
Daca inca mai era cineva care nu stie ce zace in sufletul negru al teocratiei din Iran, evenimentele recente au darul de a-i improspata memoria.
Priviti fotografia alaturata si veti vedea ceea ce mullahii si hoardele manipulate de ei tem si urasc cel mai mult: o femeie tanara, o femeia educata, care aspira sa-si traiasca viata din plin, sa-si cultive spiritul si chipul. Si nu e de mirare, caci toate privilegiile lor fundate pe cateva dogme putrede, tot universul lor de pigmei repugnanti ce se inchipuie stapani cu drept de viata si moarte asupra celor ce nu gandesc la fel s-ar destrama ca un fum daca femeile si-ar ocupa locul cuvenit in societate.
Daca esti un adorator al lui Allah, daca esti un adorator al clovnilor cu turban, decrepiti, impotenti, sadici si misogini, primul impuls pe care il ai vazand aceasta fata frumoasa, plina de viata si speranta, este sa-i tragi un glonte in inima, nu-i asa?
Asa a murit Neda Agha-Soltan pe strazile Teheranului zilele trecute, la 27 de ani, in vazul intregii lumi, pentru vina de a fi o femeie tanara care nu se multumeste cu rolul de mobila – sclav – dispozitiv sexual si reproductiv.
Unul din papirusurile colectiei din Oxyrincus (papirus nº 3070) contine o propunere indecenta. In caz ca destinatarului nu-i era clar mesajul, este insotit de o schema explicativa. Textul spune:
“Apion si Epimas ii declara mult iubitului Epafroditus: daca ne lasi sa te sodomizam o sa-ti fie bine, nu te mai luam la bataie. Sa fii sanatos”
Pe dos: “Mult iubitului Epafroditus”
Pe margine: schema explicativa insotita de cuvintele “penis" si "anus”
Evident, desenul nu era partea lor cea mai tare. Oare ce le-o fi raspuns Epafroditus?
“Apion si Epimas ii declara mult iubitului Epafroditus: daca ne lasi sa te sodomizam o sa-ti fie bine, nu te mai luam la bataie. Sa fii sanatos”
Pe dos: “Mult iubitului Epafroditus”
Pe margine: schema explicativa insotita de cuvintele “penis" si "anus”
Evident, desenul nu era partea lor cea mai tare. Oare ce le-o fi raspuns Epafroditus?
Despre tribul Piraha pierdut in inima Amazonului brazilian, pe malul raului Maici, am mai scris. Daniel Everett a stat cu ei peste 30 de ani, le-a invatat limba, le-a descifrat cultura si obiceiurile. In urma acestei incredibile experiente, a publicat cartea “Don’t sleep, there are snakes”. Prin anii ’70 Daniel lua contact pentru prima data cu aceasta cultura azi in pericol de disparitie, ca trimis al agentiei misionare SIL (Summer Institute of Linguistics) cu scopul de a evangheliza tribul indigen. Interesant este faptul ca nici un piraha nu s-a convertit vreodata desi misionarii incearca de secole. Nici Daniel nu a reusit cu toate ca le-a tradus Noul Testament in limba piraha. Mai mult, dupa ce a trait zeci de ani printre ei, a devenit ateu.
Piraha sunt un caz special in multe privinte. Nu au nici un mit al creatiei, nu cred in zei si nu au ritualuri nici macar pentru inmormantarea mortilor. Sunt foarte refractari la ceea ce le este impus din afara. Cu toatea astea e foarte posibil sa fie oamenii cei mai fericiti. Rad mai tot timpul si nu cunosc grija. Spre deosebire de alte triburi, nu se zbat intre dorinta de a-si mentine cultura intacta si cea de a obtine bunuri din lumea exterioara. Pentru ei nu exista asemenea conflicte. Nu au conceptul de pacat nici de mantuire. Problemele psihologice intalnite frecvent in lumea numita civilizata cum sunt depresia, anxietatea, oboseala cronica, atacuri de panica, sunt inexistente printre piraha. Si asta nu pentru ca nu ar fi supusi constant la presiuni externe; e drept ca plata datoriilor si declaratia fiscala nu se afla printre preocuparile lor zilnice. In schimb, trebuie sa faca fata la o multime de amenintari: malarie, boli infectioase, animale, insecte, violenta culturilor din jur, etc.

Referitor la “Sa n-adormi, sunt serpi”, spunea cineva ca probabil Daniel nu i-a convertit pe piraha pentru ca nu avea o credinta suficient de puternica. Asta-mi aminteste de toti misionarii care au convertit cu forta, chiar cu pretul vietii, triburile indigene din America. Asta inseamna sa crezi suficient de tare? Oricum cine citeste cartea poate afla ca Daniel facea parte dintr-un grup de misionari care evita convertirea prin predici si botez. Ei cred ca cel mai eficient mod de a evangheliza indigenii este traducerea Noului Testament in limba lor. Din NT pe oamenii piraha i-a distrat doar episodul taierii capului lui Ioan Botezatorul. Dupa care, i-au spus clar lui Daniel: “Nu-l vrem pe Isus”.
