O intrebare pe care si-au pus-o filozofii Greciei Antice de la Parmenide, Zenon si Platon.  Pentru a raspunde la intrebare trebuie  sa apelam  la stiinta, matematica si filozofie. Documentarul isi propune o serie de probleme aflate la limita intre stiinta si speculatie filozofica: care sunt constituenţii de baza ai universului, traim intr-un univers multidimensional sau suntem doar o proiectie holografica?  Ce este realitatea?



2, 3, 4, 5, 6

Acum cateva zile Papa a rostit predica sa obisnuita de sarbatori, si a folosit ocazia pentru a ataca inca odata ideea ca Dumnezeu nu este necesar pentru a explica originea Universului, idee sustinuta  de Stephen Hawking in ultima sa carte “The grand design”.

“Universul nu a aparut la intamplare cum incearca unii sa ne faca sa credem” spunea Ratzinger. Dupa parerea sa, teoriile stiintifice ca cea a Big Bang-ului sunt inutile daca nu se face apel la conceptul de Dumnezeu. “ Nu trebuie sa ne limitam mintea cu teorii care ajung mereu pana la un anumit punct...si nu pot explica sensul ultim al realitatii”.

Ratzinger refuza sa accepte ca stiinta poate ajunge sa inteleaga originea universului, respinge orice fel de descoperiri stiintifice cum ar fi cele de la CERN, laboratorul de cercetare in fizica particulelor din Geneva unde coliziunea particulelor la viteza apropiata de viteza luminii incearca sa imite conditiile in care s-a format universul. In schimbul acestora propune “descoperirea frumusetii universului si intelepciunea Creatorului” dar nu privind cu “orice telescop, ci cu ochii profunzi ai ratiunii”.

Cu peste 200 de ani in urma, Napoleon ii spunea lui Laplace dupa ce-i citise lucrarea sa “Tratat de mecanica cereasca”: “Nu l-ati mentionat nici macar odata pe Creator”. Laplace ii raspundea in aceasta ocazie zambind: “Nu am avut nevoie de aceasta ipoteza”. Din pacate nici azi nu se intelege ca ipoteza creatorului nu are ce cauta in stiinta, pentru ca asa cum bine spuena Laplace, nu este necesara. Adevarul este ca nici Ratzinger nici stiinta nu stiu cu exactitate cum s-a format universul, dar exista o diferentea abisala intre cei doi: stiinta continua sa cerceteze si sa afle raspunsuri la intrebari in timp ce celalalt nu are nevoie sa mai cerceteze pentru ca crede ca stie tot.

I must say, I find everything interesting
(Trebuie sa spun ca mi se pare interesant totul)


Numele Rothschild ma ducea cu gandul  la bani si la bancheri dar afland despre Miriam Rothschild, imaginilor evocate de faimosul nume li s-au adaugat  cele care tin de colecţii, parazitologie, ştiinţā.
  Miriam, fiica faimosului bancher Charles Rothschild, a fost experta mondiala in ...purici.  Pasiunea pentru purici i-a fost transmisa se pare de tatal ei care colectionase si descoperise peste 30000 de specii de purici, colectie  aflata in prezent la Muzeul Britanic de Istorie Naturala.

Dar ce este o colectie fara cineva care s-o studieze si sa traga concluzii? Miriam si-a petrecut peste 30 de ani din viata in laborator, studiind aceste insecte saltareţe. Desi nu avea o pregatire formala in domeniul stiintei si nu era zooloaga, a contribuit in mod remarcabil la intelegerea acestor vietaţi, a publicat peste 250 de articole in reviste de specialitate si a inventat modalitati de a facilita studiul lor.  Astfel s-a transformat intr-o autoritate mondiala in domeniu iar concluziile sale au permis eradicarea anumitor plagi de paraziti la animale.  Datorita incapatanarii, pasiunii si a noptilor nedormite, Miriam a dezlegat mecanismul care le permite puricilor sa sara la o inaltime echivalenta pentru noi cu cea a Empire State building si a descoperit ca femelele se reproduc numai profitand de ciclul hormonal al gazdei.

 "Paraziţii sunt, probabil, organismele la care evoluţia este cea mai evidenta", a scris ea. "Fiecare este un mic si strălucitor exemplu de selecţie naturală  in actiune".  In 1995, cand avea 87 de ani, BBC i-a dedicat unul din episoadele serialului “Seven Wonders of the World” pe care-l pun in continuare.  Un personaj cu totul extraordinar.



2, 3

In fiecare an Science Now stabileste lista “Top 10” a celor mai populare si apreciate articole stiintifice.  Anul acesta pe primul loc se afla acest articol:


Cu mult timp în urmă, într-un univers mult mai mare decât al nostru, o stea giganta a colapsat. Implozia a generat atata masa si energie incat a creat o gaură de vierme spre alt univers. Şi în interiorul acesteia s-a nascut universul nostru. Poate vi se pare fantastic, dar un fizician sustine că un astfel de scenariu ne-ar putea ajuta sa răspundem  la unele dintre întrebările cele mai perplexe ale cosmologiei.

Unele aspecte ale universului nostru par incongruente, asa cum este cazul gravitatiei. Oamenii de ştiinţă nu pot stabili o formulă matematică care sa uneasca gravitaţia cu celelalte trei forţe fundamentale ale naturii: forţele nucleare puternice şi slabe şi electromagnetismul. O altă problemă este energia intunecata, misteriosul fenomen care pare sa produca expansiunea universului la un ritm accelerat, chiar dacă gravitatia ar trebui să il contracte sau cel putin sa încetineasca expansiunea.

