Diogene din Oenoanda, aflandu-si pacea interioara in invataturile lui Epicur si vrand sa le arate concetatenilor sai calea spre fericire, a inscris in secolul 2 al erei noastre pe zidurile agorei, un rezumat al filozofiei epicureiste. Un fragment al inscriptiei spune:
Nu teme zeii Nu teme moartea Binele poate fi atins Raul este suportabil.
Etica crestina este perversa, bazata pe frica de moarte, pe adorarea mizeriei si cultul suferintei prin logica imitarii Pasiunii lui Hristos. Cum poate cineva sa apere o asemenea pozitie?
De ce sa condamnam dorintele? Ele sunt afectiuni naturale ale trupului, inclinatii blande ale Naturii. Sa ne mentinem in cadrul logicii crestine: daca dorintele exista, Dumnezeu le-a pus in corpul omului. Cum ar putea el sa inzestreze omul cu dorinte si sa-i pretinda sa le deteste? Sa abandonam aceasta logica: Dumnezeu nu exista, doar natura a pus aceste dorinte in trupul omului avand bune motive - perpetuarea speciilor, continuitatea omenirii.
Natura dicteaza: nu poti dori ceea ce este impotriva ei. Daca oamenii practica castitatea negandu-si orice fel de sexualitate, lumea este destinata sa piara. In privinta sexualitatii omul trebuie sa se supuna legilor si obiceiurilor tarii sale: astfel nu va accepta incestul sau endogamia.
Azi nu ne surprinde o astfel de pozitie din partea unui non-teist. E surprinzator insa sa aflam ca ideile de mai sus apartin unui om care a trait intre sec. 17-18 cu atat mai mult cu cat acesta a fost un preot catolic. Jean Meslier (1664 – 1729) si-a expus pozitia sa ateista intr-un eseu - testament in care denunta toate religiile. In Testamentul sau Meslier l-a repudiat atat pe Dumnezeul crestin cat si pe cel al deistilor. Neaga existenta sufletului si considera ca religiile sunt inventii ale elitelor conducatoare. Voltaire scria ca “orice om cinstit ar trebui sa aiba Testamentul acestuia in buzunar”. Iar Michel Onfray spune ca Meslier este filozoful care a scris pentru prima data o intreaga carte despre ateism. Cartea a aparut in 1729 dupa moartea lui Meslier, desi acesta a dedicat mare parte din viata ca s-o scrie. Recent a fost tradusa din franceza in limba engleza.
Michael Shermer povesteste in Skepticblog despre aventura sa in “frumoasa tara a vampirului Dracula” si a “sugatorului de suflete” Ceausescu. Considera Romania o tara de oameni “exceptional de prietenosi” in care toata lumea vorbeste bine engleza. I-a placut Clujul (pe care el il pronunta Kloog) si mai putin Bucurestiul care i s-a parut prea plin de masini. L-a impresionat cat de mult se fumeaza in Romania fiind intampinat pretutindeni de mirosul acru de fum din aer. Cel mai negativ a fost impresionat de influenta religiei in stiinta si educatie si de marele procent de indivizi (99,99%) care se declara ortodocsi. Hmm, nu a avut suficient timp sa-si dea seama ca romanii sunt oportunisti si asa cum azi majoritatea se declara credinciosi in ortodoxie, la fel se declarau in regimul anterior credinciosi in “zborul spre comunism si societatea multilateral dezvoltata”.
Asa am aflat ca Shermer a fost invitat in Romania de Gheorghe Stratan, fizician si istoric al stiintei de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, cel care a tradus in romaneste carti semnate de Shermer, Dawkins, Dennett, Mayr si Sagan. In Bucuresti a fost invitat sa dea o conferinta de catre Asociatia Umanista din Romania. Doi dintre organizatori "cu nume romane" - Ovidiu si Remus - l-au acompaniat in plimbarile prin oras ocazie cu care a vizitat Casa Poporului si a gustat berea Ursus si sarmalele in foi de vitza. In fine, se pare ca "aventura" i-a placut.
Cât despre partea cu teocraţia... Când ai: -- biserica finanţată de stat şi beneficiară, direct sau prin reprezentanţii ei, a unei serii întregi de favoruri şi tratamente preferenţiale; -- politicienii care ling poala popilor; -- popii care nu numai că sunt consultaţi cu privire la tot felul de probleme ce n-au nici în clin nici în mânecă cu organizaţia lor, dar iau decizii asupra a ce se predă în şcoli; -- de 10 ori mai multe biserici construite într-un an decât şcoli şi spitale la un loc; se poate spune că trăieşti într-o teocraţie de facto, chiar dacă nu de jure.
De acord Armand K. Dar ca sa fim si mai exacti, Romania este o cleptocraţie clico-ortodoxa, ceea ce se traduce prin „clica hotilor de la Putere mana in mana cu Biserica Ortodoxa". O buna reteta pentru distrugerea unei societati.
Un video care sintetizeaza excelent argumentele rationale anti-teiste. Credinciosii nu au nici un argument rational pe baza caruia sa impuna acceptarea sau sa pedepseasca neacceptarea fanteziilor lor supranaturale de catre ceilalti. Asta trebuie sa fie locul religiei: la nivel intim si personal respectand dreptul celorlalti de a le impartasi sau nu credintele bullshitare.
Ultimul film al cineastului Alexandru Amenabar (Agora) ilustreaza povestea Hipatiei, frumoasa filozoafa neoplatonista din sec. 4, asasinata de un grup de crestini fanatici in orasul sau natal Alexandria. Este in acelasi timp povestea crestinilor care incetand sa mai fie persecutati, devin persecutori, un aspect mai putin reflectat in filmografie dupa spusele lui Amenabar.
Matematiciana, astronoama, directoarea unei scoli frecventate de pagani si crestini artistocrati laolalta, Hipatia a fost o femeie respectata chiar si de cei care nu-i impartaseau ideile. A fost victima epocii tumultoase pe care a trait-o in care politica se amesteca cu religia si in care inclusiv crestinii care impartaseau diferite credinte se omorau intre ei.
Filmul nu este riguros din punct de vedere istoric, exista un amestec de fictiune si realitate, aceasta din urma fiind reflectata de foarte putine surse istorice existente. 4 surse principale (plus cateva de mai mica importanta) ne vorbesc de Hipatia: Lexiconul Suda, un paragraf din Istoria ecleziastica a lui Socrate Scolasticul, un extras din Cronica lui Ioan - episcopul copt din Nikiu, si scrisorile lui Sinesiusdin Cirena - un elev al Hipatiei.
Erau timpuri dificile pentru pagani, crestinismul se impunea in Alexandria (aflat in acel moment sub control roman). Hipatia avea multi dusmani crestini. Atitudinea ei a dus la acuzatia de conspiratie impotriva liderului crestin din Alexandria (Chiril). Un grup de fanatici religiosi au folosit motivul pentru a o asasina in mod violent in timp ce se intorcea acasa. Dupa ce i s-au smuls hainele, a fost taiata in bucati iar resturile sale au fost plimbate prin tot orasul in semn de triumf. Sursele directe relateaza intamplarea cu mici diferente. Asa o descrie Socrate Scolasticul:
Cazuse victima invidiei politice care domina acele timpuri. Pentru ca ea se intalnise de multe ori cu Oreste, a fost acuzata in mod calomnios printre crestini ca fiind motivul pentru care acesta nu se reconcilia cu episcopul. Unii dintre ei, care il aveau ca lider pe un maestru numit Petru, au luat-o la goana impinsi de o dorinta salbatica si fanatica, au sarit asupra ei cand ea se intorcea acasa si au dus-o la biserica numita Cezarion, unde au dezbracat-o complet si au omorat-o cu bucati de ceramica. Dupa ce i-au taiat corpul in bucati, i-au dus resturile la Cenarion unde le-au ars. (Socrate Scolasticul, Istoria ecleziasta)
Din scrisorile lui Sinesius reiese ca Hipatia era foarte interesata si de mecanica si de tehnologia practica. Scrisorile includ proiectele multor instrumente printre care un astrolab plan pentru masurarea pozitiei stelelor, planetelor si a Soarelui. Un aparat pentru distilarea apei, un hidroscop si un hidrometru gradat pentru masurarea greutatii specifice a lichidelor.
Chiril a invins. Opozitia pagana a pierdut teren. Balanta Alexandriei se inclinase in cele din urma in favoarea comunitatii crestine dupa un secol de lupte. Dar paganismul nu a fost anihilat complet si protestul pagan, desi mai putin ferm, a lasat urme si in secolele care au urmat.
Nu exista nici o mentiune istorica cu privire la Isus intr-un document pagan inainte de sec 2. Aceasta este facuta pentru prima data in mod indirect intr-o scrisoare adresata de Pliniu cel Tanar, guvernatorul provinciei romane Bitinia (NV Turciei actuale), imparatului roman Traian (112 e.n). In timpul sederii sale in Bitinia, Pliniu cel Tanar a corespondat intens cu Traian. Copii ale acestor scrisori au supravietuit pana azi, pastrate in mare parte de crestini care le considera o dovada a raspandirii Crestinismului in acea perioada si mai ales a persecutiei acestora de catre romani. In pagina “Persecutii impotriva crestinilor” se gaseste printre altele o mentiune la scrisoarea lui Pliniu catre Traian din care spun ei se deduce ca Traian “cu toate ca era drept şi cinstit, a fost un persecutor al creştinilor” si ca “in concluzie creştinii nu erau pedepsiţi datorita faptului că încălcau legile ci datorită numelui de creştin”.
Adevar sau mania persecutiei? O lectura atenta a acestor scrisori, arata ca lucrurile nu erau chiar asa cum le prezinta azi crestinii. Romanii erau in primul rand preocupati de ordine si respectarea vechii legi care interzice orice adunare neaprobata cu scopul primordial de a evita revoltele sociale. Crestinii incalcau aceasta lege straveche a statului si se adunau pe ascuns pentru a practica ritualuri obscure. Pliniu era guvernatorul unei provincii romane si ca atare era datoria sa asigure aplicarea legilor Imperiului in zona respectiva. Neavand experienta in privinta crestinilor, ii cere sfatul lui Traian. Raspunsul acestuia impresioneaza prin bun simt si cumpatare. Pe de alta parte romanii erau foarte toleranti cu alte religii tolerante chiar adoptau zei straini. Ce-i deranja la crestinism era intoleranta si lipsa de recunoastere a zeilor lor importanti. E remarcabil tupeul crestinilor care-i acuza azi pe romani de intoleranta cand religia crestina este impreuna cu celelalte mari religii monoteiste intoleranta prin definitie. Odata cu monoteismul a aparut in Roma un tip de intoleranta care nu exista initial. E o mare diferenta intre atitudinea lui Traian si pasiunea Inchizitiei pentru acuzatiile anonime.
Scrisoarea lui Pliniu cel Tanar catre Traian:
Este deja un obicei invariabil sa recurg la intelepciunea voastra ori de cate ori am vreo indoiala; cine altcineva este mai capabil sa-mi inlature ignoranta? Cum nu am fost prezent niciodata la judecata celor care profeseaza Crestinismul, nu am cunostinta nici despre natura abaterilor lor nici despre masurile pentru pedepsirea acestora. Nu stiu de exemplu daca pedeapsa trebuie aplicata in aceeasi masura copiilor cat si adultilor, sau nu trebuie facuta deosebire dupa varsta; daca recunoasterea si lamentarea greselii le da dreptul la iertare sau daca cine este crestin nu poate face nimic sa-si rascumpere greseala. Daca se pedepsesc numai abaterile inerente credintei crestine sau insasi practicarea crestinismului. Am mari indoieli in privinta acestor aspecte. Pana acum metoda pe care am aplicat-o fata de cei acuzati in fata mea ca Crestini este aceasta: ii intreb daca sunt Crestini. Daca recunosc, repet intrebarea de doua ori si-i amenint cu pedeapsa. Daca persista, ordonez sa fie pedepsiti imediat; pentru ca am convingerea ca indiferent de natura credintelor lor, incapatanarea trebuie sa fie corectata. In cazul cetatenilor romani care manifestau aceeasi incapatanare, am dispus ca acestia sa fie trimisi la Roma. Dar aceste abateri se inmultesc chiar daca sunt pedepsite (asa cum se intampla deobicei).
Am primit scrisori anonime in care multi sunt acuzati de a fi crestini. Am ordonat sa fie eliberati cei care au negat formal, au repetat dupa mine o invocare a zeilor si au adus sacrificii in fata statuii voastre (care a fost adusa impreuna cu cele ale zeilor in acest scop); unii chiar au injurat numele lui Hristos. Printre cei acuzati de martori in persoana se afla unii care au recunoscut initial ca sunt crestini dar imediat dupa aceea au negat. Restul au recunoscut ca au fost crestini (acum 3 sau mai multi ani, cativa cu 20 de ani in urma) dar nu mai sunt, renuntand la aceasta greseala. Toti iti slavesc statuia si blesteama numele lui Hristos. Isi recunosc vina sau greseala de a se fi adunat intr-o zi anume inainte de a se lumina de ziua pentru a se ruga lui Hristos ca unui zeu si de a se uni toti prin acelasi juramant, dar fara scopuri rele, de a nu comite furt, adulter, de a nu-si calca niciodata cuvantul si de a nu trada increderea acordata. Apoi au obiceiul de a se separa si de a se aduna iar pentru a manca impeuna. Au renuntat insa la acest obicei dupa publicarea edictului meu prin care conform comenzilor voastre am interzis orice fel de adunare. Dupa aceasta am considerat foarte necesara aflarea adevarului torturand doua femei sclave despre care am aflat ca slujeau in ritualurile lor religioase. Dar tot ce am putut afla sunt dovezi ale unei forme absurde si extravagante de superstitie.
Asa incat am considerat oportuna suspendarea cercetarilor pentru a-ti cere sfatul fiind aceasta o situatie care merita parerea voastra, mai ales pentru ca se pare ca multa lume se afla in primejdia de a fi acuzata de acest pericol care deja s-a extins si se pare ca va continua sa se extinda la persoane de toate varstele si rangurile si chiar la ambele sexe. De fapt aceasta superstitie contagioasa nu este limitata numai la orase ci s-a raspandit ca o infectie la sate si zonele din imprejurimi. Totusi, mi se pare ca inca poate fi stavilita. Cel putin templele care odata se golisera, au inceput din nou sa fie frecventate; iar ritualurile intrerupte un timp, au revenit. Peste tot se cauta victime, care inainte aveau putini cumparatori. Din toate astea este usor de presupus numarul celor care ar reveni pe calea cea buna daca s-ar acorda o iertare generala celor care recunosc si isi lamenteaza greseala.
Raspunsul lui Traian:
Ai facut bine, dragul meu Secundtis, ca ai cercetat acuzatiile pe care le-ai primit impotriva Crestinilor. E imposibil de stabilit o lege generala valabila pentru fiecare caz in parte. Nu trebuie sa faci nici o investigatie activa impotriva crestinilor, daca ei sunt adusi inaintea ta si vina lor este demonstrata, trebuie sa fie pedepsiti. Cu exceptia ca atunci cand ei neaga ca sunt Crestini si demonstreaza clar ca nu sunt prin invocarea zeilor nostri, atunci (exceptand alte motive de suspiciune) iarta-i. Scrisorile anonime nu trebuie luate in seama oricare ar fi acuzatiile pe care le contin. Produc un precedent periculos cu totul strain de spiritul timpurilor noastre.
Demn de remarcat este ca la inceputul sec. 2 multi dintre functionarii Imperiului Roman stiau foarte putin despre crestinism. Cel putin scrisorile de fata sunt o dovada (in opozitie cu ceea ce sustin azi crestinii) ca Crestinismul nu era inca foarte raspandit in acea perioada.
Isus a fost doar un preot reformator evreu la fel de exclusivist ca ceilalti evrei, care nu avea nici un interes sa faca prozelitism in afara grupului restrans al evreilor. Problemele sale cu Roma nu erau de natura religioasa (a persecutat vreodata Roma pe cineva pe tema religiei?) ci politice. Isus se credea mesia. Ei bine, acest mesia este dupa cum spune legenda, un fel de erou evreu care va stabili un imperiu evreiesc pana la sfarsitul lumii. Nu este un zeu si nicidecum fiul Dumnezeului Unic. Mesia a fost obiectul multor profetii evreiesti iar Isus a reprezentat cu grija fiecare din cerintele profetice pentru a semana cu acest erou (cum se spunea ca Mesia va intra in Ierusalem calare pe un magar, asa a facut si el etc.) Dar lucrurile n-au mers bine. Lumea nu l-a ajutat. Zeul sau l-a abandonat. A recurs atunci la violenta. Cu un mare grup de rebeli a ocupat templul anuntand ca venise cu spada. Trebuia sa obtina prin propriile puteri ceea ce zeul sau nu-i oferea. Asa ca in cele din urma nu era nici zeu nici macar mesia ci un rebel care a incercat sa se incoroneze singur ca Rege al Evreilor. Pe buna dreptate guvernatorul l-a executat. (Iulian Apostatul. Gore Vidal)
"Patru luni dupa premiera mondiala de la Cannes, Amintiri din Epoca de Aur ajunge in salile din Romania. Pelicula va rula sub forma a doua filme separate care vor fi proiectate in cinematografe la distanta de o luna. Prima parte a filmului: Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!, va putea fi vazuta incepand din 25 septembrie in Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Bacau si Pitesti iar partea a doua, Dragoste in timpul liber va incepe din 23 octombrie. Amintiri din Epoca de Aur ecranizeaza cele mai comice legende urbane romanesti din anii 80 si pana azi."
Cei care simt nostalgie pentru Iepoca de Aur pot gasi in Latrecut o multime de amintiri care sa le trezeasca memoria. Despre cozile interminabile:
Bauturi suspecte:
Bananele care se coceau pe ziarul Scanteia
Pe cand erau elevi
si-si faceau lectiile la lumina lampii de gaz sau la lumanare (deh, se facea ieconomie)
In “God delusion” (Cap. 4 De ce e aproape sigur ca Dumnezeu nu exista), Dawkins scrie ca argumentul improbabilitatii (sub infatisarea traditionala a argumentului designului inteligent DI) este azi unul dintre argumentele cele mai populare oferite de teisti in favoarea existentei lui Dumnezeu. Argumentul improbabilitatii (designului sau AD) afirma ca complexitatea nu poate proveni "din pura intamplare" ci implica un designer si in general are forma:
1. complexitatea implica un designer 2. universul este complex 3. deci, universul are un designer
In Biblie, designerul este Dumnezeu (Yahve) cel care a creat Universul, omul si fiecare specie de vietuitoare in parte. Dawkins specifica in cartea sa ca se refera la Dumnezeul biblic. Desi filozofi ca D. Hume au inteles inainte de Darwin ca improbabilitatea/complexitatea vietii nu implica designul inteligent, ei nu puteau oferi o alternativa. Darwinismul insa a schimbat radical lucrurile. Dawkins sintetizeaza ceea ce numeste “argumentul principal al cartii” sale, in 6 puncte:
1. De secole una din marile probleme intelectuale a fost explicarea modului in care a aparut complexa si improbabila aparenta de design in Univers. 2. Marea tentatie a fost aceea de a atribui aparenta de design, designului insusi. 3. Tentatia e falsa pentru ca ipoteza designerului genereaza imediat o noua problema: cine a proiectat designerul? Cum problema a inceput prin a explica improbabilitatea statistica, in mod evident postularea a ceva si mai improbabil nu e o solutie. 4. Evolutia prin selectie naturala este explicatia cea mai puternica si ingenioasa 5. Nu avem o explicatie echivalenta in fizica. 6. Nu trebuie sa pierdem speranta ca intr-o zi vom avea o explicatie mai buna in fizica, cel putin la fel de puternica ca darwinismul in biologie.
Daca se accepta argumentul, premiza religiei - Ipoteza lui Dumnezeu - nu se sustine. Este aproape sigur ca Dumnezeu nu exista, incheie Dawkins. Afirmatia sa a starnit mare animozitate printre apologetii crestini care s-au pus imediat pe treaba. Consecinta, o multime de articole si carti care incearca sa demonteze argumentele lui Dawkins. In general recurg la sofisme care nu urmaresc sa scoata la lumina adevarul ci doar sa impresioneze un public care nu are nici macar o minima cultura stiintifica sau antrenament in gandirea critica. Aceste personaje sunt replica contemporana a sofistilor greciei clasice care-si castigau painea in agora (piata publica) facand pariu ca sunt capabili sa demonstreze orice afirmatie oricat de absurda.
William Lane Craig, filozof si teolog american, este un fervent aparator al religiei crestine. Supranumit cel mai tare apologet crestin din ultimii 50 de ani, Craig participa cu entuziasm in dezbaterile cu ateii faimosi dispusi sa o faca (de exemplu Christopher Hitchens). Craig ataca argumentul lui Dawkins afirmand in primul rand ca concluzia acestuia privind existenta lui Dumnezeu nu este o consecinta a celor 6 puncte. Cel mult, spune el, concluzia poate fi ca nu putem deduce existenta lui Dzeu pornind de la aparenta de design a Universului. Dar acest lucru este compatibil cu existenta lui Dumnzeu, adauga.
Argumentul designului in forma sa initiala se refera la lumea vie si afirma explicit ca complexitatea acesteia este o dovada puternica a existentei unui creator divin (designer). Teoria selectiei naturale, care descrie mecanismul natural prin care a aparut marea diversitate a lumii vii, ofera ca sub-produs justificarea aparentei de design si “scop” in lumea vie fara sa aiba nevoie sa postuleze un designer. In mod clar demonteaza afirmatiile Bibliei conform carora toate speciile de vietuitoare au fost create de Dumnezeu separat si invariabile. Craig nu poate nega ca cercetarea stiintifica a lasat fara nici o baza conceptul traditional, biblic al designerului. Sau cum spune Dawkins, aproape sigur ca Dumnezeu (cel definit prin atributele din Biblie) nu exista.
Craig ataca in continuare punctul 3 al argumentului lui Dawkins spunand ca pentru a stabili care este cea mai buna explicatie nu e nevoie de o explicatie a explicatiei.
Aici Craig distorsioneaza intentionat pozitia adversarului (straw man). Dawkins nu se refera la nevoia unei explicatii a explicatiei ci la puterea explicativa a unei explicatii. Intre doua explicatii, cea mai buna este cea care are cea mai mare putere explicativa. Pe baza acestui criteriu, teoria selectiei naturale este net superioara "designului inteligent" ID - explica fenomene pe care ipoteza designerului ID nu le explica, este testabila, predictiva, exista o enorma cantitate de dovezi in favoarea sa, etc. In plus este mai economica decat ID, adica nu are nevoie sa postuleze entitati aditionale (designer) pentru a avea putere explicativa. Afirmand ca Dzeu sau o fiinta transcedentala a creat pamantul, viata pe pamant sau big bangul nu creste puterea explicativa nici predictiva a ipotezei ID. Un exemplu istoric: conform teoriei flogistului, arderea elibereaza substanta numita flogist; conform teoriei lui Lavoisier, prin ardere substantele se combina cu oxigenul ceea ce explica observatia ca greutatea corpurilor prin ardere creste (in loc sa scada cum prevede teoria flogistului). Pentru a explica acelasi aspect, adeptii teoriei flogistului trebuie sa postuleze ca flogistul are greutate negativa. Din cauza ca teoria oxigenului explica datele observate fara nevoia de a presupune acest lucru, este cea mai buna explicatie. Ipoteza designerului nu explica de fapt nimic, in schimb ridica noi intrebari complexe - cine l-a proiectat pe designer, care e natura sa, etc.
Craig vrea sa ilustreze lipsa necesitatii unei explicatii a explicatiei printr-o serie de exemple irelevante: daca arheologii ar descoperi obiecte care par varfuri de sageti si resturi de vase de lut, ar fi justificat sa traga concluzia ca acestea sunt produsul activitatii umane si nu a sedimentarii sau metamorfozei, chiar daca nu pot explica cine erau acesti oameni si de unde veneau. Craig vrea sa sugereze ca in ciuda necunoasterii designerului, exista exemple in care deducem ca a existat un designer. Exemplele lui sunt irelevante pentru ca in toate cazurile deducem un tip bine cunoscut de designer: omul. Toate aceste obiecte pe care le dau creationistii ca exemplu au caracteristici care sugereaza clar nu numai cine este autorul dar si care este utilitatea pentru care au fost produse. In plus, ele nu sunt organisme vii, nu se reproduc si nu pot evolua. Spre deosebire de Intelligent Design, arheologia se bazeaza pe o vasta cantitate de studii observationale si pe arheologia experimentala. Varfurile de sageti din piatra au fost recunoscute ca produse umane numai dupa studii exhaustive.
Marii aparatori crestini ai ID sunt in realitate sofisti in sensul modern al cuvantului: folosesc cu viclenie argumente ilogice pentru a insela adversarul.
Se pare ca filmul Creation despre viata lui Charles Darwin nu va fi proiectat in SUA, tara libertatii. In urma sondajelor numai 39% din americani cred ca teoria evolutiei este valabila, iar distribuitorii se tem ca vanzarea filmului va fi un esec. Movieguide.org in care filmele sunt criticate dintr-o perspectiva crestina, il descrie pe Darwin ca pe parintele eugeniei, un rasist, fanatic naturalist al sec 19 care l-a influentat pe Hitler in toate atrocitatile pe care le-a comis. Remarcabil faptul ca filmul artistic despre Darwin nu va fi proiectat in America, in schimb documentarul manipulator a lui Ben Stein (Expelled: No Intelligence Allowed) a fost distribuit fara probleme. David Attenborough a denuntat de multe ori ca in multe state americane minunatele sale documentare de la BBC au fost cenzurate, eliminandu-se comentariile despre evolutie si erele geologice.
Nu de mult Sputnikul i-a surprins pe americani in plina faza antievolutionista si antistiintifica. In acele momente si-au incarcat rapid bateriile ratiunii de frica - brusc au inceput sa incurajeze stiinta la toate nivelurile. A fost o lectie pentru americani, dar memoria e scurta.
Asa cum era de asteptat, vizita lui Shermer la Bucuresti nu a facut multe valuri. S-ar putea spune ca in general a trecut neobservata - cartea prezentata si conferinta data la Universitatea din Bucuresti au trezit entuziasmul catorva deja “convertiti” la scepticism. Cum spune Shermer (Twitter): “in Romania 99,99% sunt teisti, restul au venit la conferinta mea”.
Cativa creationisti ofensati s-au grabit totusi sa protesteze pe Internet despre “indrazneala marelui ‘telectual american de a ne lumina pe noi românii, cum să ne educăm în spirit ateist copiii”. Si sugandu-si jalnic inspiratia din zdreanta uscata a mumiei naeionesciene afirma, in armonie cu gandirea unica a Romaniei de azi: “Noi, românii suntem creştini (măcar nominal). Dacă vii la noi, respectă credinţa noastră şi nu ne dicta tu cum să ne educăm copiii. Dacă nu, calea bună Mr.Shermer! Nu amesteca creştinii cu scepticii şi ateii!” Cata dreptate are credinciosul nostru! Poti amesteca crestinii cu musulmanii, cu evreii, cu hindusii, cu copiii prescolari, si in general cu toti cei care isi structureaza viata in jurul basmelor mai mult sau mai putin sangeroase. Cum sa-i amesteci cu scepticii si cu ateii?
Alt of pravoslavnic este ca “dialogul a fost unidirecţional” si ca ar fi fost corect sa fie invitat si suporterul designului inteligent (DI), W. Dembski. A fost clar de la inceput ca Shermer urma sa-si prezinte cartea tradusa in limba romana “De ce cred oamenii in bazaconii” si sa dea conferinte in Bucuresti si Cluj cu titlul “De ce conteaza Darwin, argumente impotriva designului inteligent” in cadrul simpozionului international "EVOLUŢIONISMUL ASTĂZI" dedicat aniversării a 200 de ani de la naşterea lui Charles DARWIN şi a 150 de ani de la apariţia lucrării "Despre originea speciilor" . Nu s-a vorbit nicaieri de vreun dialog sau dezbatere pe temele de mai sus. Este bine stiut ca dezbaterile cu creationistii de cele mai multe ori nu duc la nici un rezultat. Cum bine remarca S. J. Gould,
“Dezbaterea este o forma artistica care consta in castigarea de argumente, nu in descoperirea adevarului. Exista anumite reguli si tehnici care in realitate nu au nimic de-a face cu stabilirea faptelor, la care ei (creationistii) sunt foarte buni.”
Cam in toate dezbaterile cu evolutionistii, suporterii DI s-au declarat invingatori, chiar si atunci cand sentinta data de un judecator a fost clara: “DI nu este o alternativa stiintifica valida a evolutiei si nu poate fi predat la orele de stiinta. Nu-i altceva decat progenitura creationismului” (sentinta judecatorului John E. Jones III in cazul Dover). Ken Miller, biologul teist care a depus marturie impotriva DI in procesul Dover a spus despre designul inteligent: “nu numai ca nu este stiinta, este ani-stiinta”.
Din punct de vedere academic (exceptand discutiile in unele departamente de filozofie), DI este invizibil si atrage atentia doar pentru ca provoaca interminabile dispute politice cu privire la educatia stiintifica in special in SUA. Ambitia DI este sa fie recunoscut ca opozitie intelectuala a evolutionismului. Din pacate pentru ei argumentele pe care le aduc nu reusesc sa construiasca o alternativa stiintifica corecta, opozitia lor fiind bazata in primul rand pe o colectie de asa zise “esecuri ale darwinismului”. Nu exista nici o criza in biologia evolutiva.
Cat despre Dembski matematicianul miscarii DI, acesta este hotarat cu orice pret sa submineze mecanismele evolutiei si sa demonteze teoria descendentului comun. Totusi 150 de ani dupa Darwin, Dembski nu are nimic mai bun de afirmat decat: “timpul lasa deschisa posibilitatea descendentului comun desi din motive diferite de mecanismul darwinian”. El sustine ca matematica lui demonstreaza ca organismele biologice au fost proiectate de o fiinta inteligenta, “argumente” intampinate cu un enorm entuziasm in cadrul miscarii DI in mare parte pentru ca publicul neavizat este usor impresionat cand vede un pic de matematica. Cine cauta in Mathematical Review Database online, in care se listeaza toate publicatiile notabile in matematica, va afla ca William Dembski nu a publicat nici un articol in vreo revista specializata in teoria probabilitatilor aplicate, nici unul in vreo revista peer-reviewed specializata in teoria informatiei, si a publicat doar un articol peer-reviewed in tot restul revistelor de matematica. Conceptele formulate de acesta (complexitate specificata, etc) sunt incoerente.
Oricat de acceptata ar fi o teorie stiintifica, oamenii de stiinta o supun neincetat testelor empirice, si fiecare din ele are oricand sansa sa o elimine sau sa o modifice. Dembski (si suporterii DI in general) afirma ca nu va inceta niciodata sa lupte pentru a demonstra valabilitatea creationismului, cu alte cuvinte nu admite ca ar fi falsificabil si deci stiintific. A cunoaste dinainte raspunsul si a fi imun la dovezile contrare este semnatura unei atitudini anti-stiintifice.
Bonus: - Dezbaterea Shermer - Dembski in Bridgewater (Panda's Thumb) - Lectura lui M Shermer, "Why Darwin matters" - Judgment Day - Intelligent Design on Trial (in care Ken Miller apara magistral teoria evolutiei impotriva atacurilor creationiste):
Primul ministru britanic Gordon Brown, a cerut scuze pentru atitudinea homofoba pe care au avut-o autoritatile tarii sale fata de cunoscutul matematician Alan Turing (1912-1954). Turing, care s-a sinucis la un an dupa ce a fost condamnat si castrat chimic pentru homosexualitate, este considerat pionier in domeniul informaticii si inteligentei artificiale si a lucrat in timpul Razboiului II Mondial la descifrarea codurilor naziste. Prin toata activitatea sa a contribuit decisiv la invingerea Germaniei lui Hitler.
Comunicatul lui Brown se datoreaza unei cereri semnate de peste 30000 de persoane in Internet (printre care R. Dawkins) prin care se solicitau scuze oficiale postume pentru cazul Turing. In comunicat Brown afirma ca atitudinea fata de Turing a fost nedreapta si ingrozitoare si admite ca fara contributia sa istoria ar fi putut foarte bine sa fie complet diferita.
Peter Thatchell din grupul apararii drepturilor homosexualilor ‘Outrage’ a felicitat atitudinea lui Brown dar a remarcat ca inca cel putin 100000 de britanici care au avut o soarta similara merita scuze publice.
Turing a fost condamnat pentru ‘indecenta’, acelasi tratament pe care-l primise Oscar Wilde jumatate de secol in urma. A acceptat sa primeasca tratamentul hormonal destinat sa-i inhibe tendintele homosexuale. Publicitatea in jurul cazului, interdictia de a calatori in SUA si schimbarile fizice datorate tratamentului hormonal l-au impins spre sinucidere la numai 41 de ani. O statuie inaugurata in 2001 in Sackville Park (Manchester) aminteste de acest geniu al secolului 20 - Turing asezat pe o banca cu marul otravit cu cianura cu care s-a sinucis. Se spune ca logotipul de la Apple este tot un omagiu adus lui Turing - un mar din care a fost muscata doar o mica bucata.
Citind ‘House of Meetings’-cartea lui Martin Amis publicata in 2006, mi-a atras atentia felul in care descrie Amis“trasaturile nationale” ale vecinilor rusi:
“detasare fata de scrupule si responsabilitati, apararea energica nu numai a opiniilor ireconciliabile ci si a celor care se exclud reciproc, slabiciunea pentru cinism si umorul mizeriei, tendinta de a vorbi cu atat mai multa pasiune cu cat sunt mai nesinceri si setea de argumentare abstracta (abstracta pana la extremul pretentiozitatii) in momentele cele mai nepotrivite - de exemplu in toiul evadarii dintr-o inchisoare, in momentele critice ale unei epidemii de holera sau in etapa cea mai funebra a foametei din vremea Teroarei.“
M-a cuprins brusc o extraordinara senzatie de familiaritate combinata cu echivoc, ca si cum din intamplare as fi dat peste poza unei rude apropiate pe care numele ar fi fost notat gresit. Dupa o secunda am inteles ca ceea ce citisem era cel mai concis si reusit portret al romanului pe care mi l-as putea imagina.
Aparatorii marilor religii sustin ca acestea sunt absolut necesare pentru ca aduc oamenilor confortul si linistea spirituala necesare. Lasand la o parte faptul ca exista alte cai prin care oamenii pot gasi confort si pace spirituala, omenirea a platit un pret prea inalt in schimbul unui confort iluzoriu. Iata numai cateva exemple:
- nenumarate razboaie sangeroase in numele Zeului (mare parte a razboaielor din istoria omenirii au la baza dispute religioase)
- teroarea inutila indusa copiilor care sunt speriati de mici cu tortura eterna
- cenzura violenta a libertatii de gandire si de exprimare
- instaurarea unei moralitati bazate pe frica si ascultare oarba in locul celei bazate pe ratiune si constiinta
- promovarea teocratiilor
- promovarea rasismului
- promovarea sexismului
- opozitie fata de drepturile umane
- opozitie fata de stiinta si cunoastere
- promovarea ingorantei in detrimentul curiozitatii si a cunoasterii (sau cum spune Dawkins: “religia ne invata sa fim satisfacuti cu neintelegerea lumii”)
- demonizarea ratiunii si a spiritului critic
- degradarea femeii, inradacinarea conceptiei ca aceasta este inferioara barbatului etc ("It looks to me as if being brought up with a belief in the literal truth of a misogynistic document like the Bible can inculcate the evil idea that women are possessions, and that marriage is an act of handing over a woman’s bill of sale to a man. I thought a wife was a partner, not a slave."
Religia este “constiinta inversata a lumii” care ridica la rang de virtute capacitatea umana de a imbratisa credinte absurde si nejustificate, in absenta oricarei dovezi care sa le sprijine sau chiar in pofida dovezilor contrare, pentru a obtine in schimb o stare iluzorie de fericire. Criticarea credintelor religioase este inca tabu. A fi crestin se vrea sinonim cu a fi o persoana morala, un exemplu de bunatate, empatie si iubire. Simpla credinta in supranatural atrage automat respectul celorlalti oricare ar fi defectele religiosului, in timp ce lipsa credintei in Dumnezeu inca atrage ura si dispret, oricare ar fi calitatile necredinciosului.
"România nu va putea fi niciodată un membru complet dezvoltat al lumii moderne dacă în şcoli este predată o ştiinţă medievală", Michael Shermer
Michael Shermer fundatorul revistei Skeptic magazine, director executiv al Societatii Scepticilor, columnist al revistei Scientific American, profesor de economie la Universitatea Claremont Graduate, psiholog, doctor in istoria stiintei printre multe altele, este in vizita in Romania unde azi a tinut o conferinta la Universitatea din Bucuresti cu titlul „Why Darwin Matters, Evolution and the case against inteligent design”. HotNews.ro publica o intalnire online cu Shermer, in care putem citi parerea sa despre Romania:
Bine ai venit in Romania Dr. Shermer Ce parere ai despre aceasta tara in care teoria lui Darwin a fost scoasa din scolile publice dar in care copiii studiaza religia timp de 12 ani? Ce ar trebui sa faca scepticii, agnosticii, ateii din Romania intr-o tara in care preotii sunt platiti de stat (inclusiv din banii nostri) si toti politicienii afiseaza cat de credinciosi sunt si voteaza tot timpul sa se dea bani bisericilor? Cum faci ca oamenii sa aprecieze mai mult stiinta decat religia? Multumesc
Michael Shermer: Am fost socat cand am vazut un manual de biologie de liceu in Romania. Am o fata de 17 ani care studiaza biologia anul asta, si manualul ei este la ani lumina departare de manualele romanesti. Romania are nevoie sa-si actualizeze educatia stiintifica imediat si drastic, si cel mai important are nevoie sa iasa din afacerea religioasa. Daca vrei religie, MERGI LA BISERICA. Daca vrei educatie MERGI LA SCOALA. Nu amesteca religia cu scoala. Nu amesteca religia cu educatia. Romania va ramane etern inglodata intr-o existenta medievala ca o pseudo-teocratie cu indoctrinare religioasa similara celei primite secole in urma inainte de aparitia stiintei.
* Am descoperit ca educatia stiintifica este predata la un nivel rudimentar, am fost socat de cat de multe referiri la religie sunt in manulele scolare. E gresit, daca vrei religie te duci la biserica, daca vrei stiinta, te duci la scoala. N-ar trebui amestecate, nu este loc pentru amandoua in scoala. * Ma aflu in Romania pentru a promova stiinta, educatia stiintifica si sa incerc sa grabesc schimbarile care trebuie sa se produca in sistemul educational. * Guvernul trebuie sa se ocupe de treburile politice, sa faca legi bune, sa vegheze sa fie respectate. De ce se implica in treburi legate de religie? N-ar trebui sa construiasca biserici, cei care se ocupa de biserica ar trebui sa stranga bani si sa construiasca biserici. * Aveti o religie dominanta in Romania, ortodoxia, si se poate sa va convina faptul ca guvernul da bani pentru constructia de biserici. Dar daca islamul va deveni religie dominanta in Romania? * Sa nu ne pacalim, nu exista educatie stiintifica in Romania, exista indoctrinare religioasa. Romania este eminamente o teocratie, la fel ca societatile din evul mediu, sau ca Iranul si Irak-ul. * Viitorul oricarei democratii moderne consta in stiinta si tehnologie, in inginerie, in matematica. * Daca predati in continuare religie cum veti putea inainta in stiinta? * Veniti in America, faceti cunostiinta cu cei care se ocupa de educatia stiintifica Caltech, la universitatile mari americane si o sa vedeti ce li se preda. * Stiinta ar trebui pretuita pentru ceea ce face, e practica, e de folos. Avem teoria germenilor care provoaca boli. Nu ne mai ducem la vraci sa puna lipitori pe noi, sau nu mai apelam la tratamente care se practicau in Evul Mediu. * De ce sa folosesti religia la tot cand ai stiinta? Este prostesc.
"Rautatea cu care un crestin adevarat incearca sa-si distruga dusmanii este unica in lume. Nici o alta religie nu a considerat necesara distrugerea celor care nu impartasesc aceleasi credinte. In cel mai rau caz credinta celorlalti poate amuza sau dezgusta - de exemplu egiptenii si zeii lor animale. Totusi, cine se inchina Taurului nu incearca sa-i asasineze pe cei care se inchina zeului Sarpe, nici sa-i converteasca cu forta la credinta in Taur. Intensitatea si amplitudinea raului pe care Crestinismul l-a adus lumii nu caracterizeaza nici o alta religie."
The Bible’s Buried Secrets (Secretele Ingropate ale Bibliei) este un documentar subtitrat in engleza de doua ore de la NOVA care examineaza dovezile privind originea si elaborarea Bibliei. Recomandat. Se poate vedea online aici
Daca inca mai era cineva care nu stie ce zace in sufletul negru al teocratiei din Iran, evenimentele recente au darul de a-i improspata memoria. Priviti fotografia alaturata si veti vedea ceea ce mullahii si hoardele manipulate de ei tem si urasc cel mai mult: o femeie tanara, o femeia educata, care aspira sa-si traiasca viata din plin, sa-si cultive spiritul si chipul. Si nu e de mirare, caci toate privilegiile lor fundate pe cateva dogme putrede, tot universul lor de pigmei repugnanti ce se inchipuie stapani cu drept de viata si moarte asupra celor ce nu gandesc la fel s-ar destrama ca un fum daca femeile si-ar ocupa locul cuvenit in societate.
Daca esti un adorator al lui Allah, daca esti un adorator al clovnilor cu turban, decrepiti, impotenti, sadici si misogini, primul impuls pe care il ai vazand aceasta fata frumoasa, plina de viata si speranta, este sa-i tragi un glonte in inima, nu-i asa? Asa a murit Neda Agha-Soltan pe strazile Teheranului zilele trecute, la 27 de ani, in vazul intregii lumi, pentru vina de a fi o femeie tanara care nu se multumeste cu rolul de mobila – sclav – dispozitiv sexual si reproductiv.
Unul din papirusurile colectiei din Oxyrincus (papirus nº 3070) contine o propunere indecenta. In caz ca destinatarului nu-i era clar mesajul, este insotit de o schema explicativa. Textul spune:
“Apion si Epimas ii declara mult iubitului Epafroditus: daca ne lasi sa te sodomizam o sa-ti fie bine, nu te mai luam la bataie. Sa fii sanatos”
Pe dos: “Mult iubitului Epafroditus” Pe margine: schema explicativa insotita de cuvintele “penis" si "anus”
Evident, desenul nu era partea lor cea mai tare. Oare ce le-o fi raspuns Epafroditus?
Despre tribul Piraha pierdut in inima Amazonului brazilian, pe malul raului Maici, am mai scris. Daniel Everett a stat cu ei peste 30 de ani, le-a invatat limba, le-a descifrat cultura si obiceiurile. In urma acestei incredibile experiente, a publicat cartea “Don’t sleep, there are snakes”. Prin anii ’70 Daniel lua contact pentru prima data cu aceasta cultura azi in pericol de disparitie, ca trimis al agentiei misionare SIL (Summer Institute of Linguistics) cu scopul de a evangheliza tribul indigen. Interesant este faptul ca nici un piraha nu s-a convertit vreodata desi misionarii incearca de secole. Nici Daniel nu a reusit cu toate ca le-a tradus Noul Testament in limba piraha. Mai mult, dupa ce a trait zeci de ani printre ei, a devenit ateu.
Piraha sunt un caz special in multe privinte. Nu au nici un mit al creatiei, nu cred in zei si nu au ritualuri nici macar pentru inmormantarea mortilor. Sunt foarte refractari la ceea ce le este impus din afara. Cu toatea astea e foarte posibil sa fie oamenii cei mai fericiti. Rad mai tot timpul si nu cunosc grija. Spre deosebire de alte triburi, nu se zbat intre dorinta de a-si mentine cultura intacta si cea de a obtine bunuri din lumea exterioara. Pentru ei nu exista asemenea conflicte. Nu au conceptul de pacat nici de mantuire. Problemele psihologice intalnite frecvent in lumea numita civilizata cum sunt depresia, anxietatea, oboseala cronica, atacuri de panica, sunt inexistente printre piraha. Si asta nu pentru ca nu ar fi supusi constant la presiuni externe; e drept ca plata datoriilor si declaratia fiscala nu se afla printre preocuparile lor zilnice. In schimb, trebuie sa faca fata la o multime de amenintari: malarie, boli infectioase, animale, insecte, violenta culturilor din jur, etc.
Referitor la “Sa n-adormi, sunt serpi”, spunea cineva ca probabil Daniel nu i-a convertit pe piraha pentru ca nu avea o credinta suficient de puternica. Asta-mi aminteste de toti misionarii care au convertit cu forta, chiar cu pretul vietii, triburile indigene din America. Asta inseamna sa crezi suficient de tare? Oricum cine citeste cartea poate afla ca Daniel facea parte dintr-un grup de misionari care evita convertirea prin predici si botez. Ei cred ca cel mai eficient mod de a evangheliza indigenii este traducerea Noului Testament in limba lor. Din NT pe oamenii piraha i-a distrat doar episodul taierii capului lui Ioan Botezatorul. Dupa care, i-au spus clar lui Daniel: “Nu-l vrem pe Isus”.
Aceeasi persoana spunea ca o explicatie a ne-convertirii lor este ca piraha nu sunt suficient de “profunzi” pentru a asimila religia crestina. Piraha nu sunt prosti, au doar alte valori, alte repere decat restul oamenilor. Ca sa fie “salvati”, oamenii trebuie sa se simta “pierduti”. Daca nu simt ca le lipseste cel putin un lucru in viata lor, e putin probabil ca cineva sa imbratiseze alte credinte mai ales in privinta salvarii si a lui Dumnezeu. Daniel Everett a realizat ca piraha nu se simt pierduti, deci nu au nevoie sa fie salvati. Piraha traiesc pe principiul experientei imediate, daca nu ai trait direct ceea ce le relatezi, povestile tale sunt irelevante. Acest lucru ii face impermeabili la efortul misionar bazat pe ceva care s-a intamplat in trecutul indepartat la care niciunul din cei care le povestesc nu a fost martor direct. Nevoia oamenilor piraha de dovezi directe determina respingerea oricarui mit al creatiei, a oricarei povestiri despre trecut. Intamplator aceasta atitudine a rezonat cu cea a lui Daniel: pe langa misionar are pregatire stiintifica. Astfel a realizat ca nu are dovezile cerute de piraha pentru a crede ceea ce el le cerea sa creada, ci doar suport subiectiv, sentimente. In felul acesta a inceput sa se indoiasca de propria sa credinta pana cand in cele din urma a devenit ateu.
Piraha si-au construit cultura in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Nu cred in rai nici in iad nici in alte concepte abstracte pentru care sa merite sa-ti dai viata. Mi se par extrem de interesanti pentru ca ne ofera sansa sa intelegem ca e posibila o viata fericita fara religie. Nu-si bat capul sa afle “adevarul absolut”. Pentru ei adevarul este sa prinzi peste, sa vanezi, sa razi cu copiii, sa mori de malarie. Au descoperit utilitatea de a trai in prezent, de a se concentra in lucrurile imeditate, necesare supravietuirii, eliminand in acest fel o mare cantitate de preocupari care framanta mintile oamenilor occidentali. Pentru asta multi antropologi au sugerat ca sunt primitivi.
La urma urmei e bine sa ne intrebam: ce este oare mai “primitiv”, sa privim universul cu frica si cu credinta falsa ca-l intelegem sau sa ne bucuram de viata asa cum este, recunoscand inutilitatea cautarii Adevarului Ultim sau a lui Dumnezeu? Oricare ar fi raspunsul, Piraha sunt un trib de oameni neobisnuit de fericiti. Dupa spusele lui Daniel Everett: “sunt mai fericiti si mai adaptati mediului lor decat orice crestin sau persoana de oricare alta religie pe care am cunoscut-o vreodata”.
Imi ceri sa accept Crestinismul in viata mea. Am facut deja acest lucru. Il consider fals, repugnant si daunator.
Imi ceri sa cred ca Isus s-a nascut dintr-o femeie virgina insarcinata de o stafie? Tu crezi toate povestile nebunesti din religiile antice? Se spune ca Iulius Cezar s-a nascut dintr-o virgina; istoricul roman Suetoniu a spus ca corpul lui Augustus s-a inaltat la cer atunci cand a murit; iar despre Buddha se spune ca s-a nascut vorbind. Nu crezi toate astea, nu? De ce vrei ca eu sa inghit fabulele Crestinismului?
Mi se pare incredibil ca-mi ceri sa cred ca lumea a fost creata in sase zile; ca femeile provin dintr-o coasta a barbatului; ca un sarpe, un magar si un tufis in flacari vorbeau limbajul uman; ca toata planeta inclusiv muntii au fost inundati pentru a ineca raul; ca milioane de specii animale au supravietuit pe o barca; ca limbile vorbite provin din turnul lui Babel; ca Nilul s-a transformat in sange; un bat s-a transformat in sarpe; ca vrajitorele si vrajitorii exista; ca a plouat cu mancare din cer timp de 40 de ani; ca soarele a stat pe loc ca sa-l ajute pe Ioshua si a mers inapoi pentru regele Hezekiah; ca o mana separata de corp a plutit in aer si a scris pe un zid; ca oamenii au fost orientati de o stea catre o anumita casa; ca Isus a mers pe apa; ca pestii si painea s-au inmultit miraculos pentru a-i hrani pe infometati; ca apa s-a transformat instantaneu in vin; ca bolile mintale sunt cauzate de demoni; ca exista un diavol cu aripi care produce raul; ca Isus a disparut si apoi s-a materializat din aer; ca oameni au fost vindecati de umbra lui Petru; ca pe necredinciosi ii asteapta un loc al torturii eterne…in timp ce viata dupa moarte ii asteapta numai pentru Crestini.
Daca crezi toate aceste povesti, atunci tu esti cel care are probleme, nu eu. Toate aceste mituri incalca legile naturii, contrazic stiinta, si nu corespund realitatii sau logicii. Daca nu realizezi asta, atunci nu poti separa fantezia de realitate. Nu conteaza numarul celor care accepta sa fie amagiti de catre oamenii “sfinti”; o minciuna acceptata de multi este tot o minciuna. Daca esti asa usor de pacalit, atunci esti ca si copiii mici care cred atunci cand fratele mai mare le spune ca-i un monstru in camera de alaturi. Nu-i nimic care sa te sperie: du-te, aprinde lumina si convinge-te singur.
Daca Crestinismul ar fi numai fals, nu m-ar preocupa. Nici Mos Craciun nu exista dar este un mit inofensiv pe care oamenii il depasesc. Dar Crestinismul, pe langa ca este fals, este si dezgustator. Ma mira ca poti sa-l iubesti pe Dumnezeul din biblie, o fiinta plina de ura, aroganta, sexista si cruda care nu tolereaza nici o critica. Eu n-as vrea sa fiu vecin cu o asemenea fiinta!
Dumnezeul biblic este un razboinic sexist. Desi a spus “Sa nu omori”, a comandat moartea tuturor celor care-i sunt impotriva, inecari si exterminari in masa; pedepseste urmasii pana la a patra generatie (Exod 20:5); ordona spintecarea femeilor insarcinate si a copiilor; cere animale si sange uman pentru a-si calma mania si vanitatea; este partinitor fata de un singur grup uman; considera femeile inferioare barbatului; e un sadic care a creat iadul pentru a tortura necredinciosii; discrimineaza handicapatii (Leviticul 21:18-23); a ordonat ca virginele sa fie luate ca prada de razboi (Num. 31:15-18, Deut. 21:11-14); a trimis ursi sa devoreze 42 de copii pentru ca au batjocorit un profet; pedepseste oamenii cu serpi, caini, dragoni, sabii, sageti, topoare, foc, foamete si infanticid; si spune ca tatii trebuie sa-si manance fii (Iezechiel 5:10). Ti se pare bine? Ai trai langa o asemenea persoana?
Iar Isus nu-i nici el mai de soi. A spus: “eu si tatal meu suntem unul”, si a sprijinit fiecare “iota” din legea vechiului testament. A predicat aceeasi forma de judecata: razbunare si moarte, manie si suparare, infern si tortura pentru toti nonconformistii. Credea in demoni, ingeri si spirite. Nu a denuntat niciodata subjugarea sclavilor si a femeilor. Femeile erau excluse ca discipoli si ca oaspeti la masa sa cereasca. In afara de iad nu a adus nimic nou in etica sau filozofie. N-a tinut cont de mama si fratii sai, a spus ca trebuie sa ne uram parintii si sa ne parasim familiile. A criticat mania dar el insusi a fost manios de nenumarate ori. A spus: “Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” A cerut arderea necredinciosilor. A furat un cal. Le-a spus oamenilor sa taie maini, picioare, ochi si organe sexuale. Imi ceri sa-l accept pe Isus, multumesc nu, prefer propriul meu prieten…
Deasemeni Crestinismul mi se pare repugnant din punct de vedere moral. Conceptul pacatului original, al depravarii, intolerantei, pedepsei eterne si a cultului umilintei, sunt toate mai prejos de demnitatea omului inteligent si incalca valorile bunatatii si ratiunii. Toate acestea sunt idei barbare ale unei culturi primitive ingenunchiata de frica si ignoranta.
In cele din urma, Crestinismul este daunator. Mult mai multi au fost ucisi in numele unui zeu decat din orice alt motiv. Biserica are o istorie rusinoasa si sangeroasa de Cruciade, Inchizitii, arderi pe rug, judecata a ereticilor, intoleranta coloniala, lipsa de respect fata de traditiile indigene, sprijinirea sclaviei, si asuprirea femeilor. “Fructele” moderne ale religiei includ masacrul din Jonestown, frauda “vindecatorilor prin credinta”, razboaiele recente si masacrul etnic, deteriorarea respectului propriu, a responsabilitatii personale si a limpezimii in gadire.
Intelegi de ce nu respect mesajul biblic? Este un sac de prostii insultatoare. Ai tot dreptul sa te torturezi cu asemena nebunie - dar nu ma baga si pe mine. Am altele mai bune de facut in viata.
Viata imparatului Iulian (331/332 - 363) este foarte bine documentata. Au supravietuit volume intregi de scrisori si eseuri ale acestuia cat si ceea ce au scris despre el oameni care l-au cunoscut (Libanius, Sfantul Grigore din Nazianzus, etc). Desi cartea lui Gore Vidal - Iulian Apostatul - este un roman de fictiune istorica, reda cu rigoare evenimentele istorice. Descrierea pe care Vidal o face despre Crestinism si despre secolul 4 este bazata pe studiul aprofundat al surselor primare. Iulian, ultimul imparat ne-crestin, a incercat sa reinstaureze vechile valori romane pentru a impiedica prabusirea Imperiului. Felul in care s-a opus Crestinismului in favoarea paganismului neo-platonic a facut ca Biserica sa-l supranumeasca “apostatul” iar victoria religiei cu care s-a infruntat a coborat norul infamiei asupra numelui sau. Un fragment din “Iulian apostatul” in care Libanius se refera la crestinism:
“De la inceput crestinii au incercat sa calmeze frica omului fata de moarte. Totusi, inca nu au gasit forma de a elibera acest element prezent in fiecare din noi… Cel mai tare imi atrage atentia ciudata lor lipsa de speranta in aceasta viata si accentul exagerat pe care-l pun pe o viata urmatoare, dar a trai continuu cu ideea eternitatii este o limitare spirituala si presupune nefericirea omului in viata cotidiana pentru ca nu priveste niciodata cu adevarat aceasta lume minunata ci numai obscura poarta prin care crede ca va pasi intr-o zi… Felul meschin al crestinilor ma deconcerteaza - modul in care resping aceasta lume pentru alta care este - ca s-o spunem cu tact - improbabila. Este important sa ne opunem arogantei lor intelectuale care de cele mai multe ori semana cu nebunia. Ni se spune ca exista un singur drum, o revelatie, a lor. In niciuna din diatribele lor nu se intalneste modestia si intelepciunea unui Platon sau lumea de carne si spirit cantata de Homer... Nu am gasit nimic bun in acest sistem religios in afara de ceea ce au asimilat din vechile noastre obiceiuri si de logica elenistica pe care o folosesc pentru propriile lor scopuri. Totusi, acum nu am nicio indoiala, crestinii vor predomina. Iulian a fost ultima noastra speranta si s-a dus prea repede.
Pana nu de mult se credea ca filozofia orientala indiana este in primul rand religioasa si mistica si ca a ocolit in istoria sa materialismul. Astazi este insa foarte acceptat ca in India antica ateismul materialist a fost o forta importanta. Carvaka a fost un filozof materialist care a trait in sec 7 b.C. si a intemeiat scoala filozofica ateista si empirica, rationala si sceptica numita carvaka sau lokaiata care a avut adepti pana in sec 15. Carvaka este una din scolile materialismului timpuriu in filozofia Indiei, care a precedat budismul. Concret, aceasta scoala imbratiseaza o viziune materialista care respinge supranaturalismul, naturalista si sceptica, si critica fata de scrierile religioase hinduse (Veda).
Carvaka ofera o justificare epistemologica a materialismului, adeptii sai accepta perceptia ca unic mijloc de a obtine cunoastere valabila. Respinge existenta destinului, sufletului si a vietii dupa moarte. Neaga autoritatea scripturilor. Scripturile au trei probleme importante: falsitate, auto-contradictie si tautologie. Filozofia carvaka batjocoreste ceremoniile religioase numindu-le inventii ale Brahminilor cu scopul de a obtine beneficii proprii. Considera ca scrierile Veda sunt o minciuna si servesc doar supunerii omului prin frica si ritualuri. Propune sa fie hraniti cei vii si infometati in locul ritualurilor in care se ofera mancare mortilor. La fel ca si celelalte doua scoli heterodoxe - Jainismul si Budismul - critica sistemul de caste si se impotriveste sacrificarii rituale de animale.
Natura este indiferenta fata de bine si rau si nu exista dovezi pentru existenta providentei divine. Placerea si durerea sunt elementele centrale ale vietii. Virtutea si viciul nu sunt absolute, sunt doar conventii sociale. Constiinta este consecinta stucturii materiale a corpului si este o caracteristica a acestuia nu a sufletului care piere odata cu corpul. Carvaka recomanda:
Atata timp cat viata iti apartine, traieste-o cu bucurie; Nimeni nu poate scapa ochiului scrutator al Mortii. Dupa ce corpul se transforma in cenusa, Cum ar mai putea el sa se intoarca?
Reintalnim multe din ideile carvaka in filozofia epicureista. Urmatoarele cuvinte ale lui Epicur ar fi putut fi rostite la fel de bine de un carvaka:
Atunci cand spunem ca placerea este un scop in sine, ne referim la lipsa de durere atat in corp cat si in suflet. La faptul ca este imposibil sa traim o viata fericita fara sa o traim cu noblete si dreptate…O viata fericita nu este data de o succesiune de excese si chefuri nici de desfatarea cu barbatii sau femeile, nici de pranzurile scumpe, ci de calma rationalizare.
Doctrina carvaka a avut adepti activi pana prin sec 15 dar faptul ca in numeroase texte filozofice hinduse exista o intensa activitate care incearca sa combata aceste idei ateiste, demonstreaza ca a fost o doctrina importanta. Asemanarea sa cu ideile umanismului secular actual este izbitoare. Ateismul nu este o pozitie moderna ci este rezultatul gandirii critice dezvoltate chiar si in momente istorice indepartate.