Aceeasi persoana spunea ca o explicatie a ne-convertirii lor este ca piraha nu sunt suficient de “profunzi” pentru a asimila religia crestina. Piraha nu sunt prosti, au doar alte valori, alte repere decat restul oamenilor. Ca sa fie “salvati”, oamenii trebuie sa se simta “pierduti”. Daca nu simt ca le lipseste cel putin un lucru in viata lor, e putin probabil ca cineva sa imbratiseze alte credinte mai ales in privinta salvarii si a lui Dumnezeu. Daniel Everett a realizat ca piraha nu se simt pierduti, deci nu au nevoie sa fie salvati. Piraha traiesc pe principiul experientei imediate, daca nu ai trait direct ceea ce le relatezi, povestile tale sunt irelevante. Acest lucru ii face impermeabili la efortul misionar bazat pe ceva care s-a intamplat in trecutul indepartat la care niciunul din cei care le povestesc nu a fost martor direct. Nevoia oamenilor piraha de dovezi directe determina respingerea oricarui mit al creatiei, a oricarei povestiri despre trecut. Intamplator aceasta atitudine a rezonat cu cea a lui Daniel: pe langa misionar are pregatire stiintifica. Astfel a realizat ca nu are dovezile cerute de piraha pentru a crede ceea ce el le cerea sa creada, ci doar suport subiectiv, sentimente. In felul acesta a inceput sa se indoiasca de propria sa credinta pana cand in cele din urma a devenit ateu.

Piraha si-au construit cultura in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Nu cred in rai nici in iad nici in alte concepte abstracte pentru care sa merite sa-ti dai viata. Mi se par extrem de interesanti pentru ca ne ofera sansa sa intelegem ca e posibila o viata fericita fara religie. Nu-si bat capul sa afle “adevarul absolut”. Pentru ei adevarul este sa prinzi peste, sa vanezi, sa razi cu copiii, sa mori de malarie. Au descoperit utilitatea de a trai in prezent, de a se concentra in lucrurile imeditate, necesare supravietuirii, eliminand in acest fel o mare cantitate de preocupari care framanta mintile oamenilor occidentali. Pentru asta multi antropologi au sugerat ca sunt primitivi.
La urma urmei e bine sa ne intrebam: ce este oare mai “primitiv”, sa privim universul cu frica si cu credinta falsa ca-l intelegem sau sa ne bucuram de viata asa cum este, recunoscand inutilitatea cautarii Adevarului Ultim sau a lui Dumnezeu? Oricare ar fi raspunsul, Piraha sunt un trib de oameni neobisnuit de fericiti. Dupa spusele lui Daniel Everett: “sunt mai fericiti si mai adaptati mediului lor decat orice crestin sau persoana de oricare alta religie pe care am cunoscut-o vreodata”.
Fotografii via The New Yorker
Piraha sunt un caz special in multe privinte. Nu au nici un mit al creatiei, nu cred in zei si nu au ritualuri nici macar pentru inmormantarea mortilor. Sunt foarte refractari la ceea ce le este impus din afara. Cu toatea astea e foarte posibil sa fie oamenii cei mai fericiti. Rad mai tot timpul si nu cunosc grija. Spre deosebire de alte triburi, nu se zbat intre dorinta de a-si mentine cultura intacta si cea de a obtine bunuri din lumea exterioara. Pentru ei nu exista asemenea conflicte. Nu au conceptul de pacat nici de mantuire. Problemele psihologice intalnite frecvent in lumea numita civilizata cum sunt depresia, anxietatea, oboseala cronica, atacuri de panica, sunt inexistente printre piraha. Si asta nu pentru ca nu ar fi supusi constant la presiuni externe; e drept ca plata datoriilor si declaratia fiscala nu se afla printre preocuparile lor zilnice. In schimb, trebuie sa faca fata la o multime de amenintari: malarie, boli infectioase, animale, insecte, violenta culturilor din jur, etc.

Referitor la “Sa n-adormi, sunt serpi”, spunea cineva ca probabil Daniel nu i-a convertit pe piraha pentru ca nu avea o credinta suficient de puternica. Asta-mi aminteste de toti misionarii care au convertit cu forta, chiar cu pretul vietii, triburile indigene din America. Asta inseamna sa crezi suficient de tare? Oricum cine citeste cartea poate afla ca Daniel facea parte dintr-un grup de misionari care evita convertirea prin predici si botez. Ei cred ca cel mai eficient mod de a evangheliza indigenii este traducerea Noului Testament in limba lor. Din NT pe oamenii piraha i-a distrat doar episodul taierii capului lui Ioan Botezatorul. Dupa care, i-au spus clar lui Daniel: “Nu-l vrem pe Isus”.
Aceeasi persoana spunea ca o explicatie a ne-convertirii lor este ca piraha nu sunt suficient de “profunzi” pentru a asimila religia crestina. Piraha nu sunt prosti, au doar alte valori, alte repere decat restul oamenilor. Ca sa fie “salvati”, oamenii trebuie sa se simta “pierduti”. Daca nu simt ca le lipseste cel putin un lucru in viata lor, e putin probabil ca cineva sa imbratiseze alte credinte mai ales in privinta salvarii si a lui Dumnezeu. Daniel Everett a realizat ca piraha nu se simt pierduti, deci nu au nevoie sa fie salvati. Piraha traiesc pe principiul experientei imediate, daca nu ai trait direct ceea ce le relatezi, povestile tale sunt irelevante. Acest lucru ii face impermeabili la efortul misionar bazat pe ceva care s-a intamplat in trecutul indepartat la care niciunul din cei care le povestesc nu a fost martor direct. Nevoia oamenilor piraha de dovezi directe determina respingerea oricarui mit al creatiei, a oricarei povestiri despre trecut. Intamplator aceasta atitudine a rezonat cu cea a lui Daniel: pe langa misionar are pregatire stiintifica. Astfel a realizat ca nu are dovezile cerute de piraha pentru a crede ceea ce el le cerea sa creada, ci doar suport subiectiv, sentimente. In felul acesta a inceput sa se indoiasca de propria sa credinta pana cand in cele din urma a devenit ateu.

