•17:07
75,000-Year-Old Fire Pit Shows Neanderthal Innovation With Tar
Acum 28 de minute
•10:44
"I never miss a chance to have sex or appear on television."
"It is not enough to succeed. Others must fail."
"A narcissist is someone better looking than you are."
"Any American who is prepared to run for president should automatically by definition be disqualified from ever doing so."
"Democracy is supposed to give you the feeling of choice like, Painkiller X and Painkiller Y. But they're both just aspirin."
"Envy is the central fact of American life."
"Every time a friend succeeds, I die a little."
Sursa: The Guardian
Iulian apostatul
Iulian apostatul II
Iulian apostatul III
Pasarile si albinele
Ziaristul Karl-Peter Schwartz de la “Frankfurter Allgemeine Zeitung” ofera o analiza a actualei situatii din Romania:
“Cred ca aceasta este cea mai grava situatie prin care a trecut aceasta tara cel putin in ultimii 20 de ani de la navalirile minerilor la Bucuresti, nu a mai existat vreo situatie in care aceasta tara sa fie atat de izolata si atat de aspru criticata din strainatate. Aceasta nu vine numai de la UE, ci si de la oameni politici europeni, Cancelarul german, Dl. Baroso, Presedintele Comisiei Europene, si alti oameni politici si-au exprimat indoielile, nu numai din partea aripii crestin democrate, ci si politicieni liberali, chiar si ministrul de externe german, Westerwelle care este de la partidul liberal, FDP, din aceeasi familie politica cu PNL, a criticat sever cele intamplate.
Pentru ca este de neconceput, de neinchipuit sa se intample in alta tara europeana ce s-a intamplat in Romania! Cred ca reactia a fost mai intai una de soc. Au fost surprinsi, nu se asteptau, nu-si puteau inchipui ca o tara membra UE din 2007, care e in NATO, care e integrata in structurile euro-atlantice, sa se poarte ca o dictatura sud-americana, sau una africana, fie ea de stanga sau de dreapta.
Cred ca adevarata problema in aceasta tara nu este ce partid va guverna, dupa parerea mea, nu este vorba de stanga sau dreapta, nu este vorba de ce fel de politica economica ar fi mai potrivita pentru dezvoltarea tarii, mai multa influenta a Statului, sau mai putina. Toate aceste discutii, ce au loc in toate tarile europene, sunt secundare, in ceea ce priveste Romania, fata de problema centrala a acestei tari: Iar miezul real al acestei probleme este, pur si simplu, faptul ca aici a fost atacat Statul de drept, domnia legii. Daca domnia legii, nu este respectata, puteti uita de toate celelalte! Pentru ca nu veti putea moderniza tara, nu veti putea inviora economia, nu veti putea educa poporul asa cum trebuie, in orice sector al societatii, daca domnia legii nu e respectata, acesta este fundamentul tuturor celorlalte lucruri. Numai dupa aceea putem incepe sa discutam de politica, daca a fost bine sau nu, ca guvernul conservator a facut reduceri atat de dificile in cheltuielile sociale, daca distributia veniturilor este adecvata, toate acestea se pot discuta. Dar repet, ele sunt secundare, fata de problema de baza a acestei tari, care este domnia legii.”
“Cred ca aceasta este cea mai grava situatie prin care a trecut aceasta tara cel putin in ultimii 20 de ani de la navalirile minerilor la Bucuresti, nu a mai existat vreo situatie in care aceasta tara sa fie atat de izolata si atat de aspru criticata din strainatate. Aceasta nu vine numai de la UE, ci si de la oameni politici europeni, Cancelarul german, Dl. Baroso, Presedintele Comisiei Europene, si alti oameni politici si-au exprimat indoielile, nu numai din partea aripii crestin democrate, ci si politicieni liberali, chiar si ministrul de externe german, Westerwelle care este de la partidul liberal, FDP, din aceeasi familie politica cu PNL, a criticat sever cele intamplate.
Pentru ca este de neconceput, de neinchipuit sa se intample in alta tara europeana ce s-a intamplat in Romania! Cred ca reactia a fost mai intai una de soc. Au fost surprinsi, nu se asteptau, nu-si puteau inchipui ca o tara membra UE din 2007, care e in NATO, care e integrata in structurile euro-atlantice, sa se poarte ca o dictatura sud-americana, sau una africana, fie ea de stanga sau de dreapta.
Cred ca adevarata problema in aceasta tara nu este ce partid va guverna, dupa parerea mea, nu este vorba de stanga sau dreapta, nu este vorba de ce fel de politica economica ar fi mai potrivita pentru dezvoltarea tarii, mai multa influenta a Statului, sau mai putina. Toate aceste discutii, ce au loc in toate tarile europene, sunt secundare, in ceea ce priveste Romania, fata de problema centrala a acestei tari: Iar miezul real al acestei probleme este, pur si simplu, faptul ca aici a fost atacat Statul de drept, domnia legii. Daca domnia legii, nu este respectata, puteti uita de toate celelalte! Pentru ca nu veti putea moderniza tara, nu veti putea inviora economia, nu veti putea educa poporul asa cum trebuie, in orice sector al societatii, daca domnia legii nu e respectata, acesta este fundamentul tuturor celorlalte lucruri. Numai dupa aceea putem incepe sa discutam de politica, daca a fost bine sau nu, ca guvernul conservator a facut reduceri atat de dificile in cheltuielile sociale, daca distributia veniturilor este adecvata, toate acestea se pot discuta. Dar repet, ele sunt secundare, fata de problema de baza a acestei tari, care este domnia legii.”
O opinie detasata a unei observatoare din exterior (Kim Lane Scheppele de la Universitatea din Princeton) cu privire la situatia politica actuala din Romania, publicata acum cateva zile in blogul faimosului economist Paul Krugman, a starnit reactii intense in randul romanilor asa cum se poate constata la sectia comentarii de la sfarsitul articolului. Unul din comentarii mi-a atras atentia:
"Unfortunately, Mr. Paul Krugman, 80% of the Romanians, doesn't understand what democracy is or how it works. They really don't see a problem in committing illegalities in order to change the organization of the state. They didn't actually wanted to exit the dictatorship - just make it softer so they can live their lives. The revolution in 22 Dec 1989 was bloody because it was required to be - in order for the population to have the feeling they are being saved; saved by Ion Iliescu - a communist replacing another. The occidental pressure changed that in the direction of the democracy, but people don't get it.
They don't get it that democracy is a responsibility, they don't get it that one must have arguments for his claims, they don't get "the separation of powers" thing - they think it is a slogan - that's why the illegal incorporation of the official gazette in the executive is not an issue for them, the organic modifications to Romanian Constitutional Court role is not an issue for them, the "firing" of the People's Advocate is not an issue for them - they never knew why is he there. (All this is illegal because it is changing the organization and role of the institutions or the state through OUG's, emergency governmental rules; another thing they don't apprehend)"
Acesta este articolul tradus si comentat in romaneste aici:
Este randul Romaniei sa ii ingrijoreze pe aceia dintre noi care pun pret pe constitutionalism, democratie si statul de drept, incepe profesoara de la Princeton. O criza politica a cuprins Romania, in conditiile in care premierul de stanga Victor Ponta isi croieste drumul trecand prin foc si sabie institutiile constitutionale, intr-un efort de a elimina competitia politica.
In ultimele zile, Ponta si USL au dat afara presedintii ambelor Camere ale Parlamentului, au concediat Avocatul Poporului, au amenintat judecatorii Curtii Constitutionale si au interzis CCR sa analizeze hotararile Parlamentului - toate cu scopul de a-i face lui Ponta mai usoara calea spre a-l demite pe presedintele Traian Basescu.
In doar doua luni la putere, Guvernul lui Ponta a provocat multe distrugeri politice. Uitandu-se inspre viitoarele alegeri, Guvernul lui Ponta a dat o lege electorala (ulterior respinsa de Curtea Constitutionala) care i-ar facilita ramanerea la putere. Guvernul a neutralizat deja efectele legale ale deciziilor principalilor sai opozanti - Curtea Constitutionala si presedintele - preluand controlul publicarii Monitorului Oficial, care decide cand intra in vigoare legile si deciziile.