Aceste necunoscute pot fi datorate faptului ca atunci cand cautam sa dezlegam ghicitorile cosmosului ne oprim la Big-Bang, spune  Nikodem Poplawski de la Universitatea Indiana din Bloomington. Teoria big-bangului susţine că universul nostru a început ca un singur punct -sau singularitate-  aproximativ 13,7 miliarde de ani în urmă, si de atunci se extinde spre exterior.  Poate că, susţine Poplawski, avem nevoie sa consideram ceva care a existat înaintea Big Bang-ului si care a dat naştere la acesta.

Introducem atunci notiunea de gaura de vierme. Potrivit calculelor lui Poplawski, colapsul unei stele gigante  într-un alt univers ar fi putut crea o gaură de vierme, o cale de comunicare spatiu-timp cu un alt univers. Între aceste două deschideri, s-ar fi putut dezvolta condiţii similare cu cele pe care le asociem cu Big Bang-ul, şi prin urmare universul nostru s-ar fi putut forma într-o gaura de vierme.

Un astfel de scenariu ar putea aborda dilemele cu privire la gravitatie şi universul în expansiune. În cazul în care un alt univers a existat înainte de universul nostru gravitatia  ar putea fi urmarita înapoi pana la un punct în care se uneste cu forţele nucleare şi electromagnetismul. Şi dacă universul nostru se expande in prezent spre celălalt capăt al gaurii de vierme, această mişcare - si nu evaziva energie obscura - ar putea explica expansiunea universului.

Calculele au inca nevoie sa fie puse la punct, admite Poplawsk, care va publica concluziile sale in Physics Letters B. Ele trebuie sa descrie modul in care s-a format gaura de vierme în primul rând. Si nu sugereaza nimic despre calatoria intre universuri.  Fizica gaurilor de vierme este similara cu fizica gaurilor negre. Daca ai putea trece vreodată de  orizontul evenimentului gaurii de vierme pentru a vizita universul din cealalta parte, nu te vei putea intoarce niciodata. "Vei fi blocat", spune el.

Cosmologul  Martin Bojowald din „Pennsylvania State University”, University Park, nu ar  merge chiar atât de departe. El crede că modul în care tratează articolul colapsul gravitaţional într-o gaură de vierme este putin  cam "artificial".  Ar fi greu de imaginat ca ideea ar avea aplicatii practice, spune el.

Cu toate acestea, teoreticianul Eduardo Guendelman de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel, găseşte felul in care descrie articolul joncţiunea intre doua  universuri "foarte instructiv." Întrebarea cheie, spune Guendelman, este dacă exista materia necesara constructiei gaurii de vierme.

"Credinciosii vad stiinta ca pe ceva caracterizat de incertitudine, întotdeauna sub rezerva revizionismului. Cred că ştiinţa prezinta un Univers imens, complex si rece, guvernat de legi cauzale si  impersonale. Văd ştiinţa ca pe ceva periculos.

Aceasta este de fapt partea buna a stiintei:  faptul ca este tentativa, plina de incertitudine si sub rezerva  schimbarii. Ceea ce este cu adevărat negativ este opusul, sa ai un set fix de convingeri considerate absolute, sa crezi ca asa a fost de la inceput si nu se poate schimba, si sa nu acorzi nicio  atentie dovezilor clare. Cand arabii au cucerit Alexandria şi l-au intrebat pe califul Omar ce să facă cu biblioteca, acesta a spus:  "În cazul în care cărţile sunt de acord cu Coranul, nu sunt necesare şi pot fi arse. Dacă nu sunti de acord cu Coranul, sunt periculoase şi se pot arde.." Si azi exista ganditori pe stilul acestui Omar, gânditori care cred că toate cunoştinţele trebuie să respecte o carte, Biblia, şi refuză să conceapa ca aceasta poate contine vreo eroare.  În opinia mea, această atitudine este mult mai periculoasa decât un sistem de credinţe şi cunoştinţe aflate mereu sub rezerva indoielii si a schimbarii.

Credeţi că există vreun spaţiu pentru a reconcilia viziunea religioasă a universului ca un teatru al lui Dumnezeu şi viziunea universului sustinuta de oamenii de ştiinţă?

Exista daca oamenii sunt rezonabili.  Sunt multi  oameni de ştiinţă care sunt religiosi in mod cinstit. Millikan a fost un om cu adevărat religios. Morley, cel cu experimentul Michelson-Morley, a fost cu adevărat religios. Pur si simplu nu amestecă  religia cu ştiinţa. Spus in alt  mod:  daca in domeniul stiintei apare ceva pe care nu-l pot explica, nu se limiteaza la eludarea sa prin a spune: "Ei bine, asa a vrut Dumnezeu" sau "asta este un miracol."  Nu.  Ştii foarte bine că în cazul în care ar aparea brusc dovezi verificabile ca Dumnezeu există, oamenii de stiinta nu au alta alegere decat sa accepte faptul.  Pe de alta parte, fundamentaliştii  nici macar nu accepta posibilitatea ca exista dovezi că evoluţia este adevărată.  Ei vor nega orice dovada li s-ar prezenta atata timp cat ea este in conflict cu universul divin asa cum il inteleg. Deci posibilitatea de a ajunge la un acord are loc numai într-una din părţi şi, prin urmare, ma indoiesc ca se pate ajunge vreodata la o  înţelegere.

Ceea ce-i  sperie pe fundamentalişti este ceva care Dostoievski a spus odată, "Dacă Dumnezeu este mort, totul este permis."

Această frază implică faptul că oamenii sunt incapabili de a simţi ceea ce este bine şi ce este greşit. Singurul motiv pentru care cineva este virtuos este că virtutea este un bilet sigur spre cer?  Singurul motiv pentru care cineva nu-si  ucide copiii  este că nu vor sa ajunga în Iad? Este o insultă la adresa speciei umane sa sugerezi ca numai un sistem de recompense şi pedepse ii face pe oameni sa se comporte decent.  N-ar trebui  mai degrabă sa credem ca  fiinţele umane vor să fie decente pentru ca asa se simt mai bine?  Eu nu cred că voi ajunge in  Rai sau in Iad. Cred că totul sfarseste odata cu moartea.  Asta e ceea ce cred cu tărie.  Aceasta nu inseamna ca simt  impulsul de a fura, comite jafuri, violuri şi aşa mai departe.  Am o conştiinţă, şi nu depinde de religie.  Şi cred că acelasi lucru se întâmplă cu mulţi alti oameni.

Fragmente dintr-un interviu pe care i l-a luat Bill Moyers lui I. Asimov in 1988

A devenit deja un obicei ca NASA sa anunte cu surle si trompete o mare descoperire pe care o va prezenta intr-o conferinta de presa asteptata cu sufletul la gura de  toata lumea.   De data asta, chiar a meritat sa asteptam:




Ha! Desi cam asa ceva asteapta  multi ca NASA sa recunoasca in cele din urma,  descoperirea  publicata in Science  e cu totul alta. Nu este vorba de nimic extraterestru  ci de ceva care se afla  chiar aici pe Pamant.  Mai exact,  se pare ca o tulpina bacteriana izolata in apele sarate ale unui lac californian e capabila sa creasca in medii pline de arsen (As).  Toata lumea stie ca arsenicul este o otrava folosita ca arma ucigaşa, un antagonist al vieţii. Cine nu stie, s-o citeasca pe Agatha Christie.  Dar aceasta bacterie nu numai ca poate creste in prezenta arsenului (As) dar se pare ca il si poate introduce in structura proteinelor sale si ADN-ului  in loc de Fosfor (P).

Din toate elementele chimice existente,  lumea vie foloseste doar cateva. Unele sunt esentiale, de neinlocuit: carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful si fosforul. Arsenul nu se afla printre ele.  Fosforul este foarte important pentru ca ajuta la formarea scheletului ADN-ului si este o parte esentiala a ATP-ului. Dar bacteria cu pricina poate inlocui fosforul cu arsenul si daca-i adevarat acest lucru, este  pana in prezent singura fiinta vie cunoscuta capabila de asa ceva.

Arsenul (As) se afla sub fosfor (P) in sistemul periodic si are proprietati similare cu ale acestuia. Tocmai din acest motiv este toxic – pe de-o parte poate inlocui fosforul in multe reactii chimice dar pe de alta parte produsii sai finali sunt extrem de instabili avand o viata de cateva minute sau secunde.  Iar stabilitatea compusilor este o caracteristica esentiala pentru buna functionare in lumea vie. Bacteria din lacul Mono a gasit dupa cate se pare un mod de a rezolva aceasta problema.  Descoperirea sa este deci cat se poate de interesanta.

Trebuie sa invatam insa sa separam graul de neghina, sa eliminam cu alte cuvinte senzationalismul din articolele din presa intelegand corect  despre ce este vorba: grupul de cercetatori avand in frunte pe Felisa Wolfe-Simon au gasit in apele lacului Mono (care contine arsenic in concentratii mari) o bacterie care poate sa creasca atunci cand este cultivata in prezenta arsenului concentrat. Au observat ca bacteria continua sa creasca pe masura ce se elimina urmele de fosfor din mediile de cultura si se creste  concentratia de arsen. Acest lucru sugereaza ca bacteria utilizeaza arsenul. Pentru a demonstra aceasta ipoteza,  au folosit As radioactiv pe care l-au regasit  in practic toate zonele celulare care contin proteine, lipide si  acizi nucleici. E posibil deci ca As sa inlocuiasca fosforul in structura macromoleculei de ADN.  Din pacate cercetatorii nu prezinta dovezi directe de macromolecule cu As in structura lor (cum ar fi spectrometria de masa sau cristalografia). Un fragment dintr-o prezentare pe care am facut-o cu ani in urma,  poate fi de ajutor pentru a intelege structura ADN-ului si importanta P:





ADN-ul contine in structura sa dezoxiriboza (un carbohidrat) care uneste  bazele azotate – adenina, citozina, guanina si timidina (A,C,G,T) – formand nucleozide- La randul lor acestea se unesc la molecule de fosfat formand nucleotide. Poate exista ADN format din arseniat (instabil) in loc de fosfat? Exista o alta molecula care stabilizeaza compusul?  Participa cu adevarat arsenul la formarea structurii ADN-ului? Ar putea bacteria sa creasca in absenta totala a fosforului? Toate acestea sunt intrebari care asteapta raspuns si deschid noi linii de cercetare. Deocamdata avem doar multe ipoteze.
Si sa nu uitam ca a tolera un element chimic in concentratie mare  si a avea nevoie de acel element pentru a supravietui, sunt doua lucruri foarte diferite. Sa speram ca nu ne-au vandut pielea ursului din padure...

Desi descoperirea este interesanta in sine, cu siguranta multe persoane au fost dezamagite de ceea ce a anuntat  ieri NASA ca fiind o descoperire importanta. Dar desi rezultatele nu au nimic de-a face cu viata extraterestra, ele  largesc spectrul aspectelor posibile pe care le poate lua viata terestra sau extraterestra.

NASA

De cand NASA a dat urmatorul comunicat, anuntand ca are o stire importanta in domeniul astrobiologiei, au inceput speculatiile.

"NASA Sets News Conference on Astrobiology Discovery; Science Journal Has Embargoed Details Until 2 p.m. EST On Dec. 2
WASHINGTON -- NASA will hold a news conference at 2 p.m. EST on Thursday, Dec. 2, to discuss an astrobiology finding that will impact the search for evidence of extraterrestrial life. Astrobiology is the study of the origin, evolution, distribution and future of life in the universe.

The news conference will be held at the NASA Headquarters auditorium at 300 E St. SW, in Washington. It will be broadcast live on NASA Television and streamed on the agency's website at http://www.nasa.gov. "


 Unii anunta deja  ca s-a descoperit o noua forma de viata:

Hours before their special news conference today, the cat is out of the bag: NASA has discovered a completely new life form that doesn’t share the biological building blocks of anything currently living in planet Earth. This changes everything.
At their conference today, NASA scientist Felisa Wolfe Simon will announce that they have found a bacteria whose DNA is completely alien to what we know today. Instead of using phosphorus, the bacteria uses arsenic. All life on Earth is made of six components: carbon, hydrogen, nitrogen, oxygen, phosphorus and sulfur. Every being, from the smallest amoeba to the largest whale, share the same life stream. Our DNA blocks are all the same."

Peste putin vom afla despre ce-i vorba. Ah, ce emotie! Oare ce-o sa zica Papa? He, he...

“Viaţa,  in toate formele si stadiile sale, este un dar de la Dumnezeu”

Daca ar fi asa, ar trebui sa-i multumim "taticului ceresc" pentru toate aceste “daruri”, pentru toti agentii producatori de malarie, gripa, leishmanioza, salmonelloza, SIDA, etc.  Cu toate astea, lumea sarbatoreste lupta impotriva acestor "intrusi" care aduc suferinta si moartea. Azi bunaoara se sarbatoreste  Ziua Mondiala  anti-SIDA.  Cu alte cuvinte pe 1 Decembrie in toate ziarele si televiziunile lumii se vorbeste de SIDA , de eforturile care se fac pentru a preveni transmiterea agentului infectios si de stadiul in care ne aflam in cercetarea pentru combaterea bolii. Pe cand vaccinul anti-SIDA,  intreaba lumea.  Sunt mai bune noile medicamente?

Printre intrebarile de bun simt care arata preocuparea normala a oamenilor  fata de aceasta maladie care afecteaza milioane de oameni si de care au murit multi, foarte multi, se strecoara paranoia si teoriile conspirationiste.  Unii spun ca exista deja vaccinul dar nu-i rentabil, altii ca e o boala care de fapt...nu exista.  Si desigur sunt aceia care avand creierul intunecat de fanatism religios, sustin ca SIDA e un dar ceresc pentru a proteja lumea de homosexuali. Cretinisme datorate lipsei de informare si de gandire critica.

Realitatea este ca rezultatele sunt inca modeste (anul asta s-a obtinut primul  vaccin cu rezultate semnificative de protectie – 31% - desi inca insuficiente) in pofida faptului ca multe tari cerceteaza pentru a gasi remediul definitiv. Suntem inca departe de vaccinul care sa ne protejeze 100%  desi suntem mai aproape de vaccinul care poate transforma SIDA  intr-o boala cronica  dar nu mortala.
Prevenirea transmiterii virusului continua sa fie masura cea mai importanta. In conditiile in care in Africa exista tari in care majoritatea oamenilor sunt infectati, Papa continua sa sustina ca distribuirea  prezervativelor  si educatia in sensul prevenirii transmiterii de boli pe cale sexuala nu sunt o solutie impotriva SIDA.  In felul asta nu face decat sa ajute la raspandirea bolii acolo unde este deja o pandemie.

Ce este frumusetea? E greu de raspuns, pentru ca cum se spune, "beauty is in the eye of the beerholder". Un video de la TED cu o animatie simpatica  in care Denis Dutton  prezinta  o teorie darwinista a frumusetii.  Subtitrat in engleza

Oenoanda ©

 
Marile religii au la baza ideea ca natura umana a fost determinata de un creator atotputernic.  Biserica sustine si azi ca principalul scop al comportamentului sexual este insamanţarea nevestelor de catre barbati  iar masturbarea este un act impotriva naturii.  Dar dintre toate atitudinile potrivnice  asa ziselor “deviatii” de la comportamentul  sexual  “normal”  inscris in natura umana de Marele Zeu, niciuna nu a produs atata suferinta inutila ca atitudinea homofoba.  Sustinuta nu numai de Biserica - in lagarele de concentrare homosexualii aveau ca semn distinctiv un triunghi roz – homofobia a dus  la aplicarea celor mai severe si inutile metode de “vindecare”  printre care socurile electrice si castrarea, de multe ori urmata de sinucidere.

Se poate intelege ca un trib pastoral agresiv condamna  homosexualitatea cu mii de ani in urma – supravietuirea lor depindea puternic de reproducerea eficienta a  populatiei.  Asa ca au inscris in Vechiul Testament ca lege de netagaduit: “Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune” (Levitic 18:22).  E absurd  insa sa se mai aplice si azi “logica” biblica in conditiile in care planeta este suprapopulata.  Chiar si indivizi aparent rationali care nu se orienteaza  dupa legile biblice, considera homosexualitatea o “deviaţie” pentru ca “este un comportament  sexual care nu conduce la procreatie”.  La fel ca teologii, acestia au o viziune prea simplista a “legilor naturii” centrata pe situatiile limita in care cresterea populatiei este cruciala. Cum poate fi ceva anti-natural cand exista si este raspandit peste tot in natura?!?

Toate consideratiile religioase privind  sexualitatea sunt gresite. In primul rand asa zisa natura umana este determinata de legi biologice si este rezultatul selectie naturale.  Un  naturalist,  observator atent al lumii vii intelege ca sexualitatea la mamiferele superioare, inainte de a fi un mijloc de procreare  este  o modalitate  de “legatura” intre membrii speciei.  Comportamentul homosexual este frecvent la animale de la  insecte la mamifere desi  maxima sa expresie ca   alternativa a heterosexualitatii este intalnita la primatele cele mai inteligente printre care rhesus machacus, babuini si cimpanzei.