Piraha si-au construit cultura in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Nu cred in rai nici in iad nici in alte concepte abstracte pentru care sa merite sa-ti dai viata. Mi se par extrem de interesanti pentru ca ne ofera sansa sa intelegem ca e posibila o viata fericita fara religie. Nu-si bat capul sa afle “adevarul absolut”. Pentru ei adevarul este sa prinzi peste, sa vanezi, sa razi cu copiii, sa mori de malarie. Au descoperit utilitatea de a trai in prezent, de a se concentra in lucrurile imeditate, necesare supravietuirii, eliminand in acest fel o mare cantitate de preocupari care framanta mintile oamenilor occidentali. Pentru asta multi antropologi au sugerat ca sunt primitivi.
La urma urmei e bine sa ne intrebam: ce este oare mai “primitiv”, sa privim universul cu frica si cu credinta falsa ca-l intelegem sau sa ne bucuram de viata asa cum este, recunoscand inutilitatea cautarii Adevarului Ultim sau a lui Dumnezeu? Oricare ar fi raspunsul, Piraha sunt un trib de oameni neobisnuit de fericiti. Dupa spusele lui Daniel Everett: “sunt mai fericiti si mai adaptati mediului lor decat orice crestin sau persoana de oricare alta religie pe care am cunoscut-o vreodata”.
Fotografii via The New Yorker

Draga credinciosule,
Imi ceri sa accept Crestinismul in viata mea. Am facut deja acest lucru. Il consider fals, repugnant si daunator.
Imi ceri sa cred ca Isus s-a nascut dintr-o femeie virgina insarcinata de o stafie? Tu crezi toate povestile nebunesti din religiile antice? Se spune ca Iulius Cezar s-a nascut dintr-o virgina; istoricul roman Suetoniu a spus ca corpul lui Augustus s-a inaltat la cer atunci cand a murit; iar despre Buddha se spune ca s-a nascut vorbind. Nu crezi toate astea, nu? De ce vrei ca eu sa inghit fabulele Crestinismului?
Mi se pare incredibil ca-mi ceri sa cred ca lumea a fost creata in sase zile; ca femeile provin dintr-o coasta a barbatului; ca un sarpe, un magar si un tufis in flacari vorbeau limbajul uman; ca toata planeta inclusiv muntii au fost inundati pentru a ineca raul; ca milioane de specii animale au supravietuit pe o barca; ca limbile vorbite provin din turnul lui Babel; ca Nilul s-a transformat in sange; un bat s-a transformat in sarpe; ca vrajitorele si vrajitorii exista; ca a plouat cu mancare din cer timp de 40 de ani; ca soarele a stat pe loc ca sa-l ajute pe Ioshua si a mers inapoi pentru regele Hezekiah; ca o mana separata de corp a plutit in aer si a scris pe un zid; ca oamenii au fost orientati de o stea catre o anumita casa; ca Isus a mers pe apa; ca pestii si painea s-au inmultit miraculos pentru a-i hrani pe infometati; ca apa s-a transformat instantaneu in vin; ca bolile mintale sunt cauzate de demoni; ca exista un diavol cu aripi care produce raul; ca Isus a disparut si apoi s-a materializat din aer; ca oameni au fost vindecati de umbra lui Petru; ca pe necredinciosi ii asteapta un loc al torturii eterne…in timp ce viata dupa moarte ii asteapta numai pentru Crestini.
Daca crezi toate aceste povesti, atunci tu esti cel care are probleme, nu eu. Toate aceste mituri incalca legile naturii, contrazic stiinta, si nu corespund realitatii sau logicii. Daca nu realizezi asta, atunci nu poti separa fantezia de realitate. Nu conteaza numarul celor care accepta sa fie amagiti de catre oamenii “sfinti”; o minciuna acceptata de multi este tot o minciuna. Daca esti asa usor de pacalit, atunci esti ca si copiii mici care cred atunci cand fratele mai mare le spune ca-i un monstru in camera de alaturi. Nu-i nimic care sa te sperie: du-te, aprinde lumina si convinge-te singur.
Daca Crestinismul ar fi numai fals, nu m-ar preocupa. Nici Mos Craciun nu exista dar este un mit inofensiv pe care oamenii il depasesc. Dar Crestinismul, pe langa ca este fals, este si dezgustator. Ma mira ca poti sa-l iubesti pe Dumnezeul din biblie, o fiinta plina de ura, aroganta, sexista si cruda care nu tolereaza nici o critica. Eu n-as vrea sa fiu vecin cu o asemenea fiinta!
