.

Care este importanta acestor fosile?
Daca informatia este corecta, Ardi ne permite sa deducem multe despre stramosii comuni ai omului si cimpanzeului. De exemplu ca pozitia bipeda a aparut intai la un simian arboricol care nu mergea in patru labe pe sol ci avea tendinta sa mearga vertical. Ca cimpanzeii au evoluat mult de cand linia lor evolutiva s-a separat de cea a omului. Si ca cimpanzeul nu este un bun model pentru a studia modul in care se deplasau si traiau stramosii nostri.

Inainte de Darwin a fost Lamark, naturalistul francez care a propus teoria conform careia un organism poate transmite descendentilor sai caractere dobandite pe parcursul vietii. Exemplul clasic este cel al girafelor care au gatul lung prin intinderea progresiva a acestuia pe parcursul a mai multor generatii succesive pentru a ajunge mai bine la hrana. Desi darwinismul a castigat teren, lamarkismul a persistat pana in secolul 20 mai ales in URSS unde a fost reinviat ca Lisenkoism.

La inceputul sec. 20, un biolog austriac fost muzician care renuntase la muzica pentru stiinta - Paul Kammerer - sustinea puternic lamarkismul afirmand ca observase acest tip de mostenire la diferite organisme. Dovada sa cea mai puternica era Alytes obstetricans sau broasca moasa cu care Kammerer a experimentat peste 8 ani. Aceste broaste sunt speciale pentru ca se imperecheaza pe uscat; masculul transporta apoi ouale lipite de picioare. Plasandu-le intr-un mediu arid si supra-incalzit, Kammerer a fortat broastele sa se imperecheze si sa depuna ouale in apa. In aceste conditii un mare procent din oua mureau, dar 3-5% din supravietuitori isi pierdusera obiceiurile terestre ale parintilor. Chiar si in conditii normale acestia prefera sa copuleze si sa-si depuna ouale in apa iar unii masculi prezinta (dupa 2-3 generatii) o noua caracteristica comuna broastelor care traiesc in apa - “pernute nuptiale” - ingrosari ale membrelor anterioare de culoare inchisa, care-i ajuta pe masculi sa apuce femela umeda si alunecoasa in timpul copulatiei. Kammerer credea ca aceasta este o dovada in favoarea evolutiei lamarkiste.

In 1926 Kammerer a fost acuzat de frauda: un herpetolog publica un articol in Nature in care pretindea ca Kammerer injectase cerneala intr-o broasca pentru a-si sustine teoria. Sase saptamani mai tarziu, Kammerer se sinucide. Toata cercetarea sa stiintifica ajunge la gunoi iar numele sau este pus pe lista infamiei stiintifice. Doar in URSS a continuat sa fie considerat un erou.

Iata insa ca un articol publicat recent in Journal of Experimental Zoology in care se reanalizeaza experimentele lui Kammerer, sustine nu numai ca acesta nu a manipulat experimentele, mai mult, ca a fost primul care a demonstrat ca mediul inconjurator imprima modificari in organism care se transmit din generatie in generatie. Cu alte cuvinte, Kammerer a descris pentru prima data fenomenul caruia Conrad Waddington i-a pus nume abia in 1942: epigenetica.

Autorul articolului (Alexander Vargas) propune un model preliminar bazat pe cunoasterea actuala despre epigenetica pentru a explica experimentele cu broastele moase. Astfel ilustreaza cum in contextul actual se poate da o explicatie a ceea ce in epoca lui Kammerer parea un mister de neinteles. Azi stim ca secventa de ADN nu este totul. Metilarea ADN-lui poate avea drept consecinta reducerea expresiei genei respective. Factori ambientali pot induce metilarea ADN-lui ceea ce poate da aparenta evolutiei de tip lamarkian.

Se pare ca Kammerer a avut ghinionul sa dea peste ereditatea non-Mendeliana intr-o epoca in care insasi genetica Mendeliana incepea sa fie acceptata. Sa speram ca timpul il va pune la locul pe care-l merita.

In “God delusion” (Cap. 4 De ce e aproape sigur ca Dumnezeu nu exista), Dawkins scrie ca argumentul improbabilitatii (sub infatisarea traditionala a argumentului designului inteligent DI) este azi unul dintre argumentele cele mai populare oferite de teisti in favoarea existentei lui Dumnezeu. Argumentul improbabilitatii (designului sau AD) afirma ca complexitatea nu poate proveni "din pura intamplare" ci implica un designer si in general are forma:

1. complexitatea implica un designer
2. universul este complex
3. deci, universul are un designer

