In prezent majoritatea expertilor biblici sunt de acord ca Evangheliile nu au fost scrise de autorii pe seama carora au fost puse. Titlurile: Evanghelia dupa Matei, Marcu, Luca si Ioan, reflecta credinta traditionala ca acestea au fost scrise de doi discipoli ai lui Isus - Matei si Ioan, si de doi prieteni ai apostolilor: Marcu si Luca. Dar nu exista nicio dovada care sa sustina aceasta supozitie.

In primul rand este interesant de observat ca un discipol X care ar fi descris evenimentele la care a fost martor, nu ar fi intitulat lucrarea ‘Evanghelia dupa X’ ci ar fi ales oricare alt titlu. ‘Evanghelia dupa X’ este titlul dat de altcineva cu scopul de a explica cui crede ca-i apartine versiunea respectiva. Pe de alta parte, daca doi martori directi ar fi autorii acestor lucrari, cum se explica diferentele importante in esenta mesajului pe care-l transmit?

Prima referinta relevanta cu privire la autorii Evangheliilor apare aproape 100 de ani dupa scrierea acestora. In 185 e.n. Irenaeus sustinea ca exista doar 4 Evanghelii inspirate de Dumnezeu si scrise de Matei, Marcu, Luca si Ioan. Irenaeus avea motive bine intemeiate ca cititorii sa accepte autoritatea lor apostolica - in acea perioada aveau loc dezbateri intense cu privire la adevarata doctrina: existau indivizi autodenumiti crestini care credeau ca exista doi Dumnezei diferiti - cel al Vechiului si cel al Noului Testament; alti crestini credeau ca exista 12 zei, altii 30. Unii din acesti crestini credeau ca Vechiul Testament a fost inspirat de un zeu malign si ca Creatorul este un dusman al lui Isus. Desi azi aceste credinte par bizare, ele erau imbratisate de mii de indivizi pe vremea lui Irenaeus. Dar si mai interesant este ca toti acestia aveau dovezi pentru credinta lor: scrieri cu pretentia de a fi apartinut apostolilor lui Isus. In secolele 2 si 3 exista o multime de Evanghelii apostolice, majoritatea scrise anonim.

Asa ca nu-i de mirare ca primele referinte la autorii Evangheliilor apar ca urmare a proliferarii scrierilor asa zis ‘eretice’. Dar analiza finala conduce la o singura concluzie: nu avem dovezi suficiente pentru a atribui Evangheliile vreunui autor concret. Ele au fost scrise de autori anonimi care in mod evident nu au fost martori ai evenimentelor descrise. Mai mult, niciunul din autori nu pretinde ca a fost martor direct al celor consemnate. Matei este scris complet la persoana a 3ª, despre ceea ce “ei” - Isus si discipolii - au facut. Chiar si cand este mentionat evenimentul in care Matei este chemat ca discipol, vorbeste despre “el” nu despre “mine”:

Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El. (Matei 9:9)

Nimic nu sugereaza ca autorul vorbeste despre el insusi.
Acelasi lucru este valabil pentru celelalte Evanghelii. La sfarsitul Evangheliei dupa Ioan, autorul vorbeste despre 'ucenicul care marturiseste’:

Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată. (Ioan 21:24)

De multe ori acest pasaj a fost folosit pentru a sugera faptul ca autorul pretinde sa fi fost martor al evenimentelor povestite. Totusi o lectura atenta si obiectiva arata ca autorul nu pretinde prin afirmatia de mai sus ca el insusi a fost martor direct, ci arata clar ca face distinctia intre sursa sa de informatie: “ucenicul care marturiseste” si el insusi “stim ca marturia lui e adevarata”. Dar oricum acest lucru nu este relevant. Chiar daca autorii ar fi fost martori directi ai evenimentelor, nimic nu garanteaza obiectivitatea povestirilor lor.

Concluzii: autorii Evangheliilor canonice sunt anonimi care nu au fost martori directi ai evenimentelor povestite decenii dupa perioada in care sustin ca s-ar fi intamplat.



Jesus, Apocalyptic prophet of the new millenium, Bart Ehrman.
Jesus, Interrupted, Bart Ehrman
The Lost Christianities

In ce fel ii ajuta Biserica pe cei care au nevoie de sprijin? In Brazilia, arhiepiscopul Jose Cardoso a excomunicat-o pe mama si pe medicii care au practicat un avort unei fetite de 9 ani insarcinata de gemeni in urma violarii repetate de catre tatal sau vitreg. Acesta a recunoscut ca o viola pe fetita de la varsta de 6 ani, si pe sora ei de 14 ani.

Sarcina de 15 saptamani a fost descoperita dupa ce fetita de numai 1,33 m inaltime si 33 kg, a fost internata in spital pentru dureri abdominale grave si ameteli. In Brazilia avortul este permis in cazuri de viol si atunci cand sarcina reprezinta un pericol pentru viata mamei. Medicii considera ca fetita nu ar fi putut duce la bun sfarsit sarcina. Ministrul Sanatatii afirma in legatura cu acest caz:

M-au cutremurat cele doua fapte: ceea ce s-a intamplat cu fetita si pozitia acestui religios care in mod gresit, sustinand ca apara viata, pune in pericol alta viata la fel de importanta.”

Reprosul ministrului nu a schimbat parerea arhiepiscopului care a raspuns:

Nu-mi pare rau ca am declarat excomunicarea. Este datoria mea sa alertez poporul, ca sa aiba teama de legile lui Dumnezeu”

Ce ne-am face oare fara religie care stabileste atat de ‘corect’ criteriile morale? Un exemplu de umanism, ce mai! Umanism ...fata de pedofil, care evident nu a fost excomunicat.