Dumnezeul biblic este un razboinic sexist. Desi a spus “Sa nu omori”, a comandat moartea tuturor celor care-i sunt impotriva, inecari si exterminari in masa; pedepseste urmasii pana la a patra generatie (Exod 20:5); ordona spintecarea femeilor insarcinate si a copiilor; cere animale si sange uman pentru a-si calma mania si vanitatea; este partinitor fata de un singur grup uman; considera femeile inferioare barbatului; e un sadic care a creat iadul pentru a tortura necredinciosii; discrimineaza handicapatii (Leviticul 21:18-23); a ordonat ca virginele sa fie luate ca prada de razboi (Num. 31:15-18, Deut. 21:11-14); a trimis ursi sa devoreze 42 de copii pentru ca au batjocorit un profet; pedepseste oamenii cu serpi, caini, dragoni, sabii, sageti, topoare, foc, foamete si infanticid; si spune ca tatii trebuie sa-si manance fii (Iezechiel 5:10). Ti se pare bine? Ai trai langa o asemenea persoana?
Iar Isus nu-i nici el mai de soi. A spus: “eu si tatal meu suntem unul”, si a sprijinit fiecare “iota” din legea vechiului testament. A predicat aceeasi forma de judecata: razbunare si moarte, manie si suparare, infern si tortura pentru toti nonconformistii. Credea in demoni, ingeri si spirite. Nu a denuntat niciodata subjugarea sclavilor si a femeilor. Femeile erau excluse ca discipoli si ca oaspeti la masa sa cereasca. In afara de iad nu a adus nimic nou in etica sau filozofie. N-a tinut cont de mama si fratii sai, a spus ca trebuie sa ne uram parintii si sa ne parasim familiile. A criticat mania dar el insusi a fost manios de nenumarate ori. A spus: “Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” A cerut arderea necredinciosilor. A furat un cal. Le-a spus oamenilor sa taie maini, picioare, ochi si organe sexuale. Imi ceri sa-l accept pe Isus, multumesc nu, prefer propriul meu prieten…
Deasemeni Crestinismul mi se pare repugnant din punct de vedere moral. Conceptul pacatului original, al depravarii, intolerantei, pedepsei eterne si a cultului umilintei, sunt toate mai prejos de demnitatea omului inteligent si incalca valorile bunatatii si ratiunii. Toate acestea sunt idei barbare ale unei culturi primitive ingenunchiata de frica si ignoranta.
In cele din urma, Crestinismul este daunator. Mult mai multi au fost ucisi in numele unui zeu decat din orice alt motiv. Biserica are o istorie rusinoasa si sangeroasa de Cruciade, Inchizitii, arderi pe rug, judecata a ereticilor, intoleranta coloniala, lipsa de respect fata de traditiile indigene, sprijinirea sclaviei, si asuprirea femeilor. “Fructele” moderne ale religiei includ masacrul din Jonestown, frauda “vindecatorilor prin credinta”, razboaiele recente si masacrul etnic, deteriorarea respectului propriu, a responsabilitatii personale si a limpezimii in gadire.
Intelegi de ce nu respect mesajul biblic? Este un sac de prostii insultatoare. Ai tot dreptul sa te torturezi cu asemena nebunie - dar nu ma baga si pe mine. Am altele mai bune de facut in viata.
(Dan Barker, Losing faith in faith)

Viata imparatului Iulian (331/332 - 363) este foarte bine documentata. Au supravietuit volume intregi de scrisori si eseuri ale acestuia cat si ceea ce au scris despre el oameni care l-au cunoscut (Libanius, Sfantul Grigore din Nazianzus, etc). Desi cartea lui Gore Vidal - Iulian Apostatul - este un roman de fictiune istorica, reda cu rigoare evenimentele istorice. Descrierea pe care Vidal o face despre Crestinism si despre secolul 4 este bazata pe studiul aprofundat al surselor primare. Iulian, ultimul imparat ne-crestin, a incercat sa reinstaureze vechile valori romane pentru a impiedica prabusirea Imperiului. Felul in care s-a opus Crestinismului in favoarea paganismului neo-platonic a facut ca Biserica sa-l supranumeasca “apostatul” iar victoria religiei cu care s-a infruntat a coborat norul infamiei asupra numelui sau.
Un fragment din “Iulian apostatul” in care Libanius se refera la crestinism:

“De la inceput crestinii au incercat sa calmeze frica omului fata de moarte. Totusi, inca nu au gasit forma de a elibera acest element prezent in fiecare din noi…
Cel mai tare imi atrage atentia ciudata lor lipsa de speranta in aceasta viata si accentul exagerat pe care-l pun pe o viata urmatoare, dar a trai continuu cu ideea eternitatii este o limitare spirituala si presupune nefericirea omului in viata cotidiana pentru ca nu priveste niciodata cu adevarat aceasta lume minunata ci numai obscura poarta prin care crede ca va pasi intr-o zi…
Felul meschin al crestinilor ma deconcerteaza - modul in care resping aceasta lume pentru alta care este - ca s-o spunem cu tact - improbabila. Este important sa ne opunem arogantei lor intelectuale care de cele mai multe ori semana cu nebunia. Ni se spune ca exista un singur drum, o revelatie, a lor. In niciuna din diatribele lor nu se intalneste modestia si intelepciunea unui Platon sau lumea de carne si spirit cantata de Homer...
Nu am gasit nimic bun in acest sistem religios in afara de ceea ce au asimilat din vechile noastre obiceiuri si de logica elenistica pe care o folosesc pentru propriile lor scopuri. Totusi, acum nu am nicio indoiala, crestinii vor predomina. Iulian a fost ultima noastra speranta si s-a dus prea repede.