In Biblie, designerul este Dumnezeu (Yahve) cel care a creat Universul, omul si fiecare specie de vietuitoare in parte. Dawkins specifica in cartea sa ca se refera la Dumnezeul biblic. Desi filozofi ca D. Hume au inteles inainte de Darwin ca improbabilitatea/complexitatea vietii nu implica designul inteligent, ei nu puteau oferi o alternativa. Darwinismul insa a schimbat radical lucrurile.
Dawkins sintetizeaza ceea ce numeste “argumentul principal al cartii” sale, in 6 puncte:

1. De secole una din marile probleme intelectuale a fost explicarea modului in care a aparut complexa si improbabila aparenta de design in Univers.
2. Marea tentatie a fost aceea de a atribui aparenta de design, designului insusi.
3. Tentatia e falsa pentru ca ipoteza designerului genereaza imediat o noua problema: cine a proiectat designerul? Cum problema a inceput prin a explica improbabilitatea statistica, in mod evident postularea a ceva si mai improbabil nu e o solutie.
4. Evolutia prin selectie naturala este explicatia cea mai puternica si ingenioasa
5. Nu avem o explicatie echivalenta in fizica.
6. Nu trebuie sa pierdem speranta ca intr-o zi vom avea o explicatie mai buna in fizica, cel putin la fel de puternica ca darwinismul in biologie.

Daca se accepta argumentul, premiza religiei - Ipoteza lui Dumnezeu - nu se sustine. Este aproape sigur ca Dumnezeu nu exista, incheie Dawkins. Afirmatia sa a starnit mare animozitate printre apologetii crestini care s-au pus imediat pe treaba. Consecinta, o multime de articole si carti care incearca sa demonteze argumentele lui Dawkins. In general recurg la sofisme care nu urmaresc sa scoata la lumina adevarul ci doar sa impresioneze un public care nu are nici macar o minima cultura stiintifica sau antrenament in gandirea critica. Aceste personaje sunt replica contemporana a sofistilor greciei clasice care-si castigau painea in agora (piata publica) facand pariu ca sunt capabili sa demonstreze orice afirmatie oricat de absurda.

William Lane Craig, filozof si teolog american, este un fervent aparator al religiei crestine. Supranumit cel mai tare apologet crestin din ultimii 50 de ani, Craig participa cu entuziasm in dezbaterile cu ateii faimosi dispusi sa o faca (de exemplu Christopher Hitchens). Craig ataca argumentul lui Dawkins afirmand in primul rand ca concluzia acestuia privind existenta lui Dumnezeu nu este o consecinta a celor 6 puncte. Cel mult, spune el, concluzia poate fi ca nu putem deduce existenta lui Dzeu pornind de la aparenta de design a Universului. Dar acest lucru este compatibil cu existenta lui Dumnzeu, adauga.



Argumentul designului in forma sa initiala se refera la lumea vie si afirma explicit ca complexitatea acesteia este o dovada puternica a existentei unui creator divin (designer). Teoria selectiei naturale, care descrie mecanismul natural prin care a aparut marea diversitate a lumii vii, ofera ca sub-produs justificarea aparentei de design si “scop” in lumea vie fara sa aiba nevoie sa postuleze un designer. In mod clar demonteaza afirmatiile Bibliei conform carora toate speciile de vietuitoare au fost create de Dumnezeu separat si invariabile. Craig nu poate nega ca cercetarea stiintifica a lasat fara nici o baza conceptul traditional, biblic al designerului. Sau cum spune Dawkins, aproape sigur ca Dumnezeu (cel definit prin atributele din Biblie) nu exista.

Craig ataca in continuare punctul 3 al argumentului lui Dawkins spunand ca pentru a stabili care este cea mai buna explicatie nu e nevoie de o explicatie a explicatiei.

Aici Craig distorsioneaza intentionat pozitia adversarului (straw man). Dawkins nu se refera la nevoia unei explicatii a explicatiei ci la puterea explicativa a unei explicatii. Intre doua explicatii, cea mai buna este cea care are cea mai mare putere explicativa. Pe baza acestui criteriu, teoria selectiei naturale este net superioara "designului inteligent" ID - explica fenomene pe care ipoteza designerului ID nu le explica, este testabila, predictiva, exista o enorma cantitate de dovezi in favoarea sa, etc. In plus este mai economica decat ID, adica nu are nevoie sa postuleze entitati aditionale (designer) pentru a avea putere explicativa. Afirmand ca Dzeu sau o fiinta transcedentala a creat pamantul, viata pe pamant sau big bangul nu creste puterea explicativa nici predictiva a ipotezei ID.
Un exemplu istoric: conform teoriei flogistului, arderea elibereaza substanta numita flogist; conform teoriei lui Lavoisier, prin ardere substantele se combina cu oxigenul ceea ce explica observatia ca greutatea corpurilor prin ardere creste (in loc sa scada cum prevede teoria flogistului). Pentru a explica acelasi aspect, adeptii teoriei flogistului trebuie sa postuleze ca flogistul are greutate negativa. Din cauza ca teoria oxigenului explica datele observate fara nevoia de a presupune acest lucru, este cea mai buna explicatie. Ipoteza designerului nu explica de fapt nimic, in schimb ridica noi intrebari complexe - cine l-a proiectat pe designer, care e natura sa, etc.