Daca ati fost la Gradina Zoologica si i-ati studiat atent pe “verisorii” nostri cimpanzeii si urangutanii, poate v-ati dat seama de un lucru: maimutele apreciaza ca si omul intimitatea si sunt satule de vizitatori. In general isi vad de treaba lor (adica se cauta de paduchi sau stau pur si simplu cu burta-n sus) intorcand plictisite spatele curiosilor. La Gradina Zoologica Furuvik din Suedia, lucrurile au mers chiar mai departe: Santino de 31 de ani, atractie principala de la varsta de 5 ani, a declarat “razboi” vizitatorilor din 1997. Pana atunci Santino a fost un cimpanzeu docil in pofida multimii de curiosi care nu i-au respectat niciodata intimitatea. Din ’97 insa, a trecut la actiune: a inceput sa stranga calm mormane de pietre pe care le depoziteaza aproape de zona publicului. Pe la ora pranzului cand isi pierde rabdarea, foarte nervos, arunca o ploaie de pietre catre nerusinatii intrusi. In perioada in care Gradina Zoologica este inchisa pentru public, Santino nu mai aduna pietre, ceea ce demonstreaza clar ce anume-l supara.

Comportamentul lui Santino este un pericol pentru vizitatori, dar i-a fascinat pe etologii care l-au studiat cu atentie timp de mai bine de un deceniu. Este clar ca actiunile sale nu sunt motivate de stari emotionale sau fizice imediate cum ar fi foame sau manie, ci de anticiparea unor evenimente viitoare. Planificate cu calm, actiunile includ stransul de pietre dar si confectionarea unor discuri din ciment pe care mai tarziu le foloseste drept ‘proiectile’. Un asemenea comportament implica o avansata stare de constienta si cognitie. Este greu sa nu intelegem comportamentul lui Santino si sa nu impartasim sentimente care in mod evident traverseaza limitele intre specii. Ce poate fi mai uman si mai civilizat decat dorinta de intimitate?

Manualul de Biologie – "Maiestrie si stralucire divina in biosfera" care a starnit pe buna dreptate animozitate in randurile celor care inca isi mai doresc ca Romania sa fie o tara cu adevarat democratica, este un auxiliar didactic adica o carte folosita de profesori ca material ajutator pentru clasa a IX-a, semnat de profesoara de biologie Maria Popa dar si de o gramada de teologi drept care abunda in referiri la Dumnezeu si la creatie:

Cunoştinţele de biologie te vor ajuta să vezi, să auzi, să afirmi că fiecare celulă, fiecare frunză, fiecare insectă sau oricare organism strigă prin limbajul complexităţii: “Dumnezeu m-a creat!”. (…)Numele Dumnezeului nostru se doreşte a fi proslăvit prin acest manual.”

Manualul a fost aprobat in 2002 de MECI cu precizarea de a fi folosit numai de liceele cu profil teologic. In prima etapa asa s-a si intamplat, dar apoi nu s-a mai tinut cont de precizare.
Este clar ca acest manual nu are ce cauta in scolile obisnuite atat pentru continutul sau ne-stiintific cat si pentru statutul sau ilegal - desi pe el scrie: “Avizat de MECI cu nr. 71817”, nu are aprobarea legala a Ministerului Educatiei pentru a fi folosit in scolile obisnuite.

Ministra Ecaterina Andronescu recunoaste insa ca pe piata romaneasca exista foarte multe manuale sau alte auxiliare neavizate de MECI si care sunt totusi folosite in scoli, fara ca Ministerul sa poata face mare lucru. Nu inteleg cum Ministerul nu poate face “mare lucru” in acest sens, de ce mai exista atunci o asemenea institutie care se declara impotenta chiar in cadrul activitatii pe care e destinata s-o controleze? Maine-poimaine vom afla ca elevii invata "stiinta" direct din Vechiul Testament fara ca Ministerul Educatiei sa poata face "mare lucru". Oricum, am incercat sa cumpar manualul on-line si se pare ca deja nu mai este disponibil la vanzare. Sa vedem pentru cat timp.

Fragmente din respectivul manual luate din pagina Asociatiei Umaniste din Romania:

„1. evoluţionismul este fondat nu în ştiinţă, ci într-o credinţă filosofică numită naturalism
2. convingerea că o masă mare de evidenţe verificabile suportă evoluţionismul nu este decât o iluzie.
3. evoluţionismul în sine este o religie. (...)”

Pag. 9:
„Departe deci de a fi neutră, mass-media este de cele mai multe ori exponentul principal – din umbră – al teoriei evoluţioniste. Celebre canale de televiziune, cum ar fi „Discovery Channel” şi „Animal Planet”, prestigioase reviste de ştiinţe ale naturii cum ar fi „Nature” sau „National Geographic”, au devenit instrumente de bază pentru propagarea evouţionismului. Atunci când copiii petrec ore în şir în faţa acestor canale de televiziune, conştientul şi subconştientul lor este bombardat de informaţiile şi terminologia evoluţionistă, pe care cu timpul mintea lor în formare le va asimila ca adevăruri. S-ar părea că toată lumea uită că evoluţionismul nu este cu nimic mai mult decât o simplă teorie. O teorie doar, părerea unor indivizi dintre care cel mai cunoscut este Charles Darwin, care a avut ca scop principal, înlocuirea conceptului biblic creştin al Creaţiei Divine.”

Pag. 11:
„Facem observaţia că la ora actuală disciplinele şcolare nu sunt... fundamentate suficient pe o spiritualitate care să fie în consens cu credinţa creştină. Dimpotrivă, se pot identifica numeroase seturi informaţionale disjuncte, rupte, în contrasens cu valorile religioase (vezi anumite teme din manualele de biologie, geografie, fizică etc).”

Pag. 32:
La capitolul „Virusurile” este scris:
„Fereşte-te de viroze prin:
(...)
- trăirea conform valorilor morale divine: comportament, atitudini, motivaţii etc. Izvorâte din legile şi poruncile divine”.
Apoi, într-un chenar intitulat „Exprimă-ţi convingerile”:
Vizavi de textul alăturat:
Este un moment potrivit să mulţumim Creatorului pentru sistemul de apărare (limfocite etc.) cu care ne-a înzestrat organismul?
Are legătură transmiterea virusului HIV cu păcatul?”. Această întrebare are şi o notă de subsol: „păcatul = sfidarea lui Dumnezeu prin călcarea poruncilor divine.”

Pag. 33:
Într-un chenar initulat „Motiv de meditaţie” este scris că: „Dumnezeu în dragostea şi mila Lui călăuzeşte omul pentru prevenirea virozelor prin:
- împlinirea regulilor exprimate prin Legile Lui
- o viaţă echilibrată şi sănătoasă
- descoperirea unor vaccinuri (antigripal, antihepatic, antipoliomelitic etc).”
Într-un alt chenar „Studiu şi meditaţie” este pusă întrebarea „Pe vremea când Iisus Hristos a fost pe pământ existau viroze? În zilele noastre El mai poate vindeca oamenii de asemenea boli care sunt din ce în ce mai ameninţătoare? Ce ai învăţat tu la ora de religie?”

Pag. 55:
La capitolul Regnul Plante (Plantae):
„Varietatea, armonia, frumuseţea florilor şi utilitatea plantelor constituie motive importante pentru a le îndrăgi şi studia.
Plantele au fost create în ziua a treia a săptămânii de creaţie, conform afirmaţiilor scripturale, toate în aceeaşi zi, indiferent de complexitatea lor.
Stabilitatea genetică (numărul şi structura cromozomilor) a speciilor, planul unitar de structură a plantelor, unicitatea unor caractere, relaţia dintre structură şi funcţie, dintre organism şi mediu, extraordinara lor utilitate, sunt constatări ştiinţifice, care argumentează faptul că plantele au fost create de o fiinţă inteligentă.”

Pag. 56:
„Ce s-ar întâmpla cu cantitatea de oxigen din atmosferă în urma respiraţiei fiinşelor, dacă oxigenul n-ar fi readus în atmosferă prin procesul de fotosinteză? Iată din nou dovada purtării de grijă a Creatorului faţă de creaţia Sa, nu numai în ce priveşte hrănirea organismelor ci şi asigurarea oxigenului pentru respiraţie”.

Pag. 60:
„Atitudini!
Dumnezeu îşi păstrează creaţia în aşa fel încât ea continuă să funcţioneze aşa cum a plănuit El – principiul conservării.
Fii un ispravnic credincios al creaţiei nealterate! (...)”
„Motiv de meditaţie...
Dumnezeu poate fi cunoscut într-o anumită măsură de toţi căutătorii sinceri în ceea ce se numeşte revelaţia generală în natură, istorie şi conştiinţă. Studiul încrengăturii Spermatofita poate fi pentru tine o revelaţie generală (naturală).
Lasa-l pe Dumnezeu să ţi se descopere în acest mod!”

Pag. 63:
„Exprimă-ţi convingerile!
Evoluţioniştii afirmă mai multe ipoteze privind originea angiospermelor. Creştinii privesc şi de această dată crearea angiospermelor, ca o lucrare „măreaţă şi iscusită” a Logosului Creator, bine conturată, cu implicaţii „cosmice” în viaţa cotidiană a omului. Tu ce părere ai?”



Manual de clasa a IXa sustine ca Dumnezeu a creat biologia

Iata un documentar care nu poate fi pierdut. Deborah de 13 ani a fost crescuta de parinti crestini fundamentalisti care au facut tot posibilul ca ea si cei 10 frati ai sai sa creasca izolati de pacatele lumesti. Toti copiii au fost educati acasa de parinti, indoctrinati zilnic in ale Bibliei, fara televizor, in schimb isi selectioneaza programele creationiste preferate prin internet. Tatal fiind intrebat pentru ce-si “antreneaza” copiii, raspunde zambind: “pentru eternitate”.

Daca vreti sa vedeti cum se comporta o persoana careia i s-au practicat 13 ani de spalare religioasa a creierului, vedeti documentarul care dureaza aproximativ 1 ora. Dar merita. Este reprezentarea clara a ceea ce Dawkins numeste “abuz intelectual de minori”, adica a abuza de creierul in formare al propriilor copii pentru a-ti injecta dogmele cele mai infricosatoare - lumea e pacatoasa, Isus a murit pentru salvarea oamenilor, cine nu-l accepta pe Isus va arde in Iad.

Deborah este filmata petrecand un timp in afara familiei, in contact cu lumea reala. Cum se va comporta o asemenea persoana care nu a auzit macar despre idolii muzicali ai generatiei sale?



Vezi cele 6 episoade

Cei care apreciaza libertatea ca valoare sociala, printre care ma consider, au un argument destul de puternic in favoarea separarii statului de religie: laicismul sau secularismul, termeni care desemneaza aceasta separare, asigura neutralitatea statului (implicit a institutiilor educatiei publice si de sanatate) in privinta deciziilor referitoare la religie. Astfel fiecare individ este liber sa creada ce vrea sau sa nu creada, si nu se va simti discriminat pe motive religioase. Un stat laic nu este un stat anti-religios, ci un stat care apara dreptul egal al indivizilor de a imbratisa orice religie cat si dreptul de a nu imbratisa niciuna. Cand aceasta separare nu se produce si statul finanteaza si sprijina in mod discriminatoriu o religie sau cult concret in detrimentul celorlalte, apar indivizi defavorizati, marginalizati sau de clasa inferioara. In acest caz statul nu promoveaza libertatile maxime pentru toti cetatenii ci reprezinta doar un sector al populatiei chiar daca acesta este majoritar.

Argumentul este OK, din pacate e atractiv numai pentru cei care apara libertatea si laicismul, insa nu va convinge in veci un fundamentalist religios care percepe toate aspectele negative ale statului teocratic ca pe adevarate avantaje. “La naiba cu aia cativa care cred tampenii. Romania e o tara ortodoxa, romanii sunt ortodocsi. Vrem icoane in scoli, vrem religie ortodoxa in scoli. Fuck restul! ” Un fundamentalist crestin are alte idealuri decat un individ care apara statul liber, el isi doreste discriminarea, isi doreste ca statul sa finanteze religia dominanta, chiar s-o impuna in scoli si pretutindeni.

Exista insa un alt argument: atunci cand problemele statale se amesteca cu cele religioase, este practic inevitabil sa apara coruptia. Exista multe exemple in istorie, de la Constantin si pana in zilele de azi, in care guvernul a cooptat religia Crestina pentru a-i servi propriile interese, corupand valorile si scopurile religiei in sine. Parintii fundatori ai Statelor Unite, desi nu erau atei, au avut foarte clar acest lucru in minte atunci cand au elaborat Constitutia americana. Adevaratii credinciosi nu-si pot dori ca lumea sa se umple de indivizi ipocriti, falsi credinciosi care urmaresc de fapt interese ascunse si pozitii sociale privilegiate. Religia amestecata cu guvernul va suferi numeroase schimbari la cheremul oportunistilor si a celor insetati de putere. Daca nu doriti ca acest lucru sa se intample, mentineti religia acolo unde ii este locul: in intimitatea caminului si in biserici, si nu in salile de intruniri si negocieri. Este singurul loc unde religia poate sa se mentina libera de coruptie, unde poate sa se mentina integra. Cine iubeste cu adevarat religia, va fi primul care va lupta pentru separarea acesteia de stat, in favoarea unui stat laic.

Doi straini te viziteaza acasa si esti atat de amabil incat ii gazduiesti peste noapte. In aceeasi noapte ei iti marturisesc ca sunt ingeri trimisi la tine cu o misiune de catre Dumnezeu.




Dimineata, vecinii afland de sosirea lor, incearca sa-ti intre in casa cu forta ca sa-i sodomizeze pe invitati.


Ce faci ca sa le aperi sfintele cururi?

a. inchizi usa si chemi politia
b. ii dai afara pe invitati si chemi politia
c. le oferi vecinilor curisoarele fiicelor tale adolescente si virgine ca sa-i lase in pace pe ingeri

Prea des se spune ca morala provine din Biblie. Sau ca Biblia contine invataturi morale valoroase care ne pot indruma si azi. Am mari dubii ca cine este de acord cu aceste afirmatii a inteles cu adevarat preceptele morale ale acestei carti pline de legende din Epoca de Bronz. Sau ca a citit cu adevarat de la cap la coada Biblia si a reflexionat asupra continutului sau. In testul de mai sus, daca nu alegi varianta c, nu esti in ton cu ceea ce sugereaza Biblia. Te surprinde? Pai cum, ai uitat ce spune Biblia?




Verifica daca morala ta este in ton cu invataturile biblice raspunzand intrebarilor pregatite de GoToQuiz. Am o banuiala ca nu...


(Imaginile sunt luate din Truecristian.com)

Interpretata de soprana Jane Edwards in filmul Shine

Bart Ehrman, seful departamentului de studii religioase de la Universitatea din Carolina de Nord, expert in Noul Testament, a publicat o noua carte - Isus, Interuptus: dezvaluind contradictiile ascunse ale Bibliei (si de ce nu le cunoastem), in care analizeaza modul in care acestea influenteaza intelegerea personajului istoric Isus.

Ehrman observa ca fiecare autor al Evangheliilor a transmis propriul sau mesaj fara intentia ca acesta sa fie interpretat in lumina a ceea ce au scris alti autori. Atitudinea generala de a compila mintal toate Evangheliile intr-una singura cu senzatia de a fi captat adevaratul mesaj, este complet gresita. Lumea crede ca Biblia este infailibila si automat tinde sa treaca peste aceste contradictii, considerand ca evenimentele descrise in Evanghelii sunt complementare. In realitate acestea sunt contradictorii si transmit mesaje foarte diferite.

Oamenii, prin combinarea mintala a Evangheliilor Noului Testament intr-una singura, scriu propria lor Evanghelie care este complet diferita de fiecare in parte.

In Evanghelia dupa Marcu de exemplu, Isus moare agonizand, nesigur de motivul pentru care trebuie sa moara, intreband de ce a fost parasit de Dumnezeu. Dar in Evanghelia dupa Luca, Isus se roaga pentru iertarea celor care l-au ucis. Cele doua relatari sunt foarte diferite, totusi majoritatea oamenilor are tendinta sa omita acest lucru si sa le combine: Isus spune tot ce a spus in Marcu si in Luca modificand mesajul original al fiecarui autor in parte.

De mici, oamenii sunt invatati sa citeasca Biblia intr-un anumit fel - pornind de la prezumtia infailibilitatii sale, cauta sa ‘difumineze’ orice incoerenta. Bart Ehrman, face exact contrariul aratand modul corect de a citi Biblia, care inevitabil scoate in evidenta contradictiile si faptul ca este departe de-a fi un document infailibil.

Asculta-l pe Bart, un interviu foarte interesant mai ales in ultima sa parte unde povesteste cum studiul Bibliei l-a condus in cele din urma la parasirea credintei. Despre cum a aflat un sens mai profund al vietii si o etica mai stabila acum ca agnostic, decat atunci cand era crestin. (38 min) Via NPR.org

Lumanarile aprinse au o semnificatie simbolica speciala in Biserica Crestina. In Vechiul Testament, cand s-a construit primul templu pentru Dumnezeu pe pamant, s-au respectat ‘instructiunile’ pe care acesta i le-a dat direct lui Moise printre care: “Apoi să aduci înăuntru masa şi să aşezi pe ea toate lucrurile ei; şi sfeşnicul să-l duci înăuntru şi să aprinzi într-însul candelele lui.” (Exodul)

Urmand exemplul V.T. aprinderea lumanarilor a fost inclusa fara gres in serviciile Bisericii Noului Testament. Faptele Apostolilor mentioneaza aprinderea lumanarilor in timpul slujbelor pe vremea apostolilor, pentru semnificatia lor spirituala.

Dar iata ca stiinta dezvaluie ca lumanarile ne duc mai repede la groapa . Studii publicate recent in revista britanica “The Ecologist” avertizeaza ca tipul cel mai raspandit de lumanare emite o varietate incredibila de compusi organici volatili toxici care impreuna cu particulele microscopice de funingine cu continut de metale grele, au efecte extrem de nocive asupra sanatatii, de la simple dureri de cap pana la astm si cancer.

Dintre toti, enoriasii sunt cei mai afectati. Stephan Weber, profesor la Universitatea Duisburg-Essen din Germania, a masurat nivelurile de microparticule in aerul unei biserici pe o perioada de 13 zile inaintea Craciunului. A constatat ca efectul nociv este sensibil mai mare atunci cand la slujbe se foloseste tamaie.

Crestinii ortodocsi se pregatesc acum pentru Sarbatorile de Pasti. Ma intreb, ce ‘sfat’ vor urma pentru a-si mentine sanatatea, cel dat de stiinta sau cel ‘divin’?

De Ziua Internationala a Femeii, sute de femei s-au manifestat in mod simultan si organizat in diferite orase din Afganistan, cerand pace cu dreptate, adica egalitate in drepturi si sanse. Toate poarta valuri de culoare bleu ca simbol al pacii. Evenimentul este remarcabil fiind pentru prima data cand femeile din Afganistan se manifesta la unison cerandu-si drepturile.

In Kabul, chiar si politistii care pazesc securitatea zonei cu kalashnikoave in mana, au acceptat sa-si lege baticul bleu in jurul gatului. Conform datelor ONU, 70-80% din femeile afgane sunt fortate de familie sa se marite cu barbatul pe care nu si-l doresc; 84% sunt analfabete. Intre 1600 si 1900 de femei mor in fiecare an la nastere din cauza lipsei de asistenta sanitara adecvata.

Dar nu in toata lumea femeile sarbatoresc cu bucurie ziua de 8 Martie. In republicile exsovietice actual musulmane, multe femei considera aceasta zi o “sarbatoare a prostituatelor”. Traditia laica introdusa de regimul sovietic ca femeile sa nu-si acopere capul, de a sarbatori o zi numai a femeii, este vazuta de mulah ca un act de prostitutie. In aceste tari, femeile cu Coranul in mana se manifesteaza impotriva zilei de 8 Martie.

Departe de a fi eradicata, poliomielita inregistreaza din ce in ce mai multe cazuri in tari ca Nigeria, India, Pakistan si Afganistan. E greu de crezut, dar motivul cel mai puternic este religia. In Pakistan, campaniile organizate de fundamentalisti religiosi impotriva vaccinarii anti-polio au condus la o crestere dramatica in numarul cazurilor datorate virusului de poliomielita de Tip 1 considerat dintre cele mai periculoase pentru raspandirea sa rapida si pentru ca produce mai frecvent paralizie.

Numarul de cazuri de poliomielita a crescut in Afganistan in 2008, dar nicaieri nu a crescut atat de ingrijorator ca in Pakistan, unde s-a produs o explozie a tipului-1 iar virusul s-a raspandit in zone initial libere de cazuri de poliomielita.

Lideri fundamentalisti pakistanezi au emis ‘fatwas’ spunand ca vaccinul este nesigur si amenintand vaccinatorii. Refuzul fata de vaccinare a crescut astfel considerabil. In Februarie 2007, un medic pakistanez a fost ucis prin bombardare impreuna cu soferul sau in timp ce se intorceau dintr-un sat unde incercasera sa convinga parintii sa-si vaccineze copiii.

(Revista Science, 6 Februarie 2009)
Via Science and Religion News

Conceptul de Dumnezeu a fost inventat ca idee antitetica a vietii: concentreaza in sine intr-o ingrozitoare unitate, tot ceea ce este nociv, otravitor si defaimator, toata ura impotriva vietii. Conceptul “vietii de dincolo de moarte”, al “adevaratei lumi”, a fost inventat cu scopul de a devaloriza singura lume existenta, pentru a nu lasa realitatii noastre terestre niciun scop, nicio ratiune, nicio misiune. Conceptul de “suflet”, “spirit”, si chiar cel de “suflet mortal”, a fost inventat pentru a dispretui corpul, pentru a-l imbolnavi si a-l face “sfant”, pentru a opune o enorma frivolitate a tot ceea ce merita sa fie luat in serios in viata... In loc de sanatate, s-a predicat salvarea “sufletului”, adica o nebunie circulara care se manifesta in convulsiile penitentei si in isteriile mantuirii. Conceptul de “pacat” a fost inventat impreuna cu acest instrument de tortura care este “liberul arbitru” , pentru a face ca instinctele sa se rataceasca si pentru ca neincrederea in acestea sa devina o a doua natura.” Nietzsche, Ecce hommo.