Gore Vidal, Iulian Apostatul
Pana nu de mult se credea ca filozofia orientala indiana este in primul rand religioasa si mistica si ca a ocolit in istoria sa materialismul. Astazi este insa foarte acceptat ca in India antica ateismul materialist a fost o forta importanta. Carvaka a fost un filozof materialist care a trait in sec 7 b.C. si a intemeiat scoala filozofica ateista si empirica, rationala si sceptica numita carvaka sau lokaiata care a avut adepti pana in sec 15. Carvaka este una din scolile materialismului timpuriu in filozofia Indiei, care a precedat budismul. Concret, aceasta scoala imbratiseaza o viziune materialista care respinge supranaturalismul, naturalista si sceptica, si critica fata de scrierile religioase hinduse (Veda).
Carvaka ofera o justificare epistemologica a materialismului, adeptii sai accepta perceptia ca unic mijloc de a obtine cunoastere valabila. Respinge existenta destinului, sufletului si a vietii dupa moarte. Neaga autoritatea scripturilor. Scripturile au trei probleme importante: falsitate, auto-contradictie si tautologie. Filozofia carvaka batjocoreste ceremoniile religioase numindu-le inventii ale Brahminilor cu scopul de a obtine beneficii proprii. Considera ca scrierile Veda sunt o minciuna si servesc doar supunerii omului prin frica si ritualuri. Propune sa fie hraniti cei vii si infometati in locul ritualurilor in care se ofera mancare mortilor. La fel ca si celelalte doua scoli heterodoxe - Jainismul si Budismul - critica sistemul de caste si se impotriveste sacrificarii rituale de animale.
Natura este indiferenta fata de bine si rau si nu exista dovezi pentru existenta providentei divine. Placerea si durerea sunt elementele centrale ale vietii. Virtutea si viciul nu sunt absolute, sunt doar conventii sociale. Constiinta este consecinta stucturii materiale a corpului si este o caracteristica a acestuia nu a sufletului care piere odata cu corpul. Carvaka recomanda:
Reintalnim multe din ideile carvaka in filozofia epicureista. Urmatoarele cuvinte ale lui Epicur ar fi putut fi rostite la fel de bine de un carvaka:
Doctrina carvaka a avut adepti activi pana prin sec 15 dar faptul ca in numeroase texte filozofice hinduse exista o intensa activitate care incearca sa combata aceste idei ateiste, demonstreaza ca a fost o doctrina importanta. Asemanarea sa cu ideile umanismului secular actual este izbitoare.
Ateismul nu este o pozitie moderna ci este rezultatul gandirii critice dezvoltate chiar si in momente istorice indepartate.
Carvaka ofera o justificare epistemologica a materialismului, adeptii sai accepta perceptia ca unic mijloc de a obtine cunoastere valabila. Respinge existenta destinului, sufletului si a vietii dupa moarte. Neaga autoritatea scripturilor. Scripturile au trei probleme importante: falsitate, auto-contradictie si tautologie. Filozofia carvaka batjocoreste ceremoniile religioase numindu-le inventii ale Brahminilor cu scopul de a obtine beneficii proprii. Considera ca scrierile Veda sunt o minciuna si servesc doar supunerii omului prin frica si ritualuri. Propune sa fie hraniti cei vii si infometati in locul ritualurilor in care se ofera mancare mortilor. La fel ca si celelalte doua scoli heterodoxe - Jainismul si Budismul - critica sistemul de caste si se impotriveste sacrificarii rituale de animale.
Natura este indiferenta fata de bine si rau si nu exista dovezi pentru existenta providentei divine. Placerea si durerea sunt elementele centrale ale vietii. Virtutea si viciul nu sunt absolute, sunt doar conventii sociale. Constiinta este consecinta stucturii materiale a corpului si este o caracteristica a acestuia nu a sufletului care piere odata cu corpul. Carvaka recomanda:
Atata timp cat viata iti apartine, traieste-o cu bucurie;
Nimeni nu poate scapa ochiului scrutator al Mortii.
Dupa ce corpul se transforma in cenusa,
Cum ar mai putea el sa se intoarca?
Reintalnim multe din ideile carvaka in filozofia epicureista. Urmatoarele cuvinte ale lui Epicur ar fi putut fi rostite la fel de bine de un carvaka:
Atunci cand spunem ca placerea este un scop in sine, ne referim la lipsa de durere atat in corp cat si in suflet. La faptul ca este imposibil sa traim o viata fericita fara sa o traim cu noblete si dreptate…O viata fericita nu este data de o succesiune de excese si chefuri nici de desfatarea cu barbatii sau femeile, nici de pranzurile scumpe, ci de calma rationalizare.
Doctrina carvaka a avut adepti activi pana prin sec 15 dar faptul ca in numeroase texte filozofice hinduse exista o intensa activitate care incearca sa combata aceste idei ateiste, demonstreaza ca a fost o doctrina importanta. Asemanarea sa cu ideile umanismului secular actual este izbitoare.
Ateismul nu este o pozitie moderna ci este rezultatul gandirii critice dezvoltate chiar si in momente istorice indepartate.
In eseul “Ori de cate ori sunt pe punctul de a publica o carte” (Who is Mark Twain?), Mark Twain dezvaluie secretul increderii cu care isi publica cartile. Totul depinde de arta de a alege corect publicul si de a interpreta reactiile acestuia. Iata un fragment al cartii citit de John Lithgow cu o excelenta animatie de Flash Rosenberg.