Craig vrea sa ilustreze lipsa necesitatii unei explicatii a explicatiei printr-o serie de exemple irelevante: daca arheologii ar descoperi obiecte care par varfuri de sageti si resturi de vase de lut, ar fi justificat sa traga concluzia ca acestea sunt produsul activitatii umane si nu a sedimentarii sau metamorfozei, chiar daca nu pot explica cine erau acesti oameni si de unde veneau. Craig vrea sa sugereze ca in ciuda necunoasterii designerului, exista exemple in care deducem ca a existat un designer. Exemplele lui sunt irelevante pentru ca in toate cazurile deducem un tip bine cunoscut de designer: omul. Toate aceste obiecte pe care le dau creationistii ca exemplu au caracteristici care sugereaza clar nu numai cine este autorul dar si care este utilitatea pentru care au fost produse. In plus, ele nu sunt organisme vii, nu se reproduc si nu pot evolua. Spre deosebire de Intelligent Design, arheologia se bazeaza pe o vasta cantitate de studii observationale si pe arheologia experimentala. Varfurile de sageti din piatra au fost recunoscute ca produse umane numai dupa studii exhaustive.

Marii aparatori crestini ai ID sunt in realitate sofisti in sensul modern al cuvantului: folosesc cu viclenie argumente ilogice pentru a insela adversarul.

Se pare ca filmul Creation despre viata lui Charles Darwin nu va fi proiectat in SUA, tara libertatii. In urma sondajelor numai 39% din americani cred ca teoria evolutiei este valabila, iar distribuitorii se tem ca vanzarea filmului va fi un esec.
Movieguide.org in care filmele sunt criticate dintr-o perspectiva crestina, il descrie pe Darwin ca pe parintele eugeniei, un rasist, fanatic naturalist al sec 19 care l-a influentat pe Hitler in toate atrocitatile pe care le-a comis. Remarcabil faptul ca filmul artistic despre Darwin nu va fi proiectat in America, in schimb documentarul manipulator a lui Ben Stein (Expelled: No Intelligence Allowed) a fost distribuit fara probleme. David Attenborough a denuntat de multe ori ca in multe state americane minunatele sale documentare de la BBC au fost cenzurate, eliminandu-se comentariile despre evolutie si erele geologice.

Nu de mult Sputnikul i-a surprins pe americani in plina faza antievolutionista si antistiintifica. In acele momente si-au incarcat rapid bateriile ratiunii de frica - brusc au inceput sa incurajeze stiinta la toate nivelurile. A fost o lectie pentru americani, dar memoria e scurta.


Excelentul website al filmului Creation
O critica interesanta a filmului de Eugenie Scott in Panda's Thumb

Asa cum era de asteptat, vizita lui Shermer la Bucuresti nu a facut multe valuri. S-ar putea spune ca in general a trecut neobservata - cartea prezentata si conferinta data la Universitatea din Bucuresti au trezit entuziasmul catorva deja “convertiti” la scepticism. Cum spune Shermer (Twitter): “in Romania 99,99% sunt teisti, restul au venit la conferinta mea”.

Cativa creationisti ofensati s-au grabit totusi sa protesteze pe Internet despre “indrazneala marelui ‘telectual american de a ne lumina pe noi românii, cum să ne educăm în spirit ateist copiii”. Si sugandu-si jalnic inspiratia din zdreanta uscata a mumiei naeionesciene afirma, in armonie cu gandirea unica a Romaniei de azi: “Noi, românii suntem creştini (măcar nominal). Dacă vii la noi, respectă credinţa noastră şi nu ne dicta tu cum să ne educăm copiii. Dacă nu, calea bună Mr.Shermer! Nu amesteca creştinii cu scepticii şi ateii!”
Cata dreptate are credinciosul nostru! Poti amesteca crestinii cu musulmanii, cu evreii, cu hindusii, cu copiii prescolari, si in general cu toti cei care isi structureaza viata in jurul basmelor mai mult sau mai putin sangeroase. Cum sa-i amesteci cu scepticii si cu ateii?