Daca Guvernul nu publica deciziile Curtii Constitutionale si decretele presedintelui, acestea nu sunt legi. Ca sa incununeze toata aceasta situatie, Ponta a lansat si un razboi cultural.
Lucrurile se desfasoara rapid. Inca o democratie europeana din est destrama statul de drept atacand toate constrangerile legale la adresa puterii premierului.
In spatele actiunilor disperate din ultimele zile se afla un mediu politic polarizat, alimentat de criza economica.
Romania a fost una dintre tarile cele mai grav lovite de recesiunea globala, avand nevoie de imprumuturi de la FMI, conditionate de taieri salariale, infaptuite de fostul premier Emil Boc. Succesorul acestuia, Mihai Razvan Ungureanu, a preluat functia in februarie 2012 pe masura ce haosul politc crestea. N-a avut nicio sansa sa guverneze inainte ca o motiune de cenzura sa-l indeparteze.
In locul sau a venit la putere liderul USL, Victor Ponta. Viitoarele alegeri sunt programate pentru luna noiembrie.
In ultimele doua saptamani, Guvernul lui Ponta a fost zgaltait de doua scandaluri si un acces de mandrie ranita, care s-ar putea combina pentru a-l rasturna inainte de alegerile din noiembrie. Insa Ponta nu vrea sa renunte la putere, iar reactiile sale innebunite din ultimele zile par a fi o incercare disperata de a se agata de functie, chiar daca asta inseamna ca va distruge toate celelalte institutii constitutionale.
Primul scandal implica coruptia - autoarea aminteste de cazul lui Adrian Nastase, mentorul politic al lui Ponta, a carui condamnare inseamna, spune aceasta, ca urma legendarei culturi a coruptiei din Romania duce din ce in ce mai evident la usa lui Ponta.
Al doilea scandal este cel de plagiat, mai precis lucrarea de doctorat a lui Ponta, pe care comitetul de etica a calificat-o drept copiata. Unii au inceput sa-i spuna premierul Copy Paste - si este dat drept exemplu articolul din The Economist.
Autoarea aminteste si ca Ponta a promis ca demisioneaza atunci cand inca nu se dovedise plagiatul, numai pentru a desfiinta comitetul odata ce a declarat ca 83 de pagini sunt copiate. Este amintit si "masteratul" din Catania, de fapt o suita de cursuri, pe care Ponta le-a modificat in CV.
Accesul de mandrie ranita implica o calatorie la Bruxelles. Cum si Ponta si Basescu au decis ca fiecare este singurul reprezentant al tarii la UE, primul a obtinut o hotarare din partea Parlamentului, al doilea o decizie de la Curtea Constitutionala. Ponta a sfidat manios decizia Curtii si s-a deplasat la Bruxelles.
Monitorul Oficial, acum in subordinea Guvernului, nu a publicat nici pana acum decizia Curtii, ceea ce inseamna ca Guvernul a blocat intrarea in vigoare a deciziei Curtii. Prezenta lui Ponta la Bruxelles a creat impresia ca, in Romania, conducerea este in haos.
La intoarcerea de la Bruxelles, saptamana aceasta, Ponta a intrat in actiune, pentru a se asigura ca cele doua scandaluri si accesul de mandrie ranita nu ii darama Guvernul. A inceput prin a-i inlocui pe cei care i se opun. A atacat cu manie Curtea Constitutionala, cerand ministrului Justitiei sa ii revoce pe toti judecatorii care au votat impotriva deplasarii sale la Bruxelles.
Aceasta a provocat Curtea Constitutionala sa trimita o scrisoare neobisnuita, o cerere disperata de ajutor, tuturor oficialilor europeni care au jurisdictie. Dand inapoi, partidul lui Ponta a dat o hotarare de urgenta, limitand puterea Curtii, care nu mai poate analiza hotararile Parlamentului. Judecatorii sunt la locul lor, insa nu mai au puterea de a face nimic in cazul crizei in crestere accelerata.
Toate aceste masinatiuni par a avea o singura tinta: presedintele Basescu, in functie din 2004, odinioara afiliat partidului de centru-dreapta PDL, care se opune partidului lui Ponta in Parlament. Ponta nu a ratat ocazia de a-l acuza pe Basescu de orice - de la dezvaluirea plagiatului sau la incitarea judecatorilor CCR impotriva sa.
Guvernul lui Ponta se misca rapid acum pentru a-l indeparta pe Basescu. Prin neutralizarea CCR, concedierea Avocatului Poporului si demiterea ambilor presedinti ai camerelor Parlamentului, nu mai este nicio institutie a statului care sa poata sta in calea unui vot de suspendare.
La 4 iulie, majoritatea parlamentara a lui Ponta a inaintat o acuzatie de 17 pagini impotriva presedintelui. Insa presedintii, conform Constitutiei romanesti, nu pot fi inlaturati decat daca au "comis acte grave care incalca prevederile constitutionale" (Articolul 95), ceea ce nu apare deloc in document. Cu toate acestea, un vot privind suspendarea va avea loc pana la sfarsitul saptamanii.
Votul parlamentar impotriva lui Basescu va trebui aprobat intr-un referendum pentru a intra in vigoare. Un Guvern USL (PNL de fapt - n.red.) anterior a votat sa-l suspende pe Basescu in 2007, insa atunci popularitatea sa si-a spus cuvantul.
Acum, dupa ce Basescu si-a petrecut doi ani ajutand la punerea in practica a masurilor de austeritate FMI/UE, nu mai este la fel de popular si nu se stie daca mai poate castiga. In acest caz, Ponta ar putea avea succes in doborarea rivalului sau, fara a tine cont de detaliile Constitutiei.
Chiar daca nu are succes, nu este o imagine frumoasa cand un guvern democratic incepe sa se comporte ca un paria. Mania lui Ponta impotriva Constitutiei arata ca nu respecta limitele legale si asta este periculos, continua autoarea.
Devine Romania o alta Ungaria? Toate astea suna familiar - incercarea de a desfiinta controlul constitutional asupra Puterii, de catre un premier dominant care detesta sa piarda. Dar asemanarile se incheie aici.
Orban este un politician de dreapta, Ponta de stanga. Orban a condus partidul peste doua decenii, Ponta este nou-venit in politica romaneasca. Orban are controlul absolut al partidului sai, in vreme ce Ponta trebuie sa guverneze cu o coalitie care consista din cel putin un partid care a mai schimbat taberele si inainte.
Desi suferinta nu este o competitie, situatia Ungariei este mult mai grava decat a Romaniei, cel putin acum. Viktor Orban a rescris constitutia, si-a implantat loialistii in toate pozitiile importante ale statului, a compromsi independenta tribunalelor, a centralizat guvernele locale, a falsificat masinaria electorala si s-a insurubat, atat legal cat si practic, pe termen lung. Este greu de imaginat cum va putea fi indepartat partidul sau de la putere vreodata, deoarece nu exista nicio insitutie politica independenta care sa mai ofere rivalilor vreun avantaj, ca sa poata lansa un astfel de efort. Si Opozitia este in haos.
In schimb, sistemul multipartidist din Romania il forteaza pe Ponta sa guverneze cu o coalitie mofturoasa, intr-un context in care exista o opozitie bine organizata care controleaza cel putin cateva pozitii importante in stat. Ponta nu a pus inca mana pe Presedintie si CCR, care si-au aratat disponibilitatea sa il blocheze. Si nu a reusit sa rescrie Constitutia doar pentru a se mentine la putere.
Poate ca Ponta are aceleasi ambitii ca Orban, insa, cel putin pana acum, nu a avut succes in schimbarea intregului sistem de putere. Ponta pare sa tinteasca inlaturarea anumitor indivizi care i se opun, nu sa schimbe intregul sistem constitutional intr-o dictatura. Ponta este la putere doar din aprilie.