Ori de cate ori sunt pe punctul de a publica o carte, simt o dorinta nestapanita sa aflu cum va fi primita de public. Sigur, pot afla asta asteptand sa se publice criticile. Stiu insa dinainte care va fi verdictul publicului general pentru ca am o metoda simpla si sigura de a afla acest lucru. Daca te intereseaza, este urmatoarea: intotdeauna citesc manuscrisul unui cerc de prieteni compus din:
1. femeie si barbat lipsiti de simtul umorului
2. femeie si barbat cu un simt moderat al umorului
3. femeie si barbat cu un prodigios simt al umorului
4. o persona foarte practica
5. o persoana sentimentala
6. persoana care are morala si un tzel
7. o persoana foarte critica - cautator innascut de erori
8. entuziast - o persoana care se bucura de aproape orice
9. persoana atenta la ceilalti, care aplauda si condamna in functie de opinia majoritatii
10. vreo 6 baieti si fete isteti, la intamplare
11. persoana careia ii place argoul
12. persoana care-l detesta
13. persoana cu o minte echilibrata si impartiala
14. unul care adoarme usor
Toti acestia reprezinta destul de bine publicul general. Verdictul lor prezice corect verdictul publicului. Toate opiniile lor sunt valoroase pentru mine, dar omul de care depind cel mai mult, cel pe care-l ascult cu cea mai mare atentie si cel care-mi influenteaza cel mai mult decizia de a publica sau de a arunca in foc o carte, este omul care adoarme usor. Daca adoarme in 15 minute, arunc cartea in foc; daca il tine treaz trei sferturi de ora, o public. Si o public cu mare incredere. Pentru ca intentia cartilor mele este sa distreze. Asezandu-l comod pe sofa si cronometrandu-l pot sa spun destul de sigur care va fi succesul pe care-l voi avea. Verdictul sau mi-a ars cateva carti - cinci ca sa fiu mai exact.
Ori de cate ori sunt pe punctul de a publica o carte, simt o dorinta nestapanita sa aflu cum va fi primita de public. Sigur, pot afla asta asteptand sa se publice criticile. Stiu insa dinainte care va fi verdictul publicului general pentru ca am o metoda simpla si sigura de a afla acest lucru. Daca te intereseaza, este urmatoarea: intotdeauna citesc manuscrisul unui cerc de prieteni compus din:
1. femeie si barbat lipsiti de simtul umorului
2. femeie si barbat cu un simt moderat al umorului
3. femeie si barbat cu un prodigios simt al umorului
4. o persona foarte practica
5. o persoana sentimentala
6. persoana care are morala si un tzel
7. o persoana foarte critica - cautator innascut de erori
8. entuziast - o persoana care se bucura de aproape orice
9. persoana atenta la ceilalti, care aplauda si condamna in functie de opinia majoritatii
10. vreo 6 baieti si fete isteti, la intamplare
11. persoana careia ii place argoul
12. persoana care-l detesta
13. persoana cu o minte echilibrata si impartiala
14. unul care adoarme usor
Toti acestia reprezinta destul de bine publicul general. Verdictul lor prezice corect verdictul publicului. Toate opiniile lor sunt valoroase pentru mine, dar omul de care depind cel mai mult, cel pe care-l ascult cu cea mai mare atentie si cel care-mi influenteaza cel mai mult decizia de a publica sau de a arunca in foc o carte, este omul care adoarme usor. Daca adoarme in 15 minute, arunc cartea in foc; daca il tine treaz trei sferturi de ora, o public. Si o public cu mare incredere. Pentru ca intentia cartilor mele este sa distreze. Asezandu-l comod pe sofa si cronometrandu-l pot sa spun destul de sigur care va fi succesul pe care-l voi avea. Verdictul sau mi-a ars cateva carti - cinci ca sa fiu mai exact.
Carti,
Eseuri,
Video
|
comments (0)

O stire excelenta pentru gandirea critica. Sam Harris inaugureaza Reason project, o fundatie cu caracter educativ si stiintific. Printre colaboratori se afla Richard Dawkins, Christopher Hitchens, Ayaan Hirsi Ali, Daniel Dennett iar printre proiecte se afla studiul biologic al credintelor, sprijinirea organizatiilor care propaga valori seculare si gandirea critica in lumea musulmana, analiza critica a textelor religioase.

Expresia “separarea Bisericii de Stat” provine dintr-o scrisoare redactata de Thomas Jefferson in 1802 in care referindu-se la Primul Amendament la Constitutia SUA, scria:
Domnilor,
…
Crezand ca si voi ca religia este ceva numai intre individ si Dumnezeul sau, si pentru care acesta nu trebuie sa dea nicio socoteala asupra credintei sau cultului sau, ca puterile legitime ale guvernului se limiteaza numai la actiuni nu si la opinii, contemplez cu suveran respect actul poporului american prin care se declara ca legislatura acestuia nu ar trebui “sa dea legi care sa stabileasca o religie, sau sa interzica astfel libera sa exercitare”, construind astfel un zid de separare intre Biserica si Stat. Aderand la aceasta exprimare a dorintei supreme a natiunii pentru libertatea de constiinta, voi considera cu sincera satisfactie progresul acelor sentimente care tind sa-i inapoieze omului toate drepturile sale naturale, convins ca nu are niciun drept natural care sa se opuna datoriilor sale sociale.
