Daca inca mai era cineva care nu stie ce zace in sufletul negru al teocratiei din Iran, evenimentele recente au darul de a-i improspata memoria.
Priviti fotografia alaturata si veti vedea ceea ce mullahii si hoardele manipulate de ei tem si urasc cel mai mult: o femeie tanara, o femeia educata, care aspira sa-si traiasca viata din plin, sa-si cultive spiritul si chipul. Si nu e de mirare, caci toate privilegiile lor fundate pe cateva dogme putrede, tot universul lor de pigmei repugnanti ce se inchipuie stapani cu drept de viata si moarte asupra celor ce nu gandesc la fel s-ar destrama ca un fum daca femeile si-ar ocupa locul cuvenit in societate.

Daca esti un adorator al lui Allah, daca esti un adorator al clovnilor cu turban, decrepiti, impotenti, sadici si misogini, primul impuls pe care il ai vazand aceasta fata frumoasa, plina de viata si speranta, este sa-i tragi un glonte in inima, nu-i asa?
Asa a murit Neda Agha-Soltan pe strazile Teheranului zilele trecute, la 27 de ani, in vazul intregii lumi, pentru vina de a fi o femeie tanara care nu se multumeste cu rolul de mobila – sclav – dispozitiv sexual si reproductiv.

Unul din papirusurile colectiei din Oxyrincus (papirus nº 3070) contine o propunere indecenta. In caz ca destinatarului nu-i era clar mesajul, este insotit de o schema explicativa. Textul spune:

“Apion si Epimas ii declara mult iubitului Epafroditus: daca ne lasi sa te sodomizam o sa-ti fie bine, nu te mai luam la bataie. Sa fii sanatos”

Pe dos: “Mult iubitului Epafroditus”
Pe margine: schema explicativa insotita de cuvintele “penis" si "anus”

Evident, desenul nu era partea lor cea mai tare. Oare ce le-o fi raspuns Epafroditus?

Despre tribul Piraha pierdut in inima Amazonului brazilian, pe malul raului Maici, am mai scris. Daniel Everett a stat cu ei peste 30 de ani, le-a invatat limba, le-a descifrat cultura si obiceiurile. In urma acestei incredibile experiente, a publicat cartea “Don’t sleep, there are snakes”. Prin anii ’70 Daniel lua contact pentru prima data cu aceasta cultura azi in pericol de disparitie, ca trimis al agentiei misionare SIL (Summer Institute of Linguistics) cu scopul de a evangheliza tribul indigen. Interesant este faptul ca nici un piraha nu s-a convertit vreodata desi misionarii incearca de secole. Nici Daniel nu a reusit cu toate ca le-a tradus Noul Testament in limba piraha. Mai mult, dupa ce a trait zeci de ani printre ei, a devenit ateu.

Piraha sunt un caz special in multe privinte. Nu au nici un mit al creatiei, nu cred in zei si nu au ritualuri nici macar pentru inmormantarea mortilor. Sunt foarte refractari la ceea ce le este impus din afara. Cu toatea astea e foarte posibil sa fie oamenii cei mai fericiti. Rad mai tot timpul si nu cunosc grija. Spre deosebire de alte triburi, nu se zbat intre dorinta de a-si mentine cultura intacta si cea de a obtine bunuri din lumea exterioara. Pentru ei nu exista asemenea conflicte. Nu au conceptul de pacat nici de mantuire. Problemele psihologice intalnite frecvent in lumea numita civilizata cum sunt depresia, anxietatea, oboseala cronica, atacuri de panica, sunt inexistente printre piraha. Si asta nu pentru ca nu ar fi supusi constant la presiuni externe; e drept ca plata datoriilor si declaratia fiscala nu se afla printre preocuparile lor zilnice. In schimb, trebuie sa faca fata la o multime de amenintari: malarie, boli infectioase, animale, insecte, violenta culturilor din jur, etc.




Referitor la “Sa n-adormi, sunt serpi”, spunea cineva ca probabil Daniel nu i-a convertit pe piraha pentru ca nu avea o credinta suficient de puternica. Asta-mi aminteste de toti misionarii care au convertit cu forta, chiar cu pretul vietii, triburile indigene din America. Asta inseamna sa crezi suficient de tare? Oricum cine citeste cartea poate afla ca Daniel facea parte dintr-un grup de misionari care evita convertirea prin predici si botez. Ei cred ca cel mai eficient mod de a evangheliza indigenii este traducerea Noului Testament in limba lor. Din NT pe oamenii piraha i-a distrat doar episodul taierii capului lui Ioan Botezatorul. Dupa care, i-au spus clar lui Daniel: “Nu-l vrem pe Isus”.

Aceeasi persoana spunea ca o explicatie a ne-convertirii lor este ca piraha nu sunt suficient de “profunzi” pentru a asimila religia crestina. Piraha nu sunt prosti, au doar alte valori, alte repere decat restul oamenilor. Ca sa fie “salvati”, oamenii trebuie sa se simta “pierduti”. Daca nu simt ca le lipseste cel putin un lucru in viata lor, e putin probabil ca cineva sa imbratiseze alte credinte mai ales in privinta salvarii si a lui Dumnezeu. Daniel Everett a realizat ca piraha nu se simt pierduti, deci nu au nevoie sa fie salvati. Piraha traiesc pe principiul experientei imediate, daca nu ai trait direct ceea ce le relatezi, povestile tale sunt irelevante. Acest lucru ii face impermeabili la efortul misionar bazat pe ceva care s-a intamplat in trecutul indepartat la care niciunul din cei care le povestesc nu a fost martor direct. Nevoia oamenilor piraha de dovezi directe determina respingerea oricarui mit al creatiei, a oricarei povestiri despre trecut. Intamplator aceasta atitudine a rezonat cu cea a lui Daniel: pe langa misionar are pregatire stiintifica. Astfel a realizat ca nu are dovezile cerute de piraha pentru a crede ceea ce el le cerea sa creada, ci doar suport subiectiv, sentimente. In felul acesta a inceput sa se indoiasca de propria sa credinta pana cand in cele din urma a devenit ateu.




Piraha si-au construit cultura in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Nu cred in rai nici in iad nici in alte concepte abstracte pentru care sa merite sa-ti dai viata. Mi se par extrem de interesanti pentru ca ne ofera sansa sa intelegem ca e posibila o viata fericita fara religie. Nu-si bat capul sa afle “adevarul absolut”. Pentru ei adevarul este sa prinzi peste, sa vanezi, sa razi cu copiii, sa mori de malarie. Au descoperit utilitatea de a trai in prezent, de a se concentra in lucrurile imeditate, necesare supravietuirii, eliminand in acest fel o mare cantitate de preocupari care framanta mintile oamenilor occidentali. Pentru asta multi antropologi au sugerat ca sunt primitivi.

La urma urmei e bine sa ne intrebam: ce este oare mai “primitiv”, sa privim universul cu frica si cu credinta falsa ca-l intelegem sau sa ne bucuram de viata asa cum este, recunoscand inutilitatea cautarii Adevarului Ultim sau a lui Dumnezeu? Oricare ar fi raspunsul, Piraha sunt un trib de oameni neobisnuit de fericiti. Dupa spusele lui Daniel Everett: “sunt mai fericiti si mai adaptati mediului lor decat orice crestin sau persoana de oricare alta religie pe care am cunoscut-o vreodata”.

Fotografii via The New Yorker

Draga credinciosule,

Imi ceri sa accept Crestinismul in viata mea. Am facut deja acest lucru. Il consider fals, repugnant si daunator.

Imi ceri sa cred ca Isus s-a nascut dintr-o femeie virgina insarcinata de o stafie? Tu crezi toate povestile nebunesti din religiile antice? Se spune ca Iulius Cezar s-a nascut dintr-o virgina; istoricul roman Suetoniu a spus ca corpul lui Augustus s-a inaltat la cer atunci cand a murit; iar despre Buddha se spune ca s-a nascut vorbind. Nu crezi toate astea, nu? De ce vrei ca eu sa inghit fabulele Crestinismului?

Mi se pare incredibil ca-mi ceri sa cred ca lumea a fost creata in sase zile; ca femeile provin dintr-o coasta a barbatului; ca un sarpe, un magar si un tufis in flacari vorbeau limbajul uman; ca toata planeta inclusiv muntii au fost inundati pentru a ineca raul; ca milioane de specii animale au supravietuit pe o barca; ca limbile vorbite provin din turnul lui Babel; ca Nilul s-a transformat in sange; un bat s-a transformat in sarpe; ca vrajitorele si vrajitorii exista; ca a plouat cu mancare din cer timp de 40 de ani; ca soarele a stat pe loc ca sa-l ajute pe Ioshua si a mers inapoi pentru regele Hezekiah; ca o mana separata de corp a plutit in aer si a scris pe un zid; ca oamenii au fost orientati de o stea catre o anumita casa; ca Isus a mers pe apa; ca pestii si painea s-au inmultit miraculos pentru a-i hrani pe infometati; ca apa s-a transformat instantaneu in vin; ca bolile mintale sunt cauzate de demoni; ca exista un diavol cu aripi care produce raul; ca Isus a disparut si apoi s-a materializat din aer; ca oameni au fost vindecati de umbra lui Petru; ca pe necredinciosi ii asteapta un loc al torturii eterne…in timp ce viata dupa moarte ii asteapta numai pentru Crestini.

Daca crezi toate aceste povesti, atunci tu esti cel care are probleme, nu eu. Toate aceste mituri incalca legile naturii, contrazic stiinta, si nu corespund realitatii sau logicii. Daca nu realizezi asta, atunci nu poti separa fantezia de realitate. Nu conteaza numarul celor care accepta sa fie amagiti de catre oamenii “sfinti”; o minciuna acceptata de multi este tot o minciuna. Daca esti asa usor de pacalit, atunci esti ca si copiii mici care cred atunci cand fratele mai mare le spune ca-i un monstru in camera de alaturi. Nu-i nimic care sa te sperie: du-te, aprinde lumina si convinge-te singur.

Daca Crestinismul ar fi numai fals, nu m-ar preocupa. Nici Mos Craciun nu exista dar este un mit inofensiv pe care oamenii il depasesc. Dar Crestinismul, pe langa ca este fals, este si dezgustator. Ma mira ca poti sa-l iubesti pe Dumnezeul din biblie, o fiinta plina de ura, aroganta, sexista si cruda care nu tolereaza nici o critica. Eu n-as vrea sa fiu vecin cu o asemenea fiinta!

Dumnezeul biblic este un razboinic sexist. Desi a spus “Sa nu omori”, a comandat moartea tuturor celor care-i sunt impotriva, inecari si exterminari in masa; pedepseste urmasii pana la a patra generatie (Exod 20:5); ordona spintecarea femeilor insarcinate si a copiilor; cere animale si sange uman pentru a-si calma mania si vanitatea; este partinitor fata de un singur grup uman; considera femeile inferioare barbatului; e un sadic care a creat iadul pentru a tortura necredinciosii; discrimineaza handicapatii (Leviticul 21:18-23); a ordonat ca virginele sa fie luate ca prada de razboi (Num. 31:15-18, Deut. 21:11-14); a trimis ursi sa devoreze 42 de copii pentru ca au batjocorit un profet; pedepseste oamenii cu serpi, caini, dragoni, sabii, sageti, topoare, foc, foamete si infanticid; si spune ca tatii trebuie sa-si manance fii (Iezechiel 5:10). Ti se pare bine? Ai trai langa o asemenea persoana?

Iar Isus nu-i nici el mai de soi. A spus: “eu si tatal meu suntem unul”, si a sprijinit fiecare “iota” din legea vechiului testament. A predicat aceeasi forma de judecata: razbunare si moarte, manie si suparare, infern si tortura pentru toti nonconformistii. Credea in demoni, ingeri si spirite. Nu a denuntat niciodata subjugarea sclavilor si a femeilor. Femeile erau excluse ca discipoli si ca oaspeti la masa sa cereasca. In afara de iad nu a adus nimic nou in etica sau filozofie. N-a tinut cont de mama si fratii sai, a spus ca trebuie sa ne uram parintii si sa ne parasim familiile. A criticat mania dar el insusi a fost manios de nenumarate ori. A spus: “Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” A cerut arderea necredinciosilor. A furat un cal. Le-a spus oamenilor sa taie maini, picioare, ochi si organe sexuale. Imi ceri sa-l accept pe Isus, multumesc nu, prefer propriul meu prieten…

Deasemeni Crestinismul mi se pare repugnant din punct de vedere moral. Conceptul pacatului original, al depravarii, intolerantei, pedepsei eterne si a cultului umilintei, sunt toate mai prejos de demnitatea omului inteligent si incalca valorile bunatatii si ratiunii. Toate acestea sunt idei barbare ale unei culturi primitive ingenunchiata de frica si ignoranta.

In cele din urma, Crestinismul este daunator. Mult mai multi au fost ucisi in numele unui zeu decat din orice alt motiv. Biserica are o istorie rusinoasa si sangeroasa de Cruciade, Inchizitii, arderi pe rug, judecata a ereticilor, intoleranta coloniala, lipsa de respect fata de traditiile indigene, sprijinirea sclaviei, si asuprirea femeilor. “Fructele” moderne ale religiei includ masacrul din Jonestown, frauda “vindecatorilor prin credinta”, razboaiele recente si masacrul etnic, deteriorarea respectului propriu, a responsabilitatii personale si a limpezimii in gadire.

Intelegi de ce nu respect mesajul biblic? Este un sac de prostii insultatoare. Ai tot dreptul sa te torturezi cu asemena nebunie - dar nu ma baga si pe mine. Am altele mai bune de facut in viata.

(Dan Barker, Losing faith in faith)

Viata imparatului Iulian (331/332 - 363) este foarte bine documentata. Au supravietuit volume intregi de scrisori si eseuri ale acestuia cat si ceea ce au scris despre el oameni care l-au cunoscut (Libanius, Sfantul Grigore din Nazianzus, etc). Desi cartea lui Gore Vidal - Iulian Apostatul - este un roman de fictiune istorica, reda cu rigoare evenimentele istorice. Descrierea pe care Vidal o face despre Crestinism si despre secolul 4 este bazata pe studiul aprofundat al surselor primare. Iulian, ultimul imparat ne-crestin, a incercat sa reinstaureze vechile valori romane pentru a impiedica prabusirea Imperiului. Felul in care s-a opus Crestinismului in favoarea paganismului neo-platonic a facut ca Biserica sa-l supranumeasca “apostatul” iar victoria religiei cu care s-a infruntat a coborat norul infamiei asupra numelui sau.
Un fragment din “Iulian apostatul” in care Libanius se refera la crestinism:

“De la inceput crestinii au incercat sa calmeze frica omului fata de moarte. Totusi, inca nu au gasit forma de a elibera acest element prezent in fiecare din noi…
Cel mai tare imi atrage atentia ciudata lor lipsa de speranta in aceasta viata si accentul exagerat pe care-l pun pe o viata urmatoare, dar a trai continuu cu ideea eternitatii este o limitare spirituala si presupune nefericirea omului in viata cotidiana pentru ca nu priveste niciodata cu adevarat aceasta lume minunata ci numai obscura poarta prin care crede ca va pasi intr-o zi…
Felul meschin al crestinilor ma deconcerteaza - modul in care resping aceasta lume pentru alta care este - ca s-o spunem cu tact - improbabila. Este important sa ne opunem arogantei lor intelectuale care de cele mai multe ori semana cu nebunia. Ni se spune ca exista un singur drum, o revelatie, a lor. In niciuna din diatribele lor nu se intalneste modestia si intelepciunea unui Platon sau lumea de carne si spirit cantata de Homer...
Nu am gasit nimic bun in acest sistem religios in afara de ceea ce au asimilat din vechile noastre obiceiuri si de logica elenistica pe care o folosesc pentru propriile lor scopuri. Totusi, acum nu am nicio indoiala, crestinii vor predomina. Iulian a fost ultima noastra speranta si s-a dus prea repede.

Gore Vidal, Iulian Apostatul

Pana nu de mult se credea ca filozofia orientala indiana este in primul rand religioasa si mistica si ca a ocolit in istoria sa materialismul. Astazi este insa foarte acceptat ca in India antica ateismul materialist a fost o forta importanta. Carvaka a fost un filozof materialist care a trait in sec 7 b.C. si a intemeiat scoala filozofica ateista si empirica, rationala si sceptica numita carvaka sau lokaiata care a avut adepti pana in sec 15. Carvaka este una din scolile materialismului timpuriu in filozofia Indiei, care a precedat budismul. Concret, aceasta scoala imbratiseaza o viziune materialista care respinge supranaturalismul, naturalista si sceptica, si critica fata de scrierile religioase hinduse (Veda).

Carvaka ofera o justificare epistemologica a materialismului, adeptii sai accepta perceptia ca unic mijloc de a obtine cunoastere valabila. Respinge existenta destinului, sufletului si a vietii dupa moarte. Neaga autoritatea scripturilor. Scripturile au trei probleme importante: falsitate, auto-contradictie si tautologie. Filozofia carvaka batjocoreste ceremoniile religioase numindu-le inventii ale Brahminilor cu scopul de a obtine beneficii proprii. Considera ca scrierile Veda sunt o minciuna si servesc doar supunerii omului prin frica si ritualuri. Propune sa fie hraniti cei vii si infometati in locul ritualurilor in care se ofera mancare mortilor. La fel ca si celelalte doua scoli heterodoxe - Jainismul si Budismul - critica sistemul de caste si se impotriveste sacrificarii rituale de animale.

Natura este indiferenta fata de bine si rau si nu exista dovezi pentru existenta providentei divine. Placerea si durerea sunt elementele centrale ale vietii. Virtutea si viciul nu sunt absolute, sunt doar conventii sociale. Constiinta este consecinta stucturii materiale a corpului si este o caracteristica a acestuia nu a sufletului care piere odata cu corpul. Carvaka recomanda:

Atata timp cat viata iti apartine, traieste-o cu bucurie;
Nimeni nu poate scapa ochiului scrutator al Mortii.
Dupa ce corpul se transforma in cenusa,
Cum ar mai putea el sa se intoarca?

Reintalnim multe din ideile carvaka in filozofia epicureista. Urmatoarele cuvinte ale lui Epicur ar fi putut fi rostite la fel de bine de un carvaka:

Atunci cand spunem ca placerea este un scop in sine, ne referim la lipsa de durere atat in corp cat si in suflet. La faptul ca este imposibil sa traim o viata fericita fara sa o traim cu noblete si dreptate…O viata fericita nu este data de o succesiune de excese si chefuri nici de desfatarea cu barbatii sau femeile, nici de pranzurile scumpe, ci de calma rationalizare.

Doctrina carvaka a avut adepti activi pana prin sec 15 dar faptul ca in numeroase texte filozofice hinduse exista o intensa activitate care incearca sa combata aceste idei ateiste, demonstreaza ca a fost o doctrina importanta. Asemanarea sa cu ideile umanismului secular actual este izbitoare.
Ateismul nu este o pozitie moderna ci este rezultatul gandirii critice dezvoltate chiar si in momente istorice indepartate.

Oenoanda ©