Faptul ca Romania nu a ajuns la fel de rau ca Ungaria - deocamdata - nu inseamna ca toate sunt bune in Romania. Viteza cu care criza s-a amplificat, la fel ca si tenacitatea cu care Ponta se agata de putere sunt motive de ingrijorare serioasa, conchide autoarea. Daca Ponta reuseste sa-l indeparteze pe presedintele Basescu si sa puna botnita CCR, o lovitura constitutionala ramane o posibilitate in Romania. De aceea oamenii carora le pasa de democratia constitutionala trebuie sa priveasca cu atentie.
"Unfortunately, Mr. Paul Krugman, 80% of the Romanians, doesn't understand what democracy is or how it works. They really don't see a problem in committing illegalities in order to change the organization of the state. They didn't actually wanted to exit the dictatorship - just make it softer so they can live their lives. The revolution in 22 Dec 1989 was bloody because it was required to be - in order for the population to have the feeling they are being saved; saved by Ion Iliescu - a communist replacing another. The occidental pressure changed that in the direction of the democracy, but people don't get it.
They don't get it that democracy is a responsibility, they don't get it that one must have arguments for his claims, they don't get "the separation of powers" thing - they think it is a slogan - that's why the illegal incorporation of the official gazette in the executive is not an issue for them, the organic modifications to Romanian Constitutional Court role is not an issue for them, the "firing" of the People's Advocate is not an issue for them - they never knew why is he there. (All this is illegal because it is changing the organization and role of the institutions or the state through OUG's, emergency governmental rules; another thing they don't apprehend)"
Acesta este articolul tradus si comentat in romaneste aici:
Este randul Romaniei sa ii ingrijoreze pe aceia dintre noi care pun pret pe constitutionalism, democratie si statul de drept, incepe profesoara de la Princeton. O criza politica a cuprins Romania, in conditiile in care premierul de stanga Victor Ponta isi croieste drumul trecand prin foc si sabie institutiile constitutionale, intr-un efort de a elimina competitia politica.
In ultimele zile, Ponta si USL au dat afara presedintii ambelor Camere ale Parlamentului, au concediat Avocatul Poporului, au amenintat judecatorii Curtii Constitutionale si au interzis CCR sa analizeze hotararile Parlamentului - toate cu scopul de a-i face lui Ponta mai usoara calea spre a-l demite pe presedintele Traian Basescu.
In doar doua luni la putere, Guvernul lui Ponta a provocat multe distrugeri politice. Uitandu-se inspre viitoarele alegeri, Guvernul lui Ponta a dat o lege electorala (ulterior respinsa de Curtea Constitutionala) care i-ar facilita ramanerea la putere. Guvernul a neutralizat deja efectele legale ale deciziilor principalilor sai opozanti - Curtea Constitutionala si presedintele - preluand controlul publicarii Monitorului Oficial, care decide cand intra in vigoare legile si deciziile.
Daca Guvernul nu publica deciziile Curtii Constitutionale si decretele presedintelui, acestea nu sunt legi. Ca sa incununeze toata aceasta situatie, Ponta a lansat si un razboi cultural.
Lucrurile se desfasoara rapid. Inca o democratie europeana din est destrama statul de drept atacand toate constrangerile legale la adresa puterii premierului.
In spatele actiunilor disperate din ultimele zile se afla un mediu politic polarizat, alimentat de criza economica.
Romania a fost una dintre tarile cele mai grav lovite de recesiunea globala, avand nevoie de imprumuturi de la FMI, conditionate de taieri salariale, infaptuite de fostul premier Emil Boc. Succesorul acestuia, Mihai Razvan Ungureanu, a preluat functia in februarie 2012 pe masura ce haosul politc crestea. N-a avut nicio sansa sa guverneze inainte ca o motiune de cenzura sa-l indeparteze.
In locul sau a venit la putere liderul USL, Victor Ponta. Viitoarele alegeri sunt programate pentru luna noiembrie.
In ultimele doua saptamani, Guvernul lui Ponta a fost zgaltait de doua scandaluri si un acces de mandrie ranita, care s-ar putea combina pentru a-l rasturna inainte de alegerile din noiembrie. Insa Ponta nu vrea sa renunte la putere, iar reactiile sale innebunite din ultimele zile par a fi o incercare disperata de a se agata de functie, chiar daca asta inseamna ca va distruge toate celelalte institutii constitutionale.
Primul scandal implica coruptia - autoarea aminteste de cazul lui Adrian Nastase, mentorul politic al lui Ponta, a carui condamnare inseamna, spune aceasta, ca urma legendarei culturi a coruptiei din Romania duce din ce in ce mai evident la usa lui Ponta.
Al doilea scandal este cel de plagiat, mai precis lucrarea de doctorat a lui Ponta, pe care comitetul de etica a calificat-o drept copiata. Unii au inceput sa-i spuna premierul Copy Paste - si este dat drept exemplu articolul din The Economist.
Autoarea aminteste si ca Ponta a promis ca demisioneaza atunci cand inca nu se dovedise plagiatul, numai pentru a desfiinta comitetul odata ce a declarat ca 83 de pagini sunt copiate. Este amintit si "masteratul" din Catania, de fapt o suita de cursuri, pe care Ponta le-a modificat in CV.
Accesul de mandrie ranita implica o calatorie la Bruxelles. Cum si Ponta si Basescu au decis ca fiecare este singurul reprezentant al tarii la UE, primul a obtinut o hotarare din partea Parlamentului, al doilea o decizie de la Curtea Constitutionala. Ponta a sfidat manios decizia Curtii si s-a deplasat la Bruxelles.
Monitorul Oficial, acum in subordinea Guvernului, nu a publicat nici pana acum decizia Curtii, ceea ce inseamna ca Guvernul a blocat intrarea in vigoare a deciziei Curtii. Prezenta lui Ponta la Bruxelles a creat impresia ca, in Romania, conducerea este in haos.
La intoarcerea de la Bruxelles, saptamana aceasta, Ponta a intrat in actiune, pentru a se asigura ca cele doua scandaluri si accesul de mandrie ranita nu ii darama Guvernul. A inceput prin a-i inlocui pe cei care i se opun. A atacat cu manie Curtea Constitutionala, cerand ministrului Justitiei sa ii revoce pe toti judecatorii care au votat impotriva deplasarii sale la Bruxelles.
Aceasta a provocat Curtea Constitutionala sa trimita o scrisoare neobisnuita, o cerere disperata de ajutor, tuturor oficialilor europeni care au jurisdictie. Dand inapoi, partidul lui Ponta a dat o hotarare de urgenta, limitand puterea Curtii, care nu mai poate analiza hotararile Parlamentului. Judecatorii sunt la locul lor, insa nu mai au puterea de a face nimic in cazul crizei in crestere accelerata.
Toate aceste masinatiuni par a avea o singura tinta: presedintele Basescu, in functie din 2004, odinioara afiliat partidului de centru-dreapta PDL, care se opune partidului lui Ponta in Parlament. Ponta nu a ratat ocazia de a-l acuza pe Basescu de orice - de la dezvaluirea plagiatului sau la incitarea judecatorilor CCR impotriva sa.
Guvernul lui Ponta se misca rapid acum pentru a-l indeparta pe Basescu. Prin neutralizarea CCR, concedierea Avocatului Poporului si demiterea ambilor presedinti ai camerelor Parlamentului, nu mai este nicio institutie a statului care sa poata sta in calea unui vot de suspendare.
La 4 iulie, majoritatea parlamentara a lui Ponta a inaintat o acuzatie de 17 pagini impotriva presedintelui. Insa presedintii, conform Constitutiei romanesti, nu pot fi inlaturati decat daca au "comis acte grave care incalca prevederile constitutionale" (Articolul 95), ceea ce nu apare deloc in document. Cu toate acestea, un vot privind suspendarea va avea loc pana la sfarsitul saptamanii.
Votul parlamentar impotriva lui Basescu va trebui aprobat intr-un referendum pentru a intra in vigoare. Un Guvern USL (PNL de fapt - n.red.) anterior a votat sa-l suspende pe Basescu in 2007, insa atunci popularitatea sa si-a spus cuvantul.
Acum, dupa ce Basescu si-a petrecut doi ani ajutand la punerea in practica a masurilor de austeritate FMI/UE, nu mai este la fel de popular si nu se stie daca mai poate castiga. In acest caz, Ponta ar putea avea succes in doborarea rivalului sau, fara a tine cont de detaliile Constitutiei.
Chiar daca nu are succes, nu este o imagine frumoasa cand un guvern democratic incepe sa se comporte ca un paria. Mania lui Ponta impotriva Constitutiei arata ca nu respecta limitele legale si asta este periculos, continua autoarea.
Devine Romania o alta Ungaria? Toate astea suna familiar - incercarea de a desfiinta controlul constitutional asupra Puterii, de catre un premier dominant care detesta sa piarda. Dar asemanarile se incheie aici.
Orban este un politician de dreapta, Ponta de stanga. Orban a condus partidul peste doua decenii, Ponta este nou-venit in politica romaneasca. Orban are controlul absolut al partidului sai, in vreme ce Ponta trebuie sa guverneze cu o coalitie care consista din cel putin un partid care a mai schimbat taberele si inainte.
Desi suferinta nu este o competitie, situatia Ungariei este mult mai grava decat a Romaniei, cel putin acum. Viktor Orban a rescris constitutia, si-a implantat loialistii in toate pozitiile importante ale statului, a compromsi independenta tribunalelor, a centralizat guvernele locale, a falsificat masinaria electorala si s-a insurubat, atat legal cat si practic, pe termen lung. Este greu de imaginat cum va putea fi indepartat partidul sau de la putere vreodata, deoarece nu exista nicio insitutie politica independenta care sa mai ofere rivalilor vreun avantaj, ca sa poata lansa un astfel de efort. Si Opozitia este in haos.
In schimb, sistemul multipartidist din Romania il forteaza pe Ponta sa guverneze cu o coalitie mofturoasa, intr-un context in care exista o opozitie bine organizata care controleaza cel putin cateva pozitii importante in stat. Ponta nu a pus inca mana pe Presedintie si CCR, care si-au aratat disponibilitatea sa il blocheze. Si nu a reusit sa rescrie Constitutia doar pentru a se mentine la putere.
Poate ca Ponta are aceleasi ambitii ca Orban, insa, cel putin pana acum, nu a avut succes in schimbarea intregului sistem de putere. Ponta pare sa tinteasca inlaturarea anumitor indivizi care i se opun, nu sa schimbe intregul sistem constitutional intr-o dictatura. Ponta este la putere doar din aprilie.
Faptul ca Romania nu a ajuns la fel de rau ca Ungaria - deocamdata - nu inseamna ca toate sunt bune in Romania. Viteza cu care criza s-a amplificat, la fel ca si tenacitatea cu care Ponta se agata de putere sunt motive de ingrijorare serioasa, conchide autoarea. Daca Ponta reuseste sa-l indeparteze pe presedintele Basescu si sa puna botnita CCR, o lovitura constitutionala ramane o posibilitate in Romania. De aceea oamenii carora le pasa de democratia constitutionala trebuie sa priveasca cu atentie.
•14:41
Burano este o insula situata la 7 km de Venetia cu o populatie de 7000 de persoane. Locuitorii, ca si cei din restul insulelor venetiene, provin din regiunile nordice peninsulare - sunt refugiati care fugeau de invaziile barbare, in special de lombarzi.
Vizitatorii sunt fascinati de casele viu colorate reflectate în apele verzi ale canalelor. Predomina o atmosfera linistita intrerupta pe ici pe colo de rasetele copiilor sau de vocile localnicilor conversand in mici grupuri. Femeile croseteaza dantelele faimoase in toata lumea. Este un fel de paradis plin de culoare si flori la ferestre si balcoane.
Daca vizitezi Venetia, nu ezita sa treci si prin Burano. Iei un vaporetto si in 20 de min. esti acolo. Poti petrece cateva ore de neuitat mai ales daca iei masa de pranz la Trattoria Gatto Nero.
Oenoanda ©
Vizitatorii sunt fascinati de casele viu colorate reflectate în apele verzi ale canalelor. Predomina o atmosfera linistita intrerupta pe ici pe colo de rasetele copiilor sau de vocile localnicilor conversand in mici grupuri. Femeile croseteaza dantelele faimoase in toata lumea. Este un fel de paradis plin de culoare si flori la ferestre si balcoane.
Daca vizitezi Venetia, nu ezita sa treci si prin Burano. Iei un vaporetto si in 20 de min. esti acolo. Poti petrece cateva ore de neuitat mai ales daca iei masa de pranz la Trattoria Gatto Nero.
 |
 |
 |
 |
| Trattoria Gatto Nero |
Oenoanda ©
•12:03
Considera orice obiect de pe Pamant, el are o greutate, poate fi cantarit. Dar chiar si cand este plasat in spatiul imponderabil are masa. De ce? De unde provine masa? Nici Newton, nici Einstein nu au putut explica misterul... pana in 1964 cand un grup de fizicieni printre care Peter Higgs au propus o explicatie - existenta unei particule, bozonul lui Higgs.
Masa masoara cata "materie" contine un obiect. In absenta sa ar fi fost imposibila formarea materiei, particulele fundamentale ar "zbura" pur si simplu la viteza luminii iar Universul asa cum il cunoastem nu ar exista. Mecanismul lui Higgs propune existenta unui camp - campul lui Higgs - care permite particulelor sa obtina masa prin interactia cu acesta si cu bozonul lui Higgs care provine din el. Bozonul lui Higgs ar fi deci o noua particula fundamentala care inzestreaza alte particule fundamentale cu masa.
Descoperirea bozonului ar confirma ca cercetarea stiintifica se afla pe drumul bun, ca modelul standard este corect si deci imaginea pe care o avem pana acum despre structura materiei este corecta. Si asta ar deschide drum pentru noi descoperiri.
Fizicienii au lucrat zi si noapte ciocnind particule in acceleratorul de particule din laboratorul european al fizicii particulelor (CERN), la viteze foarte apropiate de viteza luminii cu speranta ca una din particulele rezultate in urma coliziunii va fi bozonul mult cautat.
A fost descoperit bozonul lui Higgs?
http://www.wired.com/wiredscience/2012/07/higgs-boson-discovery/
Masa masoara cata "materie" contine un obiect. In absenta sa ar fi fost imposibila formarea materiei, particulele fundamentale ar "zbura" pur si simplu la viteza luminii iar Universul asa cum il cunoastem nu ar exista. Mecanismul lui Higgs propune existenta unui camp - campul lui Higgs - care permite particulelor sa obtina masa prin interactia cu acesta si cu bozonul lui Higgs care provine din el. Bozonul lui Higgs ar fi deci o noua particula fundamentala care inzestreaza alte particule fundamentale cu masa.
Descoperirea bozonului ar confirma ca cercetarea stiintifica se afla pe drumul bun, ca modelul standard este corect si deci imaginea pe care o avem pana acum despre structura materiei este corecta. Si asta ar deschide drum pentru noi descoperiri.
Fizicienii au lucrat zi si noapte ciocnind particule in acceleratorul de particule din laboratorul european al fizicii particulelor (CERN), la viteze foarte apropiate de viteza luminii cu speranta ca una din particulele rezultate in urma coliziunii va fi bozonul mult cautat.
A fost descoperit bozonul lui Higgs?
http://www.wired.com/wiredscience/2012/07/higgs-boson-discovery/
Citesc prin blogosfera si constat ca uneori cei care sunt activi impotriva suprematiei religioase sunt catalogati drept naivi. Eu cred ca putini dintre acestia au pretentia sa elimine complet religia monoteista, eu cel putin nu-mi fac iluzia asta. In general activitatea anti-religioasa intr-o tara este cu atat mai intensa cu cat discriminarea religioasa este mai intensa - vezi cazul SUA sau al Romaniei. De fapt miscarea prost numita "noul ateism" nu ar fi avut nici un motiv sa apara in tari ca cele scandinave - in care practic nu exista discriminare pe baza credintelor religioase - ci a aparut in tari ca SUA, acolo unde cei care nu cred in dogmele religioase sunt discriminati si nevoiti deci sa ascunda acest fapt. Sa te declari ateu in astfel de conditii este un act de curaj riscand sa-ti pierzi toate privilegiile si prietenii, sa sfarsesti fiind un marginalizat social. In acest sens articolul "Atheism in America" (pe care l-am gasit datorita blogului lui Jerry Coyne), este foarte relevant:
"Point, Texas (populatie de 792 indivizi) nu este locul cel mai potrivit pentru ca o lesbiana sa-si creasca copilul. Dar nici sexualitatea ei nici conditia de mama necasatorita nu sunt suficiente pentru a o transforma pe Renee Johnson in cosmarul americanului conservator. Dupa cum mi-a explicat cand ne-am intalnit la Biblioteca Rains County, "mai bine am un "L" de la lesbiana pe tricou decat un "A" de ateu, lumea accepta mai usor prima conditie.
Ne-am intalnit intr-o camera privata pentru ca Johnson se temea ca oriunde in oras lumea ne-ar putea auzi si s-ar simti ofensata de lipsa ei de credinta. Nu e de mirare ca de multe ori se simte singura dar e departe de a fi unica in aceasta situatie. Dupa cum am aflat cand am calatorit in SUA anul trecut, ateii traiesc în izolare şi secret în toată ţara. Într-o naţiune care celebreaza libertatea religiei ca niciuna alta, libertatea de a nu fi religios poate fi la fel de greu de practicat ca dreptul de a traversa innot Atlanticul..."
53% din americani cred ca e necesar sa crezi in Dumnezeu ca sa fii moral. Din cauza asta celor care nu cred le este teama sa recunoasca deschis acest lucru. Cu toatea astea, numarul celor care au iesit "la lumina" s-a dublat in ultimul deceniu (de ce oare?). Cartile publicate de Daniel Dennett, Dawkins si Hitchens au fost New York Times best sellers si s-au vandut cu sutele de mii. Din cauza Internetului un ateu nu se mai poate simti singur, intra in Facebook si gaseste milioane de "prieteni". Asa incat activitatea anti-religioasa nu numai ca a fost o reactie spontana si fireasca dar a avut succes si continua sa fie extrem de utila. Naiv este sa i te impotrivesti...
Recomand lectura completa a articolului: Atheism in America
"Point, Texas (populatie de 792 indivizi) nu este locul cel mai potrivit pentru ca o lesbiana sa-si creasca copilul. Dar nici sexualitatea ei nici conditia de mama necasatorita nu sunt suficiente pentru a o transforma pe Renee Johnson in cosmarul americanului conservator. Dupa cum mi-a explicat cand ne-am intalnit la Biblioteca Rains County, "mai bine am un "L" de la lesbiana pe tricou decat un "A" de ateu, lumea accepta mai usor prima conditie.
Ne-am intalnit intr-o camera privata pentru ca Johnson se temea ca oriunde in oras lumea ne-ar putea auzi si s-ar simti ofensata de lipsa ei de credinta. Nu e de mirare ca de multe ori se simte singura dar e departe de a fi unica in aceasta situatie. Dupa cum am aflat cand am calatorit in SUA anul trecut, ateii traiesc în izolare şi secret în toată ţara. Într-o naţiune care celebreaza libertatea religiei ca niciuna alta, libertatea de a nu fi religios poate fi la fel de greu de practicat ca dreptul de a traversa innot Atlanticul..."
53% din americani cred ca e necesar sa crezi in Dumnezeu ca sa fii moral. Din cauza asta celor care nu cred le este teama sa recunoasca deschis acest lucru. Cu toatea astea, numarul celor care au iesit "la lumina" s-a dublat in ultimul deceniu (de ce oare?). Cartile publicate de Daniel Dennett, Dawkins si Hitchens au fost New York Times best sellers si s-au vandut cu sutele de mii. Din cauza Internetului un ateu nu se mai poate simti singur, intra in Facebook si gaseste milioane de "prieteni". Asa incat activitatea anti-religioasa nu numai ca a fost o reactie spontana si fireasca dar a avut succes si continua sa fie extrem de utila. Naiv este sa i te impotrivesti...
Recomand lectura completa a articolului: Atheism in America
•18:30
M-am hotarat in sfarsit sa fac ordine prin tonele de informatie acumulate de ani de zile pe diferite suporturi. Printre altele, am dat peste aceasta imagine. M-a distrat, asa ca m-am hotarat sa nu o arunc...in fond este o lectie fulger de istorie a economiei romanesti.
•16:37
 |
| Autor: Oenoanda
Pentru ca cineva m-a intrebat: pasarea (Erithacus rubecula) nu a fost fotografiata in Romania
ci pe meleaguri anglo-saxone. Englezii ii spun pe scurt Robin. Traieste si in Romania (prihor) si chiar
mult mai la nord, in Siberia. In perioada imperecherii canta foarte frumos, de fapt asa mi-a atras atentia pentru ca altfel, ascunsa sus de tot printre ramuri, nimeni nu ar fi vazut-o.
|
•21:29
De acord cu ceea ce spune Daniel Dennett: S-a tot repetat ad nauseam că ateii sunt nepoliticosi si agresivi. Dar să aruncăm o privire la munca lor - cărţi şi dezbateri care au ca autori oameni ca Hitchens, Dawkins si Harris - şi vom vedea că ateii sunt mult mai educaţi, mult mai puţin burlesti, si mai putin agresivi decat apologeţii religiosi ca Terry Eagleton, Alvin Plantinga sau Leon Wieseltier. Este pur şi simplu faptul că mulţi oameni sunt şocaţi să vadă că ideile, instituţiile şi liderii religioşi sunt contestati la fel de intens ca bancile, companiile farmaceutice sau industria petrolului.
Desi "noul ateism" nu a adus nimic cu adevarat nou, a avut succes in apararea ideii ca discursul religios nu merita o protectie speciala si ca opiniile bazate pe religie pot si trebuie sa fie supuse dezbaterii publice (chiar satirizate) la fel ca opiniile ne religioase. Si desi nu toti sunt de acord, a avut succes in stimularea unui rationalism si ateism popular ajutand la scaderea prejudecatilor impotriva ateilor.
Din pacate exista semne de declin in activitatea noului ateism probabil pentru ca noul scenariu geopolitic marcat de criza financiara si politica este foarte diferit de cel al atentatelor islamiste din 11 Septembrie 2001 care a conditionat agenda si dezbaterile din ultimul deceniu. Se simte in aer un fel de oboseala datorata probabil si esentei insasi a conceptului de "rationalitate umana".
De cand Aristotel s-a referit la oameni ca la "animale rationale" ne-am format o imagine despre noi insine ca fiinte rationale limitate de unele deficiente. Stiintele cognitive arata insa contrariul: oamenii sunt doar "colectii de module dezorganizate" ca frica si furia si module care produc prejudecati. Avem si cateva module de procesare logica si indeplinire rationala a obiectivelor dar acestea sunt lente si costa energie si ca urmare sunt putin folosite. Creierul uman evita folosirea acestor module costisitoare ori de cate ori este posibil. Regula pe care se pare o aplica oamenii este aceea de a folosi gandirea rationala numai atunci cand toate celelalte mecanisme au esuat. Si de multe ori nici macar atunci...
Recomand: Less Wrong The cognitive science of rationality
Desi "noul ateism" nu a adus nimic cu adevarat nou, a avut succes in apararea ideii ca discursul religios nu merita o protectie speciala si ca opiniile bazate pe religie pot si trebuie sa fie supuse dezbaterii publice (chiar satirizate) la fel ca opiniile ne religioase. Si desi nu toti sunt de acord, a avut succes in stimularea unui rationalism si ateism popular ajutand la scaderea prejudecatilor impotriva ateilor.
Din pacate exista semne de declin in activitatea noului ateism probabil pentru ca noul scenariu geopolitic marcat de criza financiara si politica este foarte diferit de cel al atentatelor islamiste din 11 Septembrie 2001 care a conditionat agenda si dezbaterile din ultimul deceniu. Se simte in aer un fel de oboseala datorata probabil si esentei insasi a conceptului de "rationalitate umana".
De cand Aristotel s-a referit la oameni ca la "animale rationale" ne-am format o imagine despre noi insine ca fiinte rationale limitate de unele deficiente. Stiintele cognitive arata insa contrariul: oamenii sunt doar "colectii de module dezorganizate" ca frica si furia si module care produc prejudecati. Avem si cateva module de procesare logica si indeplinire rationala a obiectivelor dar acestea sunt lente si costa energie si ca urmare sunt putin folosite. Creierul uman evita folosirea acestor module costisitoare ori de cate ori este posibil. Regula pe care se pare o aplica oamenii este aceea de a folosi gandirea rationala numai atunci cand toate celelalte mecanisme au esuat. Si de multe ori nici macar atunci...
Recomand: Less Wrong The cognitive science of rationality
Un argument sustinut nu numai de crestini este acela ca valorile atat de pretuite ale civilizatiei occidentale - egalitate, democratie, toleranta, libertate etc. - au la baza traditia iudeo-crestina. Crestinismul este considerat o baza a identitatii culturale si sociale occidentale. Cred ca este o afirmatie superficiala care simplifica in mare masura radacinile valorilor democratice moderne. Mai corect, ceea ce numim civilizatie occidentala a fost creat in pofida Bisericii crestine si nu datorita ei.
Din momentul in care s-au stins ultimele scantei ale culturii eleniste si pana la reaprinderea lor odata cu Renasterea, Europa occidentala a trecut print-o perioada de intuneric intelectual de aproape o mie de ani datorat in mare parte politicii Bisericii crestine. In Evul Mediu civilizatia occidentala era bazata pe credinta, autoritate si traditie. Incepand din 1650 lucrurile au inceput sa se schimbe asa incat orice, chiar si aspectele traditionale cele mai inradacinate erau dezbatute in lumina ratiunii filozofice. Afirmatii in trecut de neclintit cu privire la omenire, societate, politica, cosmos si chiar Crestinism si orice religie erau obiectul dezbaterii noului tip de gandire promovata de miscarea iluminista. Majoritatea fondatorilor iluminismului sustineau ca multe din conceptiile umane despre lume si structura realitatii erau gresite si ca de imbunatatirea lor depinde imbunatatirea existentei umane pentru ca astfel societatea umana ar fi mai sigura si mai stabila (Hobbes), mai toleranta (Bayle), mai rationala in abordarea problemelor sociale si sanitare (Descartes), mai libera.
Valorile civilizatiei occidentale sunt produsul miscarii iluministe si exista o intensa dezbatere cu privire la legatura intre Iluminism si Crestinism, unii sustinand ca ideile iluministe de toleranta, libertate, egalitate etc. provin direct din traditia crestina. Relatia intre religie si Iluminism este insa mult mai complexa asa cum arata Jonathan Israel in lucrarea sa Iluminismul Radical. De fapt, spune el, au existat doua curente iluministe: unul "moderat" si majoritar, avand in frunte pe Kant, Locke, Voltaire si Hume, este cel mai cunoscut publicului. Dar a existat si un al doilea curent mai subteran si plin de forta, cel al Iluminismului Radical reprezentat de figuri ca d'Holbach, Diderot, Condorcet si in special Spinoza, care au format nucleul miscarii globale. Spre deosebire de primii, iluministii radicali respingeau orice compromis cu trecutul, credeau ca ratiunea trebuie sa primeze in orice aspect al vietii umane fara sa fie limitata de credinta si traditie. Pe baza principiilor lui Spinoza, societatea devine mai rezistenta la manipulare prin autoritate religioasa, autocratie sau dictatura, mai democratica, libertariana si egalitara, si asta face ca Spinoza sa fie principala figura a Iluminismului Radical.
Miscarea iluminista moderata avea mult mai mult prestigiu si sprijin in general dar cel care a schimbat lumea in final a fost curentul radical. Valorile fundamentale ale civilizatiei moderne provin in special de la miscarea radicala si au fost modelate atacand direct traditia crestina. Este evident atunci cat de superficiala si departe de adevar este afirmatia ca Crestinismul sta la baza valorilor civilizatiei moderne.
Cu toate astea trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta importanta intre Crestinism si cealalta religie monoteista foarte raspandita - Islamul. Datorita ei Crestinismul cel putin nu a impiedicat aparitia Iluminismului in Occident, asa cum a facut Islamul in Orient. Comunitatea religioasa crestina, desi universala, nu pretinde autoritatea sociala sau politica. Puterea laica si religioasa, ca si jurisprudentele lor, raman separate. Mohamed alege insa alta cale, erijandu-se in mesager direct si unic al lui Dumnezeu adjudicandu-si astfel autoritatea absoluta. In Islam nu poate exista decat o singura lege - Sharia - expresia directa a "dorintei lui Dumnezeu". Este o doctrina de norme care reglementeaza si limiteaza toate aspectele vietii umane inclusiv cele intelectuale si politice. Ideea ca societatea s-ar putea baza, ca in Occident, pe o lege seculara creatie a mintii umane ce poate fi schimbata sau chiar abrogata, este o aberatie in Islam.
Islamul spre deosebire de Crestinism a reusit sa devina stapanul intregii vieti civile si politice. Cum spunea Ernest Renan intr-un discurs tinut la Sorbona in 1883, "un fel de doaga de otel incinge capul fiecarui musulman facandu-l absolut refractar la stiinta, incapabil de a invata orice, sau de a fi deschis la idei noi". Acesta este motivul pentru care nu poate exista Iluminism in Islam dar a fost posibil (dar nu a fost inspirat nici promovat) in lumea crestina.
Rethinking the idea of Christian Europe, Kenan Malik
Radical Enlightenment , Jonathan Israel
Worlds at war, Anthony Pagden
Din momentul in care s-au stins ultimele scantei ale culturii eleniste si pana la reaprinderea lor odata cu Renasterea, Europa occidentala a trecut print-o perioada de intuneric intelectual de aproape o mie de ani datorat in mare parte politicii Bisericii crestine. In Evul Mediu civilizatia occidentala era bazata pe credinta, autoritate si traditie. Incepand din 1650 lucrurile au inceput sa se schimbe asa incat orice, chiar si aspectele traditionale cele mai inradacinate erau dezbatute in lumina ratiunii filozofice. Afirmatii in trecut de neclintit cu privire la omenire, societate, politica, cosmos si chiar Crestinism si orice religie erau obiectul dezbaterii noului tip de gandire promovata de miscarea iluminista. Majoritatea fondatorilor iluminismului sustineau ca multe din conceptiile umane despre lume si structura realitatii erau gresite si ca de imbunatatirea lor depinde imbunatatirea existentei umane pentru ca astfel societatea umana ar fi mai sigura si mai stabila (Hobbes), mai toleranta (Bayle), mai rationala in abordarea problemelor sociale si sanitare (Descartes), mai libera.
Valorile civilizatiei occidentale sunt produsul miscarii iluministe si exista o intensa dezbatere cu privire la legatura intre Iluminism si Crestinism, unii sustinand ca ideile iluministe de toleranta, libertate, egalitate etc. provin direct din traditia crestina. Relatia intre religie si Iluminism este insa mult mai complexa asa cum arata Jonathan Israel in lucrarea sa Iluminismul Radical. De fapt, spune el, au existat doua curente iluministe: unul "moderat" si majoritar, avand in frunte pe Kant, Locke, Voltaire si Hume, este cel mai cunoscut publicului. Dar a existat si un al doilea curent mai subteran si plin de forta, cel al Iluminismului Radical reprezentat de figuri ca d'Holbach, Diderot, Condorcet si in special Spinoza, care au format nucleul miscarii globale. Spre deosebire de primii, iluministii radicali respingeau orice compromis cu trecutul, credeau ca ratiunea trebuie sa primeze in orice aspect al vietii umane fara sa fie limitata de credinta si traditie. Pe baza principiilor lui Spinoza, societatea devine mai rezistenta la manipulare prin autoritate religioasa, autocratie sau dictatura, mai democratica, libertariana si egalitara, si asta face ca Spinoza sa fie principala figura a Iluminismului Radical.
Miscarea iluminista moderata avea mult mai mult prestigiu si sprijin in general dar cel care a schimbat lumea in final a fost curentul radical. Valorile fundamentale ale civilizatiei moderne provin in special de la miscarea radicala si au fost modelate atacand direct traditia crestina. Este evident atunci cat de superficiala si departe de adevar este afirmatia ca Crestinismul sta la baza valorilor civilizatiei moderne.
Cu toate astea trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta importanta intre Crestinism si cealalta religie monoteista foarte raspandita - Islamul. Datorita ei Crestinismul cel putin nu a impiedicat aparitia Iluminismului in Occident, asa cum a facut Islamul in Orient. Comunitatea religioasa crestina, desi universala, nu pretinde autoritatea sociala sau politica. Puterea laica si religioasa, ca si jurisprudentele lor, raman separate. Mohamed alege insa alta cale, erijandu-se in mesager direct si unic al lui Dumnezeu adjudicandu-si astfel autoritatea absoluta. In Islam nu poate exista decat o singura lege - Sharia - expresia directa a "dorintei lui Dumnezeu". Este o doctrina de norme care reglementeaza si limiteaza toate aspectele vietii umane inclusiv cele intelectuale si politice. Ideea ca societatea s-ar putea baza, ca in Occident, pe o lege seculara creatie a mintii umane ce poate fi schimbata sau chiar abrogata, este o aberatie in Islam.
Islamul spre deosebire de Crestinism a reusit sa devina stapanul intregii vieti civile si politice. Cum spunea Ernest Renan intr-un discurs tinut la Sorbona in 1883, "un fel de doaga de otel incinge capul fiecarui musulman facandu-l absolut refractar la stiinta, incapabil de a invata orice, sau de a fi deschis la idei noi". Acesta este motivul pentru care nu poate exista Iluminism in Islam dar a fost posibil (dar nu a fost inspirat nici promovat) in lumea crestina.
Rethinking the idea of Christian Europe, Kenan Malik
Radical Enlightenment , Jonathan Israel
Worlds at war, Anthony Pagden
•23:49
In ultima vreme nu am simtit impulsul de a scrie in acest blog. Am petrecut timpul liber mai mult calatorind, citind si observand lumea, analizand propriile stari mintale. Putin cate putin am pierdut increderea pe care o aveam ca oamenii ar putea deveni vreodata stapani ai propriului lor destin. Fac parte dintr-o specie care m-a dezamagit in mare parte si pe care uneori ma trezesc c-o observ asa cum ar observa-o un extraterestru dotat cu curiozitate dar fara dorinta unui contact direct. Continua sa ma surprinda placut indivizii exceptionali, dotati cu bun simt, curiozitate si spirit liber, minti care nu pot accepta dogme sau "adevaruri" de-a gata. Prezenta lor in orice moment istoric ma reconforteaza - faptul ca au existat in anumite epoci obscure trecute ma uimeste (cum a putut exista un tip ca Michel de Montaigne in circumstantele sec. 16?) iar prezenta lor printre noi imi da speranta.
In Europa occidentala in general fervoarea religioasa nu este evidenta mai ales printre tineri. Ne-apartenenta la vreuna din religiile organizate nu trezeste deobicei animozitate si aparent nu esti discriminat pe acest motiv. Situatia este mult diferita de tarile din Est in care Biserica si-a recapatat si intarit puterea dupa caderea dictaturii comuniste. Am indoieli in privinta veracitatii credintei la nivel personal mai ales in tari "crestine" ca Romania sau Rusia in care ipocrizia este o caracteristica sociala indispensabila. Situatia se poate schimba insa - pierderea starii de siguranta economica "in masa" poate genera oricand necesitati spirituale asa cum senzatia de stabilitate poate duce la atenuarea fervorii religioase.
Mi-e greu sa inteleg cum e posibil ca unul dintre prietenii mei din adolescenta cei mai admirabili prin inteligenta, spirit critic si desavarsit simt al umorului a putut sa se transforme in ultimii ani intr-un fanatic crestin ortodox - un om cu care nu se poate conversa fara sa aduca vorba de Dumnezeu si minunata sa creatie, cu care de fapt nu se poate vorbi despre mai nimic care sa nu fie biblic si cu care e mai bine sa eviti sa glumesti. Un om "nou" care constat cu groaza si-a centrat intreaga viata pe ideea Salvarii, aceea de a fi printre cei alesi sa traiasca etern alaturi de Dumnezeu. Prietenul genial plin de viata, de curiozitate, iubitor al animalelor, nu mai exista. I-a luat locul o fiinta sumbra care isi foloseste inteligenta numai pentru a memoriza pasaje biblice si a tortura psihologic spiritele libere. De ce crede lumea in lucruri incredibile? Pentru ca vrea sa le creada. In acest caz e naiv sa crezi ca inca nu au aflat vreun "adevar", e naiv sa incerci sa le arati vreo "realitate". Prietenul din adolescenta avea capacitate intelectuala si curiozitate suficienta sa afle orice "adevar" dar intr-un anumit moment mintea sa a decis sa le suprime ca sa poata sa creada in miturile bunicii lui de care cu ani in urma radea cand ii spunea ca Dumnezeu il vede.
Credeam ca prin educatie oamenii pot scapa de tendinta de a accepta neconditionat dogme dar sunt putine locuri pe pamant in care educatia de calitate este prioritara. Asa incat homo sapiens va continua sa fie homo religiosus pentru mult timp. Mi se pare atunci mai utila critica monoteismului in general - principala cauza de fanatism si intoleranta. Daca omul este religios prin natura sa (ceea ce ma indoiesc), macar sa adopte o religie care sa nu genereze intoleranta, lipsa de empatie cu cei din alt "trib", antropocentrism si lipsa de respect pentru natura.
In Europa occidentala in general fervoarea religioasa nu este evidenta mai ales printre tineri. Ne-apartenenta la vreuna din religiile organizate nu trezeste deobicei animozitate si aparent nu esti discriminat pe acest motiv. Situatia este mult diferita de tarile din Est in care Biserica si-a recapatat si intarit puterea dupa caderea dictaturii comuniste. Am indoieli in privinta veracitatii credintei la nivel personal mai ales in tari "crestine" ca Romania sau Rusia in care ipocrizia este o caracteristica sociala indispensabila. Situatia se poate schimba insa - pierderea starii de siguranta economica "in masa" poate genera oricand necesitati spirituale asa cum senzatia de stabilitate poate duce la atenuarea fervorii religioase.
Mi-e greu sa inteleg cum e posibil ca unul dintre prietenii mei din adolescenta cei mai admirabili prin inteligenta, spirit critic si desavarsit simt al umorului a putut sa se transforme in ultimii ani intr-un fanatic crestin ortodox - un om cu care nu se poate conversa fara sa aduca vorba de Dumnezeu si minunata sa creatie, cu care de fapt nu se poate vorbi despre mai nimic care sa nu fie biblic si cu care e mai bine sa eviti sa glumesti. Un om "nou" care constat cu groaza si-a centrat intreaga viata pe ideea Salvarii, aceea de a fi printre cei alesi sa traiasca etern alaturi de Dumnezeu. Prietenul genial plin de viata, de curiozitate, iubitor al animalelor, nu mai exista. I-a luat locul o fiinta sumbra care isi foloseste inteligenta numai pentru a memoriza pasaje biblice si a tortura psihologic spiritele libere. De ce crede lumea in lucruri incredibile? Pentru ca vrea sa le creada. In acest caz e naiv sa crezi ca inca nu au aflat vreun "adevar", e naiv sa incerci sa le arati vreo "realitate". Prietenul din adolescenta avea capacitate intelectuala si curiozitate suficienta sa afle orice "adevar" dar intr-un anumit moment mintea sa a decis sa le suprime ca sa poata sa creada in miturile bunicii lui de care cu ani in urma radea cand ii spunea ca Dumnezeu il vede.
Credeam ca prin educatie oamenii pot scapa de tendinta de a accepta neconditionat dogme dar sunt putine locuri pe pamant in care educatia de calitate este prioritara. Asa incat homo sapiens va continua sa fie homo religiosus pentru mult timp. Mi se pare atunci mai utila critica monoteismului in general - principala cauza de fanatism si intoleranta. Daca omul este religios prin natura sa (ceea ce ma indoiesc), macar sa adopte o religie care sa nu genereze intoleranta, lipsa de empatie cu cei din alt "trib", antropocentrism si lipsa de respect pentru natura.
•13:36
Nasterea lui Ambrose Bierce pe 24 iunie 1842 n-a fost un eveniment exceptional pentru Marcus Aurelius Bierce si Laura Sherwood – cabana de lemn din Horse Cave, Ohio, in care traiau era deja congestionata de alti 9 copii. Copilaria traita intr-un mediu sordid a stat probabil la baza sentimentului de ura fata de familia sa si fata de oameni in general pe care asa ii definea in dictionarul sau (al diavolului):
“OM = specie de animal atat de cufundat în contemplarea extatică a ceea ce el consideră ca este, incat de multe ori uita ceea ce ar trebui sa fie. Principala sa ocupatie este exterminarea altor animale si a propriei specii care in ciuda acestui fapt se inmulteste atat de rapid incat a infestat intreaga lume locuibila”.
Alte definitii:
VIATA = specie de saramura spirituala care fereste trupul de descompunere. Traim cu frica zilnica ca o putem pierde dar cand o pierdem nu-i ducem lipsa. Intrebarea: „merita sa o traim?” a fost foarte dezbatuta, in special de catre cei care cred ca nu. Unii dintre acestia au scris tratate interminabile in sprijinul acestei idei si datorita grijii minutioase a propriei sanatati s-au bucurat multi ani de onorurile unei controverse de succes.
OPTIMISM = Doctrina ori credinţa că totul este frumos, chiar şi ce e urât, că totul este bun, în special ce e rău. Este ereditară, dar din fericire nu e contagioasă.
LIBERTATE = Una dintre posibilităţile cele mai valoroase ale imaginaţiei.
FILOZOFIE = O rută din mai multe drumuri, care conduce de la nicăieri spre nimic.
RELIGIE = Fiică a Speranţei şi a Fricii care explică Ignoranţei natura Necunoscutului.
ISTORIE = relatare deobicei falsa a unor evenimente deobicei neinsemnate apartinand de cele mai multe ori unor conducatori ticaloşi sau militari deobicei inepţi.
REALITATE = Visul unui filozof nebun. Ceea ce ar rămâne în creuzet dacă cineva ar topi o fantomă. Nucleul vidului.
HOMEOPAT = comediantul profesiunii medicale
NECREDINCIOS = La New York - cineva care nu crede în religia creştină; la Istambul - cineva care crede.
DRAGOSTE = O nebunie temporară vindecabilă prin căsătorie sau prin îndepărtarea pacientului de influenţele care au provocat tulburarea.
PREOT = Un om care îşi asumă administrarea treburilor noastre spirituale ca o metodă de a le îmbunătăţi pe ale sale lumesti.
Un personaj care merita sa fie analizat in profunzime – atat viata sa (o biografie deosebit de intensa) cat si opera sa literara in care l-a depasit prin sarcasm pe Mark Twain, prin macabru pe Algernon Blackwood, prin fantasmagoric pe Lovecraft si prin infricosator pe Poe. Pe la 71 de ani dupa numeroase lovituri ale vietii, incapabil sa mai scrie, a disparut misteriors in tumultoasa revolutie mexicana. Ultimele sale cuvinte au fost: „Ah, sa fíi un gringo in Mexic! Asta da eutanasie”
•17:11
In 1984 se emitea aceasta reclama care prezenta lumii Apple Macintosh:
Ciudat, mi se pare ca au reusit azi exact ceea ce promiteau sa distruga in 1984....Nu crezi? ;)
Ciudat, mi se pare ca au reusit azi exact ceea ce promiteau sa distruga in 1984....Nu crezi? ;)
•17:35
Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.
PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. "Sigur că vrem să îl adoptăm", a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.
17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase luni, am simţit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu ştiam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. Şi mai şi cheltuiam toate economiile pe care părinţii mei le făcuseră, de-a lungul vieţii. Aşa că am renunţat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoşător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau.
Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, aşa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenţi, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, şi mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit. Să vă dau un exemplu.
La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster şi fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Aşa că am urmat şi eu cursul. Am învăţat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spaţiile şi combinaţiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicaţie practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.
Şi,pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aş fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenţie, dar după zece ani totul a devenit clar.
Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că "punctele" se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.
A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.
Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator.
Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt.
Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele.
În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple.
Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!
A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: "Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate". M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: "Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?". Iar dacă răspunsul era "nu" pentru mai multe zile în şir, ştiam că trebuie să schimb ceva.
Faptul că am ştiut mereu că voi muri în curând este "unealta"care m-a ajutat să iau decizii importante în viaţă. Pentru că aproape totul - aşteptările, mândria, frica de ruşine sau eşec - sunt lucruri care pălesc în faţa morţii, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.
Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineaţa, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu ştiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil şi că nu ar trebui să mă aştept să trăiesc mai mult de trei-şase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă şi să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregăteşti de moarte.
Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai uşor posibil familiei tale. Înseamnă să-ţi iei la revedere.
Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuşi, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac şi intestine, mi-au băgat un ac în pancreas şi au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar soţia mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operaţie. Am făcut operaţia, iar acum mă simt bine.
A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puţin mai multă siguranţă decât atunci când moartea era un doar concept.
Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi "curăţă" pe cei bătrâni şi face loc pentru cei "noi". Deocamdată, cei "noi" sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei "vechi" şi veţi fi "curăţaţi". Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e.
Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.
Când eram tânăr, exista o publicaţie uimitoare, numită "The Whole Earth Catalog" (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generaţiei mele. A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viaţă cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii '60, înainte să apară calculatoarele, aşa că totul era făcut cu ajutorul maşinilor de scris, al foarfecelor şi al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. Era idealistă şi plină de "unelte" simple şi noţiuni extraordinare.
Stewart şi echipa lui au lansat câteva ediţii ale "The Whole Earth Catalog" şi, după ce revista şi-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor '70 şi eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de ţară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: "Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni". Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acelaşi lucru pentru mine. Iar acum, când absolviţi şi o luaţi de la început, vă doresc asta şi vouă.
Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni.
Vă mulţumesc foarte mult tuturor.
Testamentul lui Steve Jobs (Gandul)
•12:02
 |
| Foto: Oenoanda |
Cine nu cunoaşte Edinburgh se poate întreba care este monumentul cel mai vizitat al oraşului. Răspunsul e surprinzător pentru ca nu este nici mareţul monument al lui Sir Walter Scott nici cel a lui David Hume ci...statuia lui Bobby. Bobby a fost cîinele credincios a lui John Gray, un poliţist, si ambii au fost nedesparţiti timp de trei ani pana cand in 1858 Gray moare de tuberculoza. Gray a fost ingropat in vechiul cimitir din Greyfriars Kirkyard in Vechea Cetate a Edinburghului. Legenda spune ca Bobby i-a supravieţuit 14 ani si i-a petrecut alături de mormantul stapanului. A murit in 1872 si a fost îngropat aproape de John.
Langa mormantul lui John Gray se afla cel a lui James Brown – bătrînul paznic al cimitirului. Acesta îşi amintea cum în ziua următoare îngropării lui John l-a gasit pe Bobby dormind pe pamantul mormantului proaspat al acestuia. O regula interzicea animalele in incinta cimitirului si James a trebuit sa-l alunge dar in dimineaţa următoare căţelul era din nou acolo. Cand a văzut animalul tremurand de frig si foame, i-a fost mila si i-a dat de mancare. Din acel moment Bobby a considerat cimitirul ca pe propria sa casa si pană la moarte nu a părăsit nicio zi mormantul stapanului iubit.
•21:26
O intrebare pe care si-au pus-o filozofii Greciei Antice de la Parmenide, Zenon si Platon. Pentru a raspunde la intrebare trebuie sa apelam la stiinta, matematica si filozofie. Documentarul isi propune o serie de probleme aflate la limita intre stiinta si speculatie filozofica: care sunt constituenţii de baza ai universului, traim intr-un univers multidimensional sau suntem doar o proiectie holografica? Ce este realitatea?
2, 3, 4, 5, 6
2, 3, 4, 5, 6