…
Th Jefferson
1 Ianuarie 1802

Expresia a fost folosita si de James Madison, principalul redactor al Cartii Drepturilor (primele 10 amendamente ale Constitutiei SUA):
"Separarea practica intre Religie si Guvernul Civil asa cum este ea garantata de Constitutia SUA, este esentiala pentru puritatea ambelor ”.

Thomas Paine a scris “Drepturile omului” (Rights of Man) in 1791 ca raspuns la “Cugetari asupra Revolutiei Franceze” de Edmund Burke - unul din atacurile cele mai cunoscute la adresa Revolutiei Franceze. Lucrarea este considerata ca o aparare a Revolutiei Franceze dar in acelasi timp este una din primele opere care pun bazele conceptelor de libertate si egalitate intre oameni.
Acesta este un fragment in care Paine se refera la necesitatea laicitatii, a separarii bisericii de stat:
“Unul din refrenele constant repetate in cartea Dlui Burke este “Biserica si Stat”. Nu se refera la o biserica particulara sau la un stat concret, ci la orice biserica si stat: foloseste termenul ca notiune generala pentru a sustine doctrina politica care preconizeaza unirea bisericii cu statul intotdeauna si in orice tara, blamand Adunarea Nationala pentru ca nu a facut acest lucru in Franta. Sa ne gandim putin la acest subiect.
Toate religiile sunt prin natura lor benigne, si unite cu principiile de moralitate. Nu ar fi putut initial sa faca prozeliti daca ar fi profesat viciul, cruzimea, prigonirea sau imoralitatea. Ca orice altceva, au si ele un inceput; si continua prin putere de convingere, povata si exemplu. Cum se face atunci ca religiile isi pierd cumpatarea si devin intolerante?
Acest lucru provine chiar din conexiunea pe care o recomanda Dl. Burke. Din uniunea intre stat si biserica se produce un fel de animal, un catar, capabil doar sa distruga si incapabil sa produca, numit Biserica stabilita prin Lege. Este strain chiar de la nastere de orice progenitor care l-a procreat si pe care cu timpul il alunga si distruge.
Inchizitia in Spania nu provenea din religia profesata initial, ci din acest animal-catar rezultat al unirii intre stat si biserica. Arderile pe rug ale ereticilor in Smithfield se datoreaza aceluiasi produs eterogen; regenerarea acestui animal ciudat in Anglia
a fost cea care a reinviat ranchiuna si ireligiozitatea printre locuitori, si i-a impins pe cei numiti Quakeri si Dizidenti catre America. Persecutia nu este o trasatura originala a niciunei religii; dar este mereu trasatura cea mai bine marcata a religiilor-legalizate, sau a religiilor stabilite prin lege. Inlatura infiintarea prin lege, si orice religie revine la benignitatea sa initiala. In America, un preot catolic este un bun cetatean, o buna persoana si un bun vecin; un episcop are aceleasi trasaturi: si acest lucru, independent de individ, se datoreaza absentei Bisericii stabilite prin Lege in America .
Daca privim acest aspect si din perspectiva temporala, vom vedea efectele negative pe care le-a avut asupra prosperitatii natiunilor. Uniunea bisericii cu statul a saracit Spania. Anularea Edictului din Nantes a facut ca productia de matase sa treaca din acea tara in Anglia; iar acum biserica si statul fac ca productia de bumbac sa se deplaseze din Anglia spre Franta si America. Sa-l lasam deci pe Dl. Burke sa predice doctrina sa antipolitica a Bisericii si Statului. Va face un bine. Adunarea Nationala nu-i va urma sfatul, ci se va beneficia de nebunia sa. America a fost avizata observand efectele negative ale acesteia in Anglia; si a fost abolita de Adunarea Nationala pe baza experientei din Franta care, ca si America, a stabilit LIBERTATEA UNIVERSALA DE CONSTIINTA SI DREPTURILE UNIVERSALE ALE CETATENILOR. “
Comitetul scolar (Mount Vernon City Schools - Ohio) a votat unanim pentru excluderea profesorului John Freshwater in iunie 2008, dupa realizarea unei minutioase anchete interne. In urma acesteia s-a stabilit ca Freshwater preda elevilor la orele de stiinta propriile sale credinte crestine asupra creatiei lumii proclamand ca evolutia a fost discreditata. In schimb nu preda ceea ce trebuia, adica materiile de stiinta care figurau in curicula scolara. In prealabil fusese avizat sa nu mai predea creationismul si desenul inteligent in clasa, totusi el a continuat sa o faca.
Lucrurile au mers si mai departe, cand fanaticul profesor a insemnat o cruce cu un aparat electic pe bratul unui elev. Parintii baiatului de 14 ani au denuntat faptul ceea ce a condus la initierea anchetei. S-a demonstrat atunci ca Freshwater isi extragea materialul predat in clasa din revista creationista “Answers in Genesis”, din cartile creationistului Jonathan Wells si de la alti creationisti cum ar fi Ken Hovind (cel care a fost inchis pentru evaziune fiscala). Urca notele elevilor care vazusera filmul creationist “Expelled: No Intelligence Allowed”. In plus, le spunea elevilor ca stiinta este eronata pentru ca Biblia spune ca homosexualitatea este un pacat si homosexualii isi aleg ei insisi conditia sexuala deci sunt pacatosi.