Alt of pravoslavnic este ca “dialogul a fost unidirecţional” si ca ar fi fost corect sa fie invitat si suporterul designului inteligent (DI), W. Dembski. A fost clar de la inceput ca Shermer urma sa-si prezinte cartea tradusa in limba romana “De ce cred oamenii in bazaconii” si sa dea conferinte in Bucuresti si Cluj cu titlul “De ce conteaza Darwin, argumente impotriva designului inteligent” in cadrul simpozionului international "EVOLUŢIONISMUL ASTĂZI" dedicat aniversării a 200 de ani de la naşterea lui Charles DARWIN şi a 150 de ani de la apariţia lucrării "Despre originea speciilor" . Nu s-a vorbit nicaieri de vreun dialog sau dezbatere pe temele de mai sus. Este bine stiut ca dezbaterile cu creationistii de cele mai multe ori nu duc la nici un rezultat. Cum bine remarca S. J. Gould,

“Dezbaterea este o forma artistica care consta in castigarea de argumente, nu in descoperirea adevarului. Exista anumite reguli si tehnici care in realitate nu au nimic de-a face cu stabilirea faptelor, la care ei (creationistii) sunt foarte buni.”

Cam in toate dezbaterile cu evolutionistii, suporterii DI s-au declarat invingatori, chiar si atunci cand sentinta data de un judecator a fost clara: “DI nu este o alternativa stiintifica valida a evolutiei si nu poate fi predat la orele de stiinta. Nu-i altceva decat progenitura creationismului” (sentinta judecatorului John E. Jones III in cazul Dover). Ken Miller, biologul teist care a depus marturie impotriva DI in procesul Dover a spus despre designul inteligent: “nu numai ca nu este stiinta, este ani-stiinta”.

Din punct de vedere academic (exceptand discutiile in unele departamente de filozofie), DI este invizibil si atrage atentia doar pentru ca provoaca interminabile dispute politice cu privire la educatia stiintifica in special in SUA. Ambitia DI este sa fie recunoscut ca opozitie intelectuala a evolutionismului. Din pacate pentru ei argumentele pe care le aduc nu reusesc sa construiasca o alternativa stiintifica corecta, opozitia lor fiind bazata in primul rand pe o colectie de asa zise “esecuri ale darwinismului”. Nu exista nici o criza in biologia evolutiva.

Cat despre Dembski matematicianul miscarii DI, acesta este hotarat cu orice pret sa submineze mecanismele evolutiei si sa demonteze teoria descendentului comun. Totusi 150 de ani dupa Darwin, Dembski nu are nimic mai bun de afirmat decat: “timpul lasa deschisa posibilitatea descendentului comun desi din motive diferite de mecanismul darwinian”. El sustine ca matematica lui demonstreaza ca organismele biologice au fost proiectate de o fiinta inteligenta, “argumente” intampinate cu un enorm entuziasm in cadrul miscarii DI in mare parte pentru ca publicul neavizat este usor impresionat cand vede un pic de matematica. Cine cauta in Mathematical Review Database online, in care se listeaza toate publicatiile notabile in matematica, va afla ca William Dembski nu a publicat nici un articol in vreo revista specializata in teoria probabilitatilor aplicate, nici unul in vreo revista peer-reviewed specializata in teoria informatiei, si a publicat doar un articol peer-reviewed in tot restul revistelor de matematica. Conceptele formulate de acesta (complexitate specificata, etc) sunt incoerente.

Oricat de acceptata ar fi o teorie stiintifica, oamenii de stiinta o supun neincetat testelor empirice, si fiecare din ele are oricand sansa sa o elimine sau sa o modifice. Dembski (si suporterii DI in general) afirma ca nu va inceta niciodata sa lupte pentru a demonstra valabilitatea creationismului, cu alte cuvinte nu admite ca ar fi falsificabil si deci stiintific. A cunoaste dinainte raspunsul si a fi imun la dovezile contrare este semnatura unei atitudini anti-stiintifice.


Bonus:
- Dezbaterea Shermer - Dembski in Bridgewater (Panda's Thumb)
- Lectura lui M Shermer, "Why Darwin matters"
- Judgment Day - Intelligent Design on Trial (in care Ken Miller apara magistral teoria evolutiei impotriva atacurilor creationiste):

Pe 9 Martie 1858, o scrisoare era expediata din Arhipelagul Malaeziei la bordul unui vapor cu aburi olandez care isi deschidea drum catre Vest. Destinatarul nu era altul decat Charles Darwin, renumitul naturalist englez; expeditorul, Alfred Wallace, un excelent biolog desi necunoscut, se refacea dupa un atac de malarie. Niciunul din cei doi nu era constient de consecintele pe care urma sa le aiba expedierea scrisorii. Aceasta continea un scurt articol intitulat “Despre tendinta varietatilor de a se indeparta indefinit de tipul original”, redactat cu greutate timp de doua nopti si inspirat de o epifanie febrila. Ideile isi aveau insa adevaratele radacini in peste 10 ani de speculatii si cercetari pe teren, si mai ales in lectura lucrarii lui Malthus, “Eseu despre Principiile Populatiei”, aceeasi care il inspirase si pe Darwin cu 18 ani in urma. Wallace ajunsese la aceeasi concluzie ca si Darwin: selectia naturala era factorul care controla populatiile. Articolul descria o teorie a evolutiei (fara a folosi acesti termeni) foarte asemanatoare cu teoria pe care Darwin inca nu avea curajul sa o publice. Wallace il ruga pe Darwin sa-i publice articolul daca gasea vreun merit in ideile sale.