Experimente fascinante cum sunt cele descrise de Carl Sagan si Ann Druyan in ‘Shadows of Forgotten Ancestors’, demonstreaza ca oamenii si soarecii sunt animale la fel de "superstitioase" pentru ca folosesc inductia pentru a stabili conexiuni cauzale si prezic evenimente viitoare pe baza acestor conexiuni. Atunci cand soarecele este premiat (deobicei cu mancare) dupa ce a realizat o succesiune de actiuni (oricare ar fi ele), imediat acesta va asocia succesiunea cu recompensa. Intr-un fel creierul soarecelui este predispus sa gaseasca rapid legaturi cauzale intre evenimente, iar aceasta capacitate este evident pozitiva pentru ca-i permite sa prevada rapid (chiar daca de multe ori fara succes) ceea ce se va intampla in anumite situatii. Soarecele percepe legatura cauzala intre evenimente fara s-o inteleaga si incearca sa foloseasca acesta perceptie pentru a manipula obtinerea recompensei (va repeta secventa de actiuni pentru a incerca sa obtina mancarea).

Creierul omului nu functioneaza foarte diferit de cel al soarecelui in acest sens, si acest lucru sta la baza explicatiei tendintei acestuia de a fi superstitios. Multa lume crede de exemplu ca daca i-a mers bine in ziua in care a purtat o anumita haina, acest lucru se va repeta ori de cate ori va purta haina respectiva si si-o pune cand are nevoie, ca talisman. Oamenii ca si soarecii fac de cele mai multe ori conexiuni vicioase intre evenimente care nu sunt in realitate relationate. Probabil ca aceasta tendinta i-a adus omului beneficii intr-un anumit moment pe parcursul evolutiei fiind rezultatul unui proces de selectie naturala. ‘Vindecarea’ de superstitie necesita un consum mai mare de energie sau altfel spus e mai greu sa convingi un om ca superstitia e gandire vicioasa, decat sa o incurajezi. In plus, oamenii renunta cu greu la credintele dragi si reconfortante in fata realitatii ‘crude’. De ce ar face-o?

Religia este o forma complexa de superstitie. In cea mai mare parte oamenii cred din nevoia de confort psihologic. In plus, religia este un factor puternic de coeziune sociala, un instrument politic si economic. Din pacate, pentru cei setosi de putere nu exista instrument mai eficient de manipulare decat religia. Singurul antidot este cultivarea gandirii critice si a cunoasterii trecutului omenirii. Beneficiul renuntarii la confortul oferit de imbratisarea credintelor false in schimbul atitudinii critice, este luarea de decizii independente, mult mai corecte care beneficiaza intreaga societate. Intr-o tara dominata de superstitie (calea pe care o urmeaza in prezent Romania), nu poate exista democratie. Oamenii se lasa in continuare dominati de deciziile celor setosi de putere (politicienii corupti si cei care detin puterea in B.O.R.), se comporta ca soarecii in cautarea recompensei.

Ati incercat vreodata sa dezbateti cu un credincios fundamentalist ? Atunci stiti probabil ca de cele mai multe ori nu duce la niciun rezultat, creationistul o va tine pe a lui invocand straw men, atacand ateismul cu argumente absurde, atacand evolutia si stiinta in general ori de cate ori aceasta ii contrazice credintele mult iubite. Daca le ceri explicatii la obiect, in general o scalda si apoi se retrag.

Stephen Jay Gould a fost un paleontolog si biolog evolutionist faimos pentru disputele sale cu creationistii. Iata cateva sfaturi pe care ni le-a lasat Gould cu privire la astfel de dezbateri:

Dezbaterea este o forma artistica care consta in castigarea de argumente, nu in descoperirea adevarului. Exista anumite reguli si tehnici care in realitate nu au nimic de-a face cu stabilirea faptelor, la care ei (creationistii) sunt foarte buni. Unele din aceste reguli sunt: nu afirma niciodata nimic pozitiv despre postura ta, pentru ca aceasta va fi imediat atacata, ataca in schimb punctele slabe ale pozitiei adversarului. La asta creationistii sunt foarte buni. Nu cred ca sunt capabil sa castig o dezbatere cu un creationist, cel mult pot sa egalez. Creationistii sunt in schimb foarte slabi in tribunalele de justitie pentru ca acolo nu li se permite sa-si tina discursurile. In fata unui tribunal suntem obligati sa raspundem clar si concis la intrebarile despre dovezile care ne sprijina teoriile. I-am distrus in Arkansas. In procesul de doua saptamani, am sarbatorit victoria chiar in a doua zi! (Conferinta tinuta in Caltech, 1985)

Aceasta este o transcriere a raspunsurilor date de Gould la procesul din Arkansas:

Doua minute si jumatate de meditatie privind scena introductiva a filmului Contact dupa cartea lui Carl Sagan.

Dawkins scria in ‘The God Delusion’:

Daca aceasta carte functioneaza asa cum intentionez, cititorii credinciosi care o deschid vor fi atei atunci cand o vor termina”.

Functioneaza? Studii recente demonstreaza ca ‘fenomenul Dawkins’ lasa urme, cel putin ca efect pe timp scurt, in creierele tinerilor care vin in contact cu scrierile sale. Imi amintesc clar ca doar cu putini ani in urma, inainte de a-si incepe Dawkins activitatea sa anti-dogmatica si pro-stiinta, atitudinea ateista deschisa era practic neinsemnata, fapt reflectat puternic in internet. Dawkins a produs relativ rapid o schimbare de atitudine, blogurile si campaniile ateiste au luat amploare si la umbra sa, mai timid sau cu mai mult curaj, alti oameni de stiinta au inceput sa-i urmeze pasii. Se publica din ce in ce mai multe carti si articole de calitate care incurajeaza gandirea critica, de tip stiintific in defavoarea gandirii dogmatice.

Dawkins a fost foarte criticat chiar de atei sub pretextul ca ‘agresivitatea sa’ a produs de fapt efectul contrar, oamenii au inceput sa-i urasca pe atei consecinta fiind o crestere numerica a teistilor. Dar aceste afirmatii sunt evident false, Dawkins a schimbat credinte si a modelat gandirea multor tineri. Si nu numai prin publicarea lucrarii ‘The God Delusion’ ci prin toate efectele colaterale pe care activitatea sa a avut-o in toti acesti ani. Nu putem decat sa-i fim recunoscatori si sa tinem pasul cu ceea ce este deja un fenomen - fenomenul Dawkins.
Slava Domnului pentru ca-l avem pe Dawkins ;)

In 1689 Henry Purcell a compus opera Dido si Aeneas inspirandu-se in Aeneida lui Virgiliu, poemul epic despre distrugerea Troiei si fundarea Romei de catre un grup de refugiati ai cetatii cazute. Aeneas, supravietuind incendiului Troiei, navigheaza pe Mediterana impreuna cu Anchises tatal sau si Ascanius, fiul. Trece succesiv prin Tracia, insulele Creta, Delos, Strofade, si chiar si prin Albania. Intr-o zi, plictisit de mare, debarca pe tarmul Africii unde cunoaste o femeie extrem de frumoasa, Dido, insasi regina Cartaginei. Dido, regina vaduva, se indragosteste de el pe loc. Asa incepe o intensa poveste de dragoste in care au intervenit desigur zeii. Afrodita dezlantuie o furtuna violenta in timp ce ambii erau la vanatoare si face ca Dido si Aeneas sa caute adapost in aceeasi pestera, unde va imaginati ce se intampla. Rezultatul este ca Dido il numeste pe Aeneas suveran al Cartaginei si amandoi traiesc fericiti lasandu-se in voia placerilor trupului si neglijand regatul. Pana cand intr-o zi Hermes, cel cu sandalele inaripate, il prinde pe Aeneas privind cu nostalgie spre mare si il determina sa-si indeplineasca destinul sau in Italia. Fara sa stea prea mult pe ganduri Aeneas se desparte de Dido si pleaca. In zadar incearca Dido sa-l opreasca, in cele din urma, disperata, se sinucide.

Acesta este fragmentul din opera lui Purcell - ‘Lamentarea lui Dido’ - in intrepretarea unica a mezzo-sopranei Jennifer Lane. Orchestra canadiana Tafelmusik interpreteaza magistral muzica baroca iar coreograful Mark Morris (Mark Morris Dance Group) danseaza in rolul lui Dido (din cauza asta e nevoie de un oarecare efort sa ne imaginam o Didona frumoasa) intr-un decor clasic, minimalist, in care dansatorii sunt toti desculti si imbracati cu acelasi tip de costum negru si lung pana la glezne lasand sa se distinga Aeneas, singurul cu torsul dezgolit.




Acelasi fragment interpretat de Alison Moyet:


Si de Emma Kirkby:



Care ti-a placut mai mult?

Adevaratii crestini evita cat pot starea de fericire, sau altfel spus, fug de ea ca de dracu’. Atunci cand fericirea e pe-aproape simt ca sunt in pericol sa pacatuiasca. Motivul se afla chiar in credinta lor: ei sunt convinsi ca cu cat sunt mai nefericiti cu atat sunt mai aproape de Dumnezeu, ca Dumnezeu nu vrea sa fim fericiti. Isus a fost nefericit deci crestinii trebuie sa fie la fel. Fericirea se atinge prin pacat.
Exact opus filozofiei epicureiste. Crezi sau ai cunoscut pe cineva care crede ca fericirea e un pacat?

Pe baza experimentelor si a observarii atente a naturii, Darwin si-a dat seama ca se nasc mult mai multi indivizi decat cei care reusesc sa supravietuiasca, observatie valabila atat la plante cat si la animale. Unele animale produc milioane de oua sau mii de larve iar unele plante milioane de spori sau seminte, dar din fericire, marea parte a acestei supra-productii nu atinge varsta adulta.

Capacitatea de observatie i-a permis lui Darwin sa perceapa variabilitatea lumii vii. Nu exista doi indivizi identici intre puii aceleiasi perechi de catei, nici intr-un banc de pesti de apa dulce, nici intre membrii aceleiasi specii de orhidee. Genialitatea lui Darwin a constat in intelegerea faptului ca supraproductia este strans legata de variabilitate. Cu timpul Darwin si-a dat seama de concurenta care exista pentru resursele naturale si de faptul ca in aceste conditii variatiile cele mai bine adaptate mediului lor de viata tind sa se mentina inlocuindu-le pe cele mai putin adaptate (decisiv a fost faptul ca in 1838 Darwin a citit lucrarea lui Malthus ‘Studiu asupra principiului populatiei’). Cum mediul este cel care face aceasta selectie, Darwin a numit acest proces ‘selectie naturala’ in opozitie cu selectia artificiala realizata de crescatori. Rezultatul este ‘descendenta cu modificari’ cum numea Darwin evolutia.