Parintii copilului care au denuntat cazul spuneau: “suntem religiosi, dar Dl. Freshwater ne-a jignit cand i-a insemnat fiului nostru crucea pe brat. Suntem crestini si practicam religia in biserica si acasa, adica in afara salilor de clasa publice unde legea cere o separare intre biserica si stat”.
Dupa parerea lui Freshwater catolicii nu sunt crestini.
Asta se intampla in conditiile in care predarea creationismului la orele de stiinte in scolile publice nu este permisa. Cum ar fi daca fanaticii de acest gen ar avea libertatea sa predea creationismul dupa pofta inimii?
Wikipedia

Ecleziastul este atat de distonant cu restul Bibliei ca teologii s-au mirat de mult cum de a fost inclus in aceasta. Ceea ce ma mira si pe mine de altfel. Si asta pentru profundul sau caracter sceptic desprins atat din filozofia sa cat si din sfaturile de a ne trai cat mai bine viata pe pamant intr-o lume (atentie!) lipsita de dreptate divina, de viata de apoi si de sens. Autorul este Koheleth, “ecleziast” fiind traducerea greaca a numelui, despre care nu stim mai nimic. Autorul susine ca este insusi Solomon, cunoscut ca cel mai intelept om de pe pamant, ceea ce nu poate fi adevarat. Se pare ca a scris in perioada elenistica (intre 250 si 225 BC) si pe alocuri ne aminteste de Epicur. Scribii au modificat textul “indulcindu-l” si chiar adaugand un epilog in care isi retrage unele din concluziile “tari” din textul principal. Oricum, textul ramane destul de ciudat pentru a fi inclus intr-o carte religioasa cum este Biblia.
Koheleth s-a indoit de toate aspectele religiei incepand cu ideea traditionala a dreptatii divine. Cugetarile sale sunt opuse celor expuse in alte parti ale Bibliei in care se sustine ca viata are sens, raul este pedepsit si binele este recompensat. El percepe relatia intre merit si recompensa cereasca ca fiind haotica. Viata este lipsita de sens iar sfarsitul e acelasi pentru toti - intelepti si nu prea, bogati si saraci, buni si rai - moartea. Nu exista recompense nici pedepse dupa moarte, viata este tot ce avem si trebuie sa ne bucuram de ea.
Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi…
M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt…
Căci toţi au aceeaşi soartă: cel drept ca şi cel păcătos, cel bun ca şi cel rău, cel curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce nu aduce, cel bun ca şi cel rău, cel ce jură ca şi cel ce cinsteşte jurământul. Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toţi au aceeaşi soartă şi pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de răutate şi nebunia în inima lor dăinuieşte toată viaţa lor şi se duc în acelaşi loc cu cei morţi;
un câine viu este mai de preţ decât un leu mort.
Dar desi viata i se pare lipsita de sens si efemera, Ecleziastul nu este nici deprimat nici in pragul sinuciderii. Sinuciderea nu este raspunsul pentru ca pune capat singurului bun pe care il avem: viata. Refrenul pe care-l repeta constant de-a lungul cartii spune ca desi ne este imposibil sa intelegem lumea si sensul ei, singurul lucru bun pe care putem sa-l facem este sa ne bucuram de viata. Sa ne iubim familia, sa ne facem prieteni, sa facem ceea ce ne aduce placere si bucurie. Sa ne controlam dorintele in functie de posibilitati si nu invers. Nu are rost sa credem ca suntem supravegheati de Dumnezeu, sa ne rugam, sa credem ca exista judecata de apoi. Asemanator filozofiei epicureiste, Eclesiastul ne indeamna sa nu temem zeii, suferinta, nici moartea.
Şi am ridicat în slăvi veselia, căci nu este nimic mai bun pentru om sub soare, decât să mănânce, să bea şi să se veselească.
Eclesiastul spune clar ca Dumnezeu nu recompenseaza binele si nu pedepseste raul. De unde apare atunci suferinta? Nu stie, desi se identifica cu omul cel mai intelept de pe pamant. Refuza sa recurga insa la credinte care dau speranta. Suferinta exista, si doar trebuie sa incercam sa o evitam, sa ne facem viata mai buna unii altora.
Un mesaj surprinzator strecurat in Biblie intre “Cantari” si cantecul lui Solomon. Mesajul unui adevarat liber cugetator care reprezinta probabil un moment de criza in religia iudaica, datorat interactiei intre evrei si lumea elenistica.
Am constientizat azi din nou intrebarea vazand titlul articolului din bookblog.ro. O intrebare la care deobicei raspunsurile sunt: citesc din obisnuinta, ca sa ma informez, sa-mi largesc orizonturile, sa visez, sa inteleg lucruri diferite de cele cu care ne confruntam, sa ma simt in comuniune cu alte minti, pentru a retrai emotiile vietii scriitorilor din toate timpurile, pentru a experimenta situatii pe care nu le pot trai in viata reala, etc.

Imi plac cartile tiparite, mi-e greu sa citesc o carte pe ecranul computerului si inca nu mi-am cumparat un kindle. Daca imi place mult o carte citita, trebuie sa o am neaparat in biblioteca. Cred ca tiparul nu o sa dispara asa usor, e o mare placere sa rasfoiesti paginile unei carti noi, sa-i simti tactul specific. Ma simt foarte bine si pot sa pierd ore in sir intr-o librarie bine aprovizionata.




Nu stiu daca aparitia internetