In dimineata zilei de 31 Iulie 2001, scriitorul canadian Howard Engel s-a dat jos din pat, si-a facut micul dejun si si-a luat ziarul din fata usii. Cateva secunde mai tarziu privea prima pagina din Toronto Globe and Mail cu senzatia ciudata ca incerca sa citeasca stirile in sarbo-croata sau coreana, adica o limba complet necunoscuta. I-a trebuit ceva timp sa-si dea seama ca isi pierduse capacitatea de a recunoaste literele.

Alexia consta in pierderea totala a capacitatii de recunoastere vizuala a unui text scris. In cazul lui Engel, cauza era un ictus cerebral. Leziunea cerebrala a persistat si Engel credea ca viata lui ca scriitor se sfarsise pentru totdeauna. A descoperit insa cu surprindere ca desi nu putea sa citeasca nu-si pierduse capacitatea de a scrie. A observat ca daca descria cu mana conturul literelor putea sa inteleaga sensul cuvintelor scrise. Cortexul sau vizual fiind lezionat, Engel nu mai "vedea" cuvintele cu ochii, dar putea sa le “vada” atunci cand activa zona motorie a creierului, cea care "ţine minte" cum se scriu literele. De atunci traseaza literele pe hartie sau in aer pentru a recupera sensul cuvintelor.

Dupa acest episod, Engel a scris cateva carti in care unul din personaje trece prin aceeasi situatie (The man who couldn’t read). Si mai surprinzator este ca a recuperat capacitatea de lectura printr-un truc foarte ingenios: traseaza forma literelor cu limba in cerul gurii, astfel creierul sau le poate intelege. Este desigur un caz care demonstreaza versatilitatea creierului uman – anumite zone sunt capabile de a prelua functiile altora atunci cand acestea sunt lezionate.

Cazul lui Engel este redat de faimosul neurolog si publicist, Oliver Sacks, in ultima lui carte The Mind's Eye si apare in acest articol din NPR. Sacks a luat initiativa de a crea un desen animat (desene de Lev Yilmaz) pentru a explica aceasta ciudata conditie.





Sacks este faimos in special pentru colecţiile sale de cazuri clinice printre care “Omul care si-a confundat nevasta cu o palarie” sau “Un antropolog pe Marte” in care descrie pacienti in lupta zilnica de a trai cu cele mai ciudate conditii: de la sindromul Tourette pana la autism, Parkinson, halucinatii muzicale sau sindromul membrelor fantoma.
Un video interesant in care Sacks vorbeste despre halucinatii (subtitrat si in romaneste):

Legatura stransa intre creier (materia cerebrala) si “minte” a fost de mult demonstrata prin impactul pe care alterarea creierului o are asupra mintii in cazul traumatismelor cerebrale si folosirii drogurilor psihoactive. Hipocrate - “parintele medicinei” - credea ca “sufletul” isi are sediul in creier, asa cum sublinia in “Despre Boala Sacra”, cand se refera la epilepsie:

“Oamenii ar trebui să ştie că bucuriile, râsul, durerile, suferinţele, deznădejde şi vaietele nu vin din alta parte decat din creier. ... Şi datorita acestui organ devenim nebuni si deliranti si tot datorita lui ne asalta temerile şi spaimele, unele in timpul noptii, altele ziua...”

Frontiers in Neuroscience publica un articol foarte interesant care compileaza toate studiile realizate pe pacienti constienti carora li s-au stimulat electric regiuni corticale specifice. E vorba nici mai mult nici mai putin de date stiintifice stranse in ultimii 100 de ani. Aslihan Selimbeyoglu si Josef Parvizi au elaborat astfel un fel de ghid cortical extrem de util.

Stimularea electrica a creierului este o practica clinica de rutina in timpul evaluarii pacientilor cu epilepsie sau anumite cazuri de tumori cerebrale. O metoda care permite trasarea unei “harţi” functionale a regiunilor cerebrale implicate, pe baza careia specialistul stabileste un plan de rezectie fara sa produca alterari senzoriale, motorii sau cognitive. De exemplu in cazul epilepsiei refractara la tratamentul conventional, chirurgul traseaza focarele epileptice si le elimina, oprind astfel complet crizele epileptice. Zonele “trigger” care declanseaza crizele epileptice pot fi insa implicate in functii complexe cum este vorbirea. Chirurgul vrea sa vindece pacientul de epilepsie fara sa-l lase incapabil sa vorbeasca, asa incat realizeaza chirurgia cu pacientrul constient caruia ii cere sa vorbeasca in timp ce stimuleaza zonele pe care vrea sa le inlature. Cand stimularea unei zone il impiedica pe pacient sa vorbeasca, atunci stie ca acea zona nu trebuie lezionata. Iata cateva efecte ale stimularii electrice ale lobilor temporali, redate din articol:

Stimularea structurilor temporale antero-mediale a fost asociata cu senzatii complexe si iluzii cum ar fi sentimentul de irealitate sau familiaritate (déjà vu) sau iluzia starii de vis; sentimente emotionale, cum ar fi sentimentul de singurătate, frica, nevoia de a plânge, furie, anxietate , levitatie, sau luminozitate; şi amintirea experienţelor din trecut.
Stimularea structurilor temporale superioare a fost asociata cu halucinaţii auditive cum ar fi “picuratul apei”, muzica sau voci umane, sau modificări în calitatea stimulilor auditivi. Stimularea regiunii temporale superioare in profunzimea fisurii lui Sylvius şi spre Insula, induce durere sau automatisme cum ar fi mişcare bruscă, privire in gol, lipsă de reacţie, sau mestecat.
Stimularea structurilor temporale inferioare şi mijlocii şi a structurilor temporo-occipitale au fost asociate cu halucinaţii în domeniul vizual, cum ar fi viziunea unei feţe, forme geometrice, culoare sau pierderea claritatii vizuale, macropsie, miscare vizuala, etc... Râsul cu senzaţie de veselie a fost asociat cu stimularea regiunii inferioare temporale stangi în vecinătatea circumvolutiei parahipocampice.

Cu toate astea, ma intreb, cine mai poate azi sa creada ca “mintea” este separata de creier? Mai mult, ca poate sa-i supravietuiasca acestuia...

Update: Bradley Voytek la TEDxBerkeley vorbeste despre cum leziunile cerebrale si neurochirurgia ne dau posibilitatea sa descoperim modul in care functioneaza creierul uman.