Author: Oenoanda
•19:20
 (1943-2010)

Sa ne amintim de "marele" poet roman: "Va multumesc", scrisoare adresata Tov. N Ceausescu:


"Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă (...)
Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească, (...)
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!» (...)
De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.
Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune. (...)
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare".

Asta e, sa speram ca nu va fi declarat "sfant". 

Author: Oenoanda
•00:10

Ar trebui sa scriu, ca sa fie pe intelesul tuturor, ca : Adrian Paunescu simtindu-se batran, bolnav si dat la o parte, a publicat o scrisoare adresata “urmasilor sai”. Dar am sa scriu, asa cum simt: un Zombi malformat alcatuit in parti egale din Nerusinare, Oportunism, Josnicie fudula si Egocentrism nemasurat deghizat in “patriotism”, simtindu-se batran, bolnav si dat la o parte, a publicat o scrisoare adresata “urmasilor sai”.

Pentru multi din cei care am avut ghinionul sa-i fim concetateni, daca pot fi numiti concetateni sclavul dispretuit si curtezanul favorit, insusi numele acestui personaj este o ofensa, un atentat impotriva a tot ce poate fi inteles ca demnitate umana. Adrian Paunescu este numele bolii de care a suferit societatea in care multi am avut ghinionul sa ne nastem si sa crestem. Adrian Paunescu este numele parazitozei care te face sa numesti umilintele “grija fata de om”, indobitocirea “educatie”, crimele si criminalii “binefaceri si Mari Conducatori”, iubirea propriilor privilegii “iubire de tara”, fanatismul sarac cu duhul “patriotism”. Putini au fost cei care au intruchipat mai bine decat el, in anii scatologiei ceausiste, cele mai respingatoare caracteristici ale oportunismului romanesc. Iar acum, ca o apoteoza a indecentei, emite epistole care sa-i asigure un loc in istorie. Da, in istoria infamiei...