Spre deosebire de Darwin, Wallace provenea dintr-o familie saraca. La 14 ani parasea scoala si incepea sa munceasca. In acelasi timp, Darwin un tanar gentleman de 28 de ani dintr-o familie instarita care-i finanta aventurile, tocmai se intorcea din calatoria pe Beagle. Wallace era un tip plin de curiozitate si autodidact. Cartile (printre care Junalul calatoriilor pe Beagle a lui Darwin) si viata la tara i-au deschis apetitul pentru studiul naturii. In special o carte publicata anonim in 1844, “Vestigii ale Istoriei Naturale ale Creatiei”, ii oferise o viziune evolutionista a vietii pe pamant diferita de viziunea predominanta in cultura vestica potrivit careia Dumnezeu ‘modelase’ toate speciile printr-un act special al creatiei si ca toate speciile erau fixe, incapabile de ‘transmutatie’. Aceasta nu era o dogma religioasa, ci stiintifica. In “Vestigii”, Dumnezeu inca avea un rol in creatie dar indepartat, ca initiator al procesului evolutiei. Speciile se transformau in functie de circumstantele externe, de la forme simple la complexe incluzand omul. Cartea era un best-seller. Wallace isi propune sa calatoreasca spre Amazon pentru a strange dovezi ale acestei evolutii. Neavand bani, singura forma de a-si finanta calatoria era sa trimita in Anglia specimene pentru muzee si colectionisti. Samuel Stevens, de pe strada Bloomsbury din Londra, a avut un rol extrem de important in viata lui Wallace, facandu-i legatura cu diferiti cumparatori. Activitatea sa pe teren i-a permis sa observe rapid un aspect crucial pentru intelegerea evolutiei prin selectie naturala: variabilitatea speciilor - un fapt de care Darwin si-a dat seama mai greu la speciile domestice dar mai ales in cursul proiectului sau de clasificare a Ciripedelor (la care a muncit 8 ani).
O alta pista care l-a condus pe Wallace spre teoria evolutiei au fost modelele de distributie a speciilor in spatiu si timp. In 1858, pierdut in Arhipelagul Malaezian, deodata Wallace a pus cap la cap toate aceste ‘piste’ printre care si cele privind cresterea excesiva a populatiilor din lucrarea lui Malthus si faptul ca limitarea de hrana si habitat face ca majoritatea descendentilor sa nu poata supravietui. “…m-am intrebat, de ce unii mor si altii supravietuiesc?” Raspunsul sau a fost ca variatiile mai bine adaptate la mediul sau de viata, supravietuiesc.


Darwin primeste eseul lui Wallace pe 18 iunie 1858, si ramane uluit. Ideile lui Wallace erau identice cu ideile la care el insusi lucra de 20 de ani. Darwin ii scrie lui Lyell: “N-am vazut niciodata o coincidenta atat de surprinzatoare”. Din pacate eseul ii ajunge intr-un moment extrem de neprielnic - doi dintre fii sai erau grav bolnavi, Charles Waring cel mai mic urmand sa moara cateva zile mai tarziu. Darwin incerca disperat sa decida daca era etic sau nu sa publice inainte de Wallace. Ideea ca opera vietii sale s-ar dovedi in cele din urma un efort inutil era devastatoare. Ii scrie lui Hooker:

“…sunt incapabil de orice, iti trimit eseul lui Wallace si rezumatul scrisorii mele catre Asa Gray…rezumatul meu din 1844…adevarul este ca nici nu suport sa-l vad. Nu pierde timpul. E mezchin din partea mea sa ma preocupe catusi de putin prioritatea”.

Evident, Lyell si Hooker cunosteau bine munca lui Darwin din ultimii 20 de ani cu privire la ideea evolutiei prin selectie naturala. Hotarati ca Darwin nu merita sa piarda prioritatea, il conving sa pregateasca un document pe care sa-l prezinte impreuna cu Wallace cu ocazia unei intruniri a Societatii Linneane. Ambele lucrari - “Despre tendinta varietatilor de a se indeparta indefinit de tipul original” si “Despre Perpetuarea varietatilor si Speciilor prin intermediul Selectiei” au fost citite in fata unui grup de 30 de persoane pe 1 Iulie 1858, si apoi au fost publicate in Revista Activitatilor Societatii Linneane. In acelasi timp, Wallace se afla blocat pe coasta Noii Guinee indurand clima umeda, foamea si febra. Desi nu i se ceruse consintamantul, Wallace s-a dovedit extrem de generos, recunoscand ca ii revenea lui Darwin meritul cel mai mare. Mai tarziu, scria in autobiografia sa:

Atat Darwin cat si doctorul Hooker mi-au scris in termenii cei mai amabili si cordiali pentru a ma informa despre decizia lor, asteptand aprobarea mea. Desigur, nu numai ca o aprobam, dar chiar consideram ca imi facusera cea mai mare onoare si imi acordasera mai mult credit decat meritam situand la acelasi nivel intuitia mea spontana si indelungata activitate a lui Darwin care ajunsese la aceeasi concluzie ca si mine 20 de ani inainte si lucrase toata aceasta perioada cu scopul de a prezenta lumii teoria impreuna cu o cantitate impresionanta de dovezi sistematizate si argumentate in asa masura, incat aceasta sa fie aproape obligata s-o accepte”. (Viata mea, A. R. Wallace)

In Noiembrie 1859, Wallace se afla inca in Arhipelagul Malaeziei in cautare de specii de fluturi, cand Darwin publica in cele din urma “Originea Speciilor”. Wallace primea o copie, pe care o va citi de cateva ori, de fiecare data fiind si mai impresionat de munca lui Darwin. Ii scria unui prieten: “Dl. Darwin a oferit lumii o noua stiinta si numele sau ar trebui dupa parerea mea sa stea deasupra aceluia al oricarui filozof al antichitatii si timpurilor moderne. Admiratia mea nu poate fi mai mare!”



Darwin si Wallace au mentinut legatura tot timpul cat a trait Darwin, chiar acesta s-a ocupat ca Wallace sa primeasca o pensie de la guvern. Wallace vizita casa lui Darwin, Down House. Faimos in timpul vietii, Wallace a fost dat uitarii dupa moartea sa in 1913. Povestea vietii sale este complicata si iesita din comun. Pe langa un mare biolog al sec. 19, a fost un om plin de entuziasm, cu un temperament neobosit, credincios in spiritism si care s-a dezis in cele din urma de teoria darwiniana in privinta dezvoltarii creierului uman. A fost un oponent al vaccinarii impotriva variolei, si un partizan al nationalizarii marilor proprietati private, un om in care au coexistat aceste excentricitati cu calitatile unui extraordinar om de stiinta care i-au permis marile sale realizari ca naturalist. Un om care nu a putut sa fie Charles Darwin.


Alfred Russel Wallace, National Geographic
The Malay Archipelago, A. Wallace
Darwin, Tim Berry

Manualul de Biologie – "Maiestrie si stralucire divina in biosfera" care a starnit pe buna dreptate animozitate in randurile celor care inca isi mai doresc ca Romania sa fie o tara cu adevarat democratica, este un auxiliar didactic adica o carte folosita de profesori ca material ajutator pentru clasa a IX-a, semnat de profesoara de biologie Maria Popa dar si de o gramada de teologi drept care abunda in referiri la Dumnezeu si la creatie:

Cunoştinţele de biologie te vor ajuta să vezi, să auzi, să afirmi că fiecare celulă, fiecare frunză, fiecare insectă sau oricare organism strigă prin limbajul complexităţii: “Dumnezeu m-a creat!”. (…)Numele Dumnezeului nostru se doreşte a fi proslăvit prin acest manual.”

Manualul a fost aprobat in 2002 de MECI cu precizarea de a fi folosit numai de liceele cu profil teologic. In prima etapa asa s-a si intamplat, dar apoi nu s-a mai tinut cont de precizare.
Este clar ca acest manual nu are ce cauta in scolile obisnuite atat pentru continutul sau ne-stiintific cat si pentru statutul sau ilegal - desi pe el scrie: “Avizat de MECI cu nr. 71817”, nu are aprobarea legala a Ministerului Educatiei pentru a fi folosit in scolile obisnuite.

Ministra Ecaterina Andronescu recunoaste insa ca pe piata romaneasca exista foarte multe manuale sau alte auxiliare neavizate de MECI si care sunt totusi folosite in scoli, fara ca Ministerul sa poata face mare lucru. Nu inteleg cum Ministerul nu poate face “mare lucru” in acest sens, de ce mai exista atunci o asemenea institutie care se declara impotenta chiar in cadrul activitatii pe care e destinata s-o controleze? Maine-poimaine vom afla ca elevii invata "stiinta" direct din Vechiul Testament fara ca Ministerul Educatiei sa poata face "mare lucru". Oricum, am incercat sa cumpar manualul on-line si se pare ca deja nu mai este disponibil la vanzare. Sa vedem pentru cat timp.

Fragmente din respectivul manual luate din pagina Asociatiei Umaniste din Romania:

„1. evoluţionismul este fondat nu în ştiinţă, ci într-o credinţă filosofică numită naturalism
2. convingerea că o masă mare de evidenţe verificabile suportă evoluţionismul nu este decât o iluzie.
3. evoluţionismul în sine este o religie. (...)”

Pag. 9:
„Departe deci de a fi neutră, mass-media este de cele mai multe ori exponentul principal – din umbră – al teoriei evoluţioniste. Celebre canale de televiziune, cum ar fi „Discovery Channel” şi „Animal Planet”, prestigioase reviste de ştiinţe ale naturii cum ar fi „Nature” sau „National Geographic”, au devenit instrumente de bază pentru propagarea evouţionismului. Atunci când copiii petrec ore în şir în faţa acestor canale de televiziune, conştientul şi subconştientul lor este bombardat de informaţiile şi terminologia evoluţionistă, pe care cu timpul mintea lor în formare le va asimila ca adevăruri. S-ar părea că toată lumea uită că evoluţionismul nu este cu nimic mai mult decât o simplă teorie. O teorie doar, părerea unor indivizi dintre care cel mai cunoscut este Charles Darwin, care a avut ca scop principal, înlocuirea conceptului biblic creştin al Creaţiei Divine.”

Pag. 11:
„Facem observaţia că la ora actuală disciplinele şcolare nu sunt... fundamentate suficient pe o spiritualitate care să fie în consens cu credinţa creştină. Dimpotrivă, se pot identifica numeroase seturi informaţionale disjuncte, rupte, în contrasens cu valorile religioase (vezi anumite teme din manualele de biologie, geografie, fizică etc).”

Pag. 32:
La capitolul „Virusurile” este scris:
„Fereşte-te de viroze prin:
(...)
- trăirea conform valorilor morale divine: comportament, atitudini, motivaţii etc. Izvorâte din legile şi poruncile divine”.
Apoi, într-un chenar intitulat „Exprimă-ţi convingerile”:
Vizavi de textul alăturat:
Este un moment potrivit să mulţumim Creatorului pentru sistemul de apărare (limfocite etc.) cu care ne-a înzestrat organismul?
Are legătură transmiterea virusului HIV cu păcatul?”. Această întrebare are şi o notă de subsol: „păcatul = sfidarea lui Dumnezeu prin călcarea poruncilor divine.”

Pag. 33:
Într-un chenar initulat „Motiv de meditaţie” este scris că: „Dumnezeu în dragostea şi mila Lui călăuzeşte omul pentru prevenirea virozelor prin:
- împlinirea regulilor exprimate prin Legile Lui
- o viaţă echilibrată şi sănătoasă
- descoperirea unor vaccinuri (antigripal, antihepatic, antipoliomelitic etc).”
Într-un alt chenar „Studiu şi meditaţie” este pusă întrebarea „Pe vremea când Iisus Hristos a fost pe pământ existau viroze? În zilele noastre El mai poate vindeca oamenii de asemenea boli care sunt din ce în ce mai ameninţătoare? Ce ai învăţat tu la ora de religie?”

Pag. 55:
La capitolul Regnul Plante (Plantae):
„Varietatea, armonia, frumuseţea florilor şi utilitatea plantelor constituie motive importante pentru a le îndrăgi şi studia.
Plantele au fost create în ziua a treia a săptămânii de creaţie, conform afirmaţiilor scripturale, toate în aceeaşi zi, indiferent de complexitatea lor.
Stabilitatea genetică (numărul şi structura cromozomilor) a speciilor, planul unitar de structură a plantelor, unicitatea unor caractere, relaţia dintre structură şi funcţie, dintre organism şi mediu, extraordinara lor utilitate, sunt constatări ştiinţifice, care argumentează faptul că plantele au fost create de o fiinţă inteligentă.”

Pag. 56:
„Ce s-ar întâmpla cu cantitatea de oxigen din atmosferă în urma respiraţiei fiinşelor, dacă oxigenul n-ar fi readus în atmosferă prin procesul de fotosinteză? Iată din nou dovada purtării de grijă a Creatorului faţă de creaţia Sa, nu numai în ce priveşte hrănirea organismelor ci şi asigurarea oxigenului pentru respiraţie”.

Pag. 60:
„Atitudini!
Dumnezeu îşi păstrează creaţia în aşa fel încât ea continuă să funcţioneze aşa cum a plănuit El – principiul conservării.
Fii un ispravnic credincios al creaţiei nealterate! (...)”
„Motiv de meditaţie...
Dumnezeu poate fi cunoscut într-o anumită măsură de toţi căutătorii sinceri în ceea ce se numeşte revelaţia generală în natură, istorie şi conştiinţă. Studiul încrengăturii Spermatofita poate fi pentru tine o revelaţie generală (naturală).
Lasa-l pe Dumnezeu să ţi se descopere în acest mod!”

Pag. 63:
„Exprimă-ţi convingerile!
Evoluţioniştii afirmă mai multe ipoteze privind originea angiospermelor. Creştinii privesc şi de această dată crearea angiospermelor, ca o lucrare „măreaţă şi iscusită” a Logosului Creator, bine conturată, cu implicaţii „cosmice” în viaţa cotidiană a omului. Tu ce părere ai?”



Manual de clasa a IXa sustine ca Dumnezeu a creat biologia

Pe baza experimentelor si a observarii atente a naturii, Darwin si-a dat seama ca se nasc mult mai multi indivizi decat cei care reusesc sa supravietuiasca, observatie valabila atat la plante cat si la animale. Unele animale produc milioane de oua sau mii de larve iar unele plante milioane de spori sau seminte, dar din fericire, marea parte a acestei supra-productii nu atinge varsta adulta.

Capacitatea de observatie i-a permis lui Darwin sa perceapa variabilitatea lumii vii. Nu exista doi indivizi identici intre puii aceleiasi perechi de catei, nici intr-un banc de pesti de apa dulce, nici intre membrii aceleiasi specii de orhidee. Genialitatea lui Darwin a constat in intelegerea faptului ca supraproductia este strans legata de variabilitate. Cu timpul Darwin si-a dat seama de concurenta care exista pentru resursele naturale si de faptul ca in aceste conditii variatiile cele mai bine adaptate mediului lor de viata tind sa se mentina inlocuindu-le pe cele mai putin adaptate (decisiv a fost faptul ca in 1838 Darwin a citit lucrarea lui Malthus ‘Studiu asupra principiului populatiei’). Cum mediul este cel care face aceasta selectie, Darwin a numit acest proces ‘selectie naturala’ in opozitie cu selectia artificiala realizata de crescatori. Rezultatul este ‘descendenta cu modificari’ cum numea Darwin evolutia.

In prezent dispunem de avantajul cunoasterii geneticii, inexistente pe vremea lui Darwin, si putem intelege cum functioneaza acest proces. Descendenta cu modificari este o schimbare in proportia variantei unei gene concrete in raport cu toate formele sale alternative (alele). Selectia naturala este ‘reproducere diferentiata’, cu alte cuvinte, in acelasi mediu organismele mai bine adaptate au mai multe sanse de a supravietui pana la varsta reproductiva si de a avea descendenta proprie.

In concluzie, evolutia consta in descendenta cu modificari (modificare in frecventa genelor) cauzata de selectia naturala (reproducere diferentiala) care actioneaza asupra variatiilor produse, fiind mediul cel care realizeaza selectia. Elegant si simplu, asa cum scria Thomas Henry Huxley dupa ce primise o copie a “Originii speciilor”: “Ce prostie enorma din partea mea ca nu m-am gandit la acest lucru”.

Un video excelent si foarte informativ despre Darwin si teoria evolutiei:



vezi cele 6 episoade

Frecvent auzim fundamentalisti crestini spunand: “stiai ca Darwin s-a dezis de teoria evolutiei inainte de moarte?”
Aceste ‘stiri’ apocrife corespund dorintelor antievolutioniste confundate cu realitatea, fiind insa departe de aceasta. Totusi exista o intamplare interesanta in spatele acestora. Mitul isi trage radacinile in discursul tinut in Boston in 1915 de o evanghelista britanica Lady Hope, care afirma ca l-ar fi vizitat pe Darwin putin inainte de moarte si l-ar fi vazut citind Biblia si cantand imnuri religioase. In delirul sau mistic, evanghelista povestea ceea ce i-ar fi placut ei sa vada. Cert este ca povestile au proliferat in ziarele din intreaga lume, pana cand Henriette, fata lui Darwin prezenta in momentul mortii acestuia, a emis un mesaj publicat in 1922 in The Christian, in care asigura ca Darwin “nu s-a dezis niciodata de niciunul din punctele sale de vedere stiintifice…iar povestea este lipsita complet de orice fundament”. Francis fiul lui Darwin prezent si el la moartea sa a negat ca vreo Lady Hope ar fi vizitat Down House - casa in care Darwin si familia sa si-au petrecut peste 40 de ani din viata.

Publicarea lucrarii sale “Originea speciilor” in 1859 a produs o schimbare de paradigma de la creatie la evolutie. Darwin a demonstrat ca oamenii fac parte din natura si nu sunt pe deasupra acesteia, si ca toate formele de viata inclusiv cea umana sunt inrudite prin descendenta dintr-un stramos comun. Mecanismul evolutiei prin selectie naturala explica diversitatea lumii vii. Aceasta schimbare dramatica de perspectiva, de la supranatural la naturalismul metodologic a permis un progres stiintific impresionant in ultimii 150 de ani. T. Dobzhansky, eminent genetician care a avut un aport fundamental in sinteza moderna a geneticii si evolutiei a lasat celebra fraza: “In biologie nimic nu are sens decat in lumina evolutiei”. O lumina care s-a apris prima data in Anglia acum doua secole, datorita unui om extraordinar, Darwin.

Down: The home of the Darwins, Atkins
The myth of Darwin’s conversion, Sloan