Studiul atent al lumii vii a scos la lumina numeroase  indicii care desi  insuficiente  pentru canoanele stiintifice, sunt de ajuns  pentru a stabili ca viziunea traditionala iudeo-crestina a homosexualitatii este gresita.  Homosexualitatea poate fi privita ca un comportament distinctiv care a beneficiat organizarea sociala a oamenilor primitivi si ca urmare in sens biologic nu este un comportament anti-natural.  Predispozitia pentru homosexualitate poate avea o baza genetica si e posibil ca respectivele gene sa se fi raspandit in societatile primitive datorita avantajelor pe care le ofera purtatorilor.  Dar aceasta ipoteza prezinta o dificultate, anume ridica problema raspandirii acestor  gene in populatie  atata timp cat homosexualii nu au copii.  O posibilitatea ar fi ca genele homosexualitatii sa fi proliferat prin linii colaterale de descendenti – ipoteza numita “kin selection” (selectia rudelor) a homosexualitatii.  Exista dovezi care sustin aceata ipoteza printre care cele observate la gemenii monozigoti.

Este o adevarata tragedie sa se continue discriminarea homosexualilor pe baza dogmei religioase sprijinita de ipoteza improbabila ca  homosexualitatea nu este naturala din punct de vedere biologic.  Prin educatie si jurisdictie societatile decid care sunt standardele comportamentului sexual acceptabil si care sunt comportamentele sexuale discriminabile. Dar natura umana este greu de schimbat si niciun comportament nu poate fi fortat fara un cost.  Si este evident ca multi membri ai societatii platesc un pret  prea inalt in special in termenii fericirii umane atunci cand societatea insista in privinta conformismului in favoarea heterosexualitatii.


Textul este bazat pe ideile naturalistului E O Wilson, exprimate in cartea sa “Despre natura umana”.

Stiinţa moderna a aparut ca reacţie impotriva aristotelismului , prin triumful filozofiei mecaniciste bazata  pe ipoteza ca toate fenomenele naturale pot fi explicate pe baza mişcarii corpusculilor materiali. Aceasta viziune se cristalizeaza in opera lui Newton cu o consecinta  surprinzatoare: cunoscand pozitia si viteza particulelor unui sistem la un moment dat, valorile sale viitoare si trecute sunt complet determinate si in principiu calculabile.
Teoria lui Newton s-a transformat in sec. 18 intr-un puternic instrument de calcul datorita unor matematicieni excelenti, unul dintre ei fiind Laplace care era si fizician si astronom. Laplace a aplicat acest calcul planetelor creand o disciplina noua – mecanica cereasca – ajungand la concluzia ca absolut tot comportamentul sistemului solar este explicabil si calculabil prin aplicarea matematica a teoriei gravitatiei universale a lui Newton.  Stimulat de propriul succes, in 1814 a facut o extrapolare radicala afirmand:

“...o inteligenţa care ar cunoaste la un moment dat toate fortele care actioneaza in natura impreuna cu pozitia respectiva a elementelor care o alcatuiesc , daca ar fi suficient de mare pentru a supune analizei matematice toate datele, ar putea ingloba intr-o singura formula miscarea celor mai mari corpuri ale universului si cea a celui mai usor atom. Nu ar avea nicio incertitudine si atat viitorul cat si trecutul ar fi prezente inaintea ochilor sai”.  (Laplace, Eseu filosofic despre probabilitati)

In ciuda marilor sale succese, in a doua jumatate a sec. 19 mecanicismul determinist incepe sa se dovedeasca a fi o extrapolare nejustificata bazata pe o viziune prea simplista a lumii. Cu toate astea, continua sa fie paradigma dominanta la sfarsitul sec. 19. Legile fizicii pareau complet cunoscute (mai raman doar detalii, spuneau unii) si lumea continua sa fie reprezentata prin metafora ceasului – un mecanism precis, exact, determinist.  Marea revolutie fata  de paradigma determinista apare odata cu noua ramura a stiintei – mecanica cuantica. O serie de publicatii ale lui  Max Plank si Einstein conduceau la o concluzie surprinzatoare si anti-intuitiva: lumina are o dubla natura, este unda si corpuscul in acelasi timp. Aceasta idee deschide o epoca de efervescenta intelectuala care culmineaza in 1927 cand un grup de fizicieni (Bohr, Heisenberg, Dirac, Schrodinger, DeBroglie) se reunesc intr-o conferinta in care deschid calea unei viziuni complet noi asupra lumii. In cuvintele lui Einstein “un mare voal s-a ridicat si a descoperit o lume complet diferita de fizica clasica”.

O lume noua, plina de surprize. Una din ele este descoperirea ca legile naturii sunt de un tip complet diferit de cel al legilor fizicii clasice: sunt legi probabilistice in sensul ca prezic probabilitati nu certitudini.  Alta este descoperirea (Heisenberg ) unui  principiu care limiteaza cunoasterea realitatii – principiul incertitudinii potrivit caruia este imposibila cunoasterea precisa si simultana  a pozitiei si vitezei unei particule, un electron de exemplu.  Cu aceasta mecanicismul determinist al sec. 19 se prabuseste. Heisenberg spunea: “In afirmatia: daca cunoastem prezentul putem prezice viitorul, este falsa premisa nu concluzia”. Ruptura cu determinismul este atat de radicala incat fizicieni  printre care Einstein - partizan al viziunii clasice a lumii in termeni deterministi -  refuza  s-o accepte.  Respingerea de catre Einstein a unei teorii statistice, cu un hazard obiectiv a ramas in istorie in forma unei fraze celebre: “Nu cred ca Dumnezeu da cu zarul”.  Abandonarea imparatiei demonului lui Laplace era inacceptabila pentru unii oameni de stiinta.
O alta surpriza a mecanicii cuantice este faptul inevitabil de a accepta prezenţa simultana de elemente aparent incompatibile si anti-intuitive. De exemplu e ciudat ca lumina sau un electron sunt unda si corpuscul in acelasi timp. Si totusi, numeroase experimente demonstreaza fara dubiu aceste aspecte care aparent se exclud unul pe altul. Bohr l-a considerat  un  principiu logic si l-a numit principiu de complementarietate. 

Rezultatul este constatarea ca suntem departe de realitate.  Nu e doar insuficient sa acceptam ca lucrurile nu sunt ceea ce par: trebuie sa acceptam ca nu sunt nici ceea ce ar putea sa para ca sunt.  Fizica sec. 20 confirma o idee avansata deja de multi filozofi (Hume, Kant): capacitatea noastra de a intelege lumea este mult mai mica decat se credea in ciuda iluziei continue create de incredibila abilitate  tehnologica.

Este necesar ca azi sa se renunte la doua idei care formau parte in trecut din bagajul conceptual al oamenilor de stiinta: in primul rand aceea ca observam lucrurile in mod obiectiv, separate de restul universului si de observator.  In al doilea rand, nu este posibil sa afirmam ca masura  unei marimi a unui sistem atomic poate descoperi valoarea pe care marimea respectiva o avea inainte de a fi masurata.  Si asta pentru ca masurarea nu ne informeaza despre lucruri in sine ci despre relatia lor cu observatorul.

Din punct de vedere filosofic, disputa intre Einstein si Bohr este o dezbatere intre postura realista  bazata pe convingerea ca exista o lume obiectiva independenta de observator si ca proprietatile sale pot fi cunoscute in mod obiectiv , si postura pozitivista  in care lucrurile exista atunci cand sunt percepute si nu are sens sa vorbim despre ele in afara perceptiei.  Exista si alte pozitii de exemplu cea a realitatii voalate (acoperite cu un voal)  care sustine ca desi realitatea poate fi cunoscuta doar partial, putem spune ceea ce aceasta nu este .  “Realitatea, desi nu este cognoscibila in sensul obisnuit al cuvantului, nu este nici riguros incognoscibila. Este voalata”

Daca vrem sa mentinem metafora universului care functioneaza ca un ceas trebuie sa acceptam ca este un ceas care merge cam prost: uneori o ia inainte, alteori ramane in urma, ba chiar rotile ii pot sari in mod imprevizibil. Adeptii desenului inteligent nu au nicio baza pentru a sustine viziunea universului ordonat si armonios care functioneaza dupa un mecanism perfect si care le sugereaza existenta unui ceasornicar. Mai mult, nici macar nu banuiesc cat de simplista si gresita este aceasta viziune. Pentru a fi coerenta cu stiinta de azi, viziunea actuala a lumii combina necesitatea si determinismul pe perioade limitate de timp cu hazardul  multifaţetic .

Andre Geim de 51 de ani si Konstantin Novoselov de 36 sunt doi fizicieni emigranti ruşi care s-au cunoscut la Universitatea din Nijmegen in Olanda.  Cei doi lucrau impreuna dar rezervasera  dupamesele de vineri sa se distreze facand "experimente" sau "nebunii care puteau sa functioneze sau sa nu duca la nimic". Intr-una din aceste zile Geim a reusit sa faca o broasca sa leviteze intr-un camp magnetic, experiment pentru care a primit premiul IgNobel in anul 2000. Aici se poate vedea broasca levitand:





Tot vinerea dupamasa cei doi cercetau proprietatile electrice ale grafitului. Asa au ajuns sa primeasca anul acesta premiul Nobel -  pentru cercetarea proprietatilor unei forme speciale de carbon, grafenul, un material cu care se pot obţine straturi ultra-subţiri de grosimea unui singur atom. Nu este numai cel mai subţire dar este si cel mai rezistent material – o lamina de grafen intinsa peste gura unei cesti de cafea ar putea suporta greutatea unui camion in echilibru pe varful unui creion.  In plus, este un excelent conducator de electricitate si caldura si este complet transparent.  Un material care promite, de moment  fizicienii cred ca va inlocui siliciul ca component de baza al computerelor dar cu siguranta aplicatiile sale vor fi multiple si va revolutiona lumea materialelor. 
“Sunt necesare noi studii. Este ca un LHC care incape pe o masa” spune Geim intr-un interviu dat revistei ScienceWatch.
OK, sa cerceteze  pentru ca eu deja vreau haine si masina din grafen. Si un calculator pe care sa-l pot impaturi si baga in buzunar :)


Physics Nobel Honors Work on Ultra-Thin Carbon

 “Inchise in lumea lor chemosensibila, furnicile ignora existenta oamenilor... Au trait pe Pamant timp de zeci de  milioane de generatii; noi nu avem decat cateva sute de mii de generatii de existenta”. Daca am disparea  intr-o buna zi de pe faţa pamantului  furnicile n-ar observa acest lucru. Daca ele ar disparea, ecosistemele planetei ar suferi un colaps ireparabil.

E.O. Wilson este fara indoiala cel mai mare specialist in furnici de pe pamant si pe buna dreptate a fost numit  “Lord of the ants”. Pasiunea timpurie pentru natura si spiritul sau investigator  l-au transformat in ceea ce este azi: un naturalist desavarsit care scrie despre lume cu spirit poetic si o impresionanta capacitate de atentie si ironie. Ce se poate invata dintr-o carte ca  “Journey to the ants”? Ca lumile cele mai prodigioase se afla la un pas de noi si ca a scrie presupune  folosirea clara a cuvintelor,  acea claritate entuziasta cu care E.O. Wilson exploreaza viata unei singure furnici.

Parintele geometriei fractale, la 85 de ani (1924 - 2010).



(Alege subtitrarea in limba romana)

Fotografia zilei publicata ieri (31 august) de NASA:


are titlul sugestiv "Three storms". In partea de sus este uraganul Danielle, jos in stanga uraganul Earl iar in dreapta se formeaza o furtuna tropicala. Va imaginati ce s-ar intampla daca s-ar uni toate trei? Stormpulse ne permite sa urmarim evolutia lor in timp real.

Acum cativa ani, Grigori Perelman (aka Grişa), un matematician din Sf. Petersburg, anunţa ca rezolvase faimoasa si complicata problema numita “conjectura lui Poincaré” despre natura spatiului, considerata o piatra de hotar nu numai in matematica dar si in gandirea umana. Grişa a publicat in 2003 o serie de articole in Internet dupa care a disparut in padurile Rusiei lasandu-i pe matematicieni sa-si bata capul si sa decida daca avea dreptate.

Avea dreptate şi Institutul Clay din Cambridge a anuntat in Martie anul acesta ca Perelman a castigat marele premiu – 1 milion $. Perelman a ramas insa in continuare ascuns iar simpozionul de trei zile din Iunie la Paris a sarbatorit demonstrarea conjecturii in absenta sa. Se pare ca saptamana trecuta, dupa ce s-a gandit indelungat, Perelman a anuntat decizia sa ferma: a refuzat marele premiu:

“Stiţi, aveam o gramada de motive atat pro cat si contra. De aceea mi-a trebuit atat de mult sa ma hotarasc”. “Pe scurt, principalul motiv este dezacordul meu in privinta comunitatii matematice organizate. Nu-mi plac deciziile lor, le consider injuste”.

Asa ca Institutul Clay a ramas cu banii si va anunta in curand cum a decis sa-i cheltuiasca. Se spune ca Perelman, azi considerat cel mai inteligent om din lume, locuieste cu mama lui si traiesc din pensia acesteia. Ce-i drept, mai adauga si el ceva la modestul venit al mamei investind in bursa dupa modele matematice proprii.

Alt video extrem de interesant. Filmat la Universitatea din Stanford, arata cum bacteria Listeria monocytogenes (dupa numele chirurgului englez, Lister) incearca sa se propage de la o celula la alta prin tot organismul. Bacteriile traverseaza membranele a doua celule contigue pentru a infecta organismul, fara sa iasa din celula. Acolo unde nu gasesc alta celula, se intorc si cauta in alta parte. Bacteria produce infectiile toxice alimentare cele mai virulente, cu o mortalitate intre 20 si 30%. In 2008, o epidemie de listerioza in Canada a produs moartea a 22 de persoane.

O expediţie condusă de “Census of Marine Life” s-a scufundat la 2700 m in zona Dorsalei Mijlocii a Atlanticului – lantul muntos submarin care strabate Atlanticul de la Nord la Sud, impartindu-l in doua - si a descoperit specii noi de animale. Biologii considera extrem de interesant un vierme primitiv (Enteropneusta) care desi lipsit de coloana vertebrala, prezinta caractere care ne-ar putea ajuta sa intelegem mai bine istoria aparitiei cordatelor.




National Geographic

Creationistii sustin ca speciile au fost create sub forma lor actuala si ca au suferit de-a lungul timpului doar mici modificari pe care le numesc “microevolutie”. Neaga pe de alta parte faptul ca modificarile au putut conduce la aparitia de noi specii, modificari majore pe care le numesc “macroevolutie” (termen popularizat mai ales datorita lor). Ei cred ca macroevolutia presupune neaparat schimbari drastice si asteapta dovezi de tipul “musca care se trasforma intr-o vaca in laborator, sub ochii cercetatorilor". Este interesant felul in care unii dintre ei definesc notiunea de specie: un grup determinat de organisme in care includ de exemplu toate pasarile sau toti pestii. Desi definitia speciei este inca dezbatuta in stiinta, ceea ce inteleg ei prin specie nu exista in biologie. Trebuie sa recunoastem insa ca majoritatea accepta ca doi indivizi apartin aceleiasi specii daca sunt capabili sa se reproduca si sa aiba descendenti fertili. O definitie acceptata in general in biologie (pe care a folosit-o si Darwin), valabila cel putin pentru asa numitele organisme superioare.

Pornind de la aceasta definitie acceptata pana si de creationisti, putem spune ca avem de-a face cu o noua specie atunci cand schimbarile in cadrul unei specii fac ca doi indivizi sa nu se mai recunoasca si deci sa nu se mai reproduca intre ei. Darwin spunea ca acest lucru poate avea loc printr-o serie de modificari (azi numite mutatii) care se transmit generatiei urmatoare si izolare geografica posterioara. Ei bine, nu cu mult timp in urma, in insulele Solomon s-a observat evolutia unei specii de pasari numita “regala”, in doua specii diferite. Cercetatorii spun ca speciatia (separarea in doua specii diferite) se datoreaza in acest caz unei singure mutatii in genomul acestor pasari -gena MC1R care codifica receptorul melanocortina1, care controleaza productia de melanina, cea care da culoarea penelor si pielii acestor pasari. Populatiile de Monarcha flycatcher din insulele Solomon s-au modificat dand nastere unei sub-specii care are abdomenul portocaliu si spatele albastru inchis, mai frecventa in insula Makira, si alteia de culoare albastru inchis in intregime, din insulele vecine ale arhipelagului. Pe scurt, o singura mutatie a dat nastere la pasari de culori diferite care nu se mai recunosc intre ele si deci nu se mai imperecheaza, generand o bariera reproductiva. Pasarile se imperecheaza numai cu cele de aceeasi culoare ceea ce face ca informatia genetica a celor doua specii sa evolueze in continuare independent una de alta.

Secretul este ca mutatia s-a produs la nivelul unei gene care codifica un regulator iar consecintele in acest caz pot fi pleiotropice adica afecteaza concomitent mai multe functii. Acesta este un exemplu de speciatie, un caz de macroevolutie pornind de la o singura mutatie, observat initial si la pestii din lacul Victoria. Cercetarile recente arata ca ADN-ul ne-codificant are un rol mult mai important decat se credea, iar mutatiile la nivelul sau dau nastere la modificari majore care afecteaza simultan mai multe sisteme.

Oricat de mult ii deranjeaza pe creationisti, macroevolutia exista si desi nu se poate reproduce in laborator, poate fi observata in natura. Creationistii nu vor accepta acest lucru, cerand in continuare dovada macroevolutiei in laborator. Dar acest lucru este cel putin la fel de absurd cu a spune ca pana nu observam exact cum planeta Neptun da un ocol complet in jurul Soarelui, orbita sa nu poate fi demonstrata. De ce sunt asa suparati creationistii pe Darwin si nu au nimic cu Kepler sau Newton? Exista o multime de dovezi indirecte pentru a afirma dincolo de orice dubiu rational ca macroevolutia exista. Singurul motiv de discordie ramane religia. Darwin a avut inca odata dreptate.


Splitting two birds with one gene
Macroevolution: examples and evidence
Macroevolution

“Prostu’, daca nu-i fudul, parca ne e prost destul”

Intelepciunea populara din zicala de mai sus se refera la un fenomen caracteristic speciei umane: cei care nu stiu mai nimic despre un anumit subiect cred in general ca stiu mai mult decat adevaraţii cunoscatori in tema. Interesant este ca cei lipsiti de expertiza sunt adesea mult mai increzatori in ei inşişi atunci cand au ocazia sa dezbata problema cu experti si cunoscatori in domeniu. Motivul? Cunoscatorii, spre deosebire de pseudo-experţi, ştiu suficient de mult ca sa işi dea seama şi de ceea ce nu ştiu. Efectul este acela ca semidoctii, mult mai increzatori in pseudo-cunoştintele lor, dau publicului neavizat senzatia ca sunt la fel de sau chiar mai competenti in tema decat oamenii educati si cu bun simţ.

Despre acest fenomen, Darwin spunea: “Prostia genereaza mult mai multa incredere decat cunoasterea”. Iar Bertrand Russell: “Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre, este ca cei care au certitudini sunt stupizi, iar cei cu imaginatie si inţelegere sunt plini de dubii si indecizie”. A fost studiat de Dunning si Kruger (de la Universitatea Cornell) si poarta numele lor: efectul Dunning-Kruger. De remarcat ca nu este intotdeauna lipsa inteligenţei cea care conduce la acest efect. Cei doi au propus ca pentru o anumită abilitate, oamenii incompetenţi:

1. au tendinţa de a supraestima nivelul lor de calificare
2. nu recunosc adevarata calificare a celorlalţi
3. nu reuşesc să recunoască enormitatea propriei incompetenţe
4. pot sa-şi recunoască propria incompetenţa numai atunci cand sunt instruiţi in mod adecvat.

Bunul simţ ar trebui sa ne dicteze sa ne intrebam cu modestie: stim ceea ce nu stim despre un anumit subiect? Realitatea este ca cei care dezbat in forumuri si bloguri abordand subiecte complexe inarmati cu o spoiala de informatii adunate de pe ici pe colo, dispreţuiesc deobicei feedbackul primit, uneori unanim negativ, din partea celor mai educati. Fara sa conteze cine se afla in spatele acestor afirmatii, iata modul tipic de abordare al unui creationist intr-o dezbatere despre aspecte ale teoriei evolutiei (cules de pe blogul tlp.ro). Negand sistematic toate argumentele pertinente si demonstrand o lipsa crasa de cunostinte elementare de biologie evolutiva şi de stiinta in general, acesta sustine pana in panzele albe, urmatoarele:

“...care munti de dovezi? poate vrei sa spui ca sunt dovezi pentru microevolutia in limitele ACELEIASI SPECII asta nu contesta nimeni ,dar sa afirmi ca exista o macroevolutie ca toate animalele se trag dintr-o celula fara sa ai NICI O DOVADA DIRECTA de laborator ci numai interpretari si deductii ,asta e o mare cacialma. =>iar microevolutia dovedita in laborator in limitele aceleiasi specii NU DOVEDESTE MACROEVOLUTIA ci ca avem un Creator care a setat in "softul" tuturor speciilor toata plaja de conditii existente pe pamantul pe care El insusi l-a facut ,adica daca un urs isi paraseste arealul si ajunge intr-o zona cu conditii diferite isi va activa un "update" existent deja in ADN-ul sau si se va adapta noilor conditii.
...asemanarea e data de faptul ca toate vietatile au ACELASI Inginer (rational si genial ) si in nici un caz nu dovedesc ca au evoluat dintr-o celula toate :) .cand am cerut dovada MACROEVOLUTIEI vii cu: "limitele sunt imaginare",tu te auzi ce poti sa spui? nu exista dovada ,nici macar una singura ,tocmai de aceea imi spui de limite imaginare si "inrudirea" noastra cu drojdia. Erv's ,fuziunea cromozomiala dovedesc ca am fost facuti de acelasi Creator care a folosit planuri si schite asemanatoare in "proiectarea" diferitelor vietuitoare”

Remarcabil este ca desi aparent accepta microevolutia, de fapt nu stie ce accepta, pentru ca e clar ca nu intelege ce este. Evident, aici nu e vorba numai de lipsa de cunostinte, ci mai ales de refuzul de a (re)cunoaste tot ceea ce ataca credinta in bau-baul ceresc (aka inginerul rational si genial) si imensul egocentrism al purtatorului. Iar acesta este, din pacate, un alt fenomen caracteristic speciei noastre. Sau ma rog...al "drojdiei" sale.