In prezent dispunem de avantajul cunoasterii geneticii, inexistente pe vremea lui Darwin, si putem intelege cum functioneaza acest proces. Descendenta cu modificari este o schimbare in proportia variantei unei gene concrete in raport cu toate formele sale alternative (alele). Selectia naturala este ‘reproducere diferentiata’, cu alte cuvinte, in acelasi mediu organismele mai bine adaptate au mai multe sanse de a supravietui pana la varsta reproductiva si de a avea descendenta proprie.

In concluzie, evolutia consta in descendenta cu modificari (modificare in frecventa genelor) cauzata de selectia naturala (reproducere diferentiala) care actioneaza asupra variatiilor produse, fiind mediul cel care realizeaza selectia. Elegant si simplu, asa cum scria Thomas Henry Huxley dupa ce primise o copie a “Originii speciilor”: “Ce prostie enorma din partea mea ca nu m-am gandit la acest lucru”.

Un video excelent si foarte informativ despre Darwin si teoria evolutiei:



vezi cele 6 episoade

In ‘Epoca de Aur’ aflam ca Nicolae Paulescu fusese eminentul fiziolog roman adevaratul descoperitor al insulinei, nedreptatit de comisia stiintifica Nobel care a recunoscut in 1923 doar meritul canadienilor Banting si Macleod. Exista dovezi clare ca Paulescu si-a publicat rezultatele cercetarii asupra insulinei (pe care el o numea pancreina) si aplicatiile acesteia in tratamentul diabetului, inainte de Banting si Macleod. In discursul tinut pe 10 decembrie 1923 cu ocazia decernarii premiului pentru fiziologie si medicina, Sjoquist, membru al comitetului Nobel spunea printre altele ca pe langa meritul neindoielnic a lui Banting si Macleod sunt demni de mentionat multi alti precursori ai descoperirii insulinei printre care N. Paulescu.

Astazi Paulescu este amintit se pare mai mult pentru activitatea sa nationalista de extrema dreapta strans legata de credinta sa ortodoxa, activitate care inregistreaza o remarcabila revigorare in ultimii ani in Romania. Pe langa traiectoria sa stiintifica Paulescu s-a evidentiat si pentru punctele sale de vedere politice, mai ales cele antisemite si antimasonice publicate in numeroase articole printre care “Complotul iudeo-masonic contra natiunii romane”. Teoriile sale incendiare erau bazate pe un amestec de elemente ale crestinismului ortodox si rasism biologic, fiind apreciat pentru aceste demersuri nu numai de autorul cartii "Ortodoxie si etnocratie" (1938), Nichifor Crainic, ci si de inalti ierarhi ai bisericii ortodoxe ca fostul mitropolit din Sibiu, Nicolae Mladin, care in 1942 l-a elogiat in Revista teologica intr-un serial intitulat: Doctrina despre viata a profesorului Nicolae Paulescu.

In 1922 Paulescu a fundat impreuna cu A. C. Cuza Liga Apararii Nationale Crestine (LANC) pe ale carei principii s-a bazat Codreanu cand a infiintat Garda de Fier. LANC a adoptat zvastica drept emblema mult inainte de partidul nazist german iar obiectivul sau primordial era eliminarea evreilor din Romania. Paulescu afirma ca Talmudul era un instrument pentru distrugerea natiunilor si ca evreii au folosit alcool pentru a debilita populatia Romaniei. Ii descria pe evrei ca pe ucigasii lui Iisus Hristos, afirmand ca si dupa 2000 de ani acestia "cuteaza cum" "sa sugrume religia divina”.

“Putem oare sa-i exterminam (pe evrei) asa cum se extermina plosnitele?...asta ar fi calea cea mai simpla, usoara si rapida de-a scapa de ei”.

Intr-un articol publicat in Apararea Nationala in 1923, scria:

"Suntem invadati de o rasa straina, asiatica, cu moravuri sanguinare, ce de un secol si jumatate se strecoara tiptil in tara, prin granitile ce-s rau pazite. Aceasta invazie e mult mai teribila ca aceea recenta a nemtilor, de care am scapat relativ repede, si ca acele mai vechi ale turcilor si tatarilor, de care nu ne-am mantuit decat prin lupte sangeroase de mai multe veacuri. Intr-adevar, pe cand toti acesti dusmani au fost izgoniti peste hotare, de unde au venit, jidanii, care s-au infiltrat in madularele tarii, nu vor putea fi dati afara decat prin sfortarile persistente ale intregii natii romanesti. Si expulzarea jidanilor se impune in mod imperios, din pricina numarului lor enorm si care creste pe zi ce trece, si mai ales din pricina viciilor de hotie si de trufie, de care ei sunt infectati, caci ei pretind ca sunt poporul ales, chemat sa devina proprietarul tuturor averilor de pe pamant si stapanul intregii omeniri”.

Nu-i de mirare ca astazi Nicoale Paulescu este un aliat pretios al ortodocsilor, nationalistilor si antisemitilor, al tuturor celor care se opun progresului si deschiderii spre Europa. Se pare ca a fost dat uitarii faptul ca Paulescu a fost un eminent fiziolog care ar fi putut sa se numere printre premiile Nobel (atat de putine acordate romanilor) pentru medicina. Numele lui Paulescu este azi invocat de creationistii inculti ca fiind cel care "a demonstrat ca evolutia nu este un fapt" .

Paulescu a murit in 1931. Theodore Dalrymple se intreba atunci cand vizitand cimitirul Bellu a gasit o singura floare uscata pe mormantul lui Paulescu, oare cine a pus-o? Azi ma inclin sa cred ca nu a fost un diabetic recunoscator pentru cercetarile sale fiziologice, ci mai degraba un nationalist antisemit inflacarat de cronicile retorice pline de ura ale lui Paulescu.


Nicolae Paulescu in Wikipedia
Cazul lui Nicolae Paulescu, Revista 22
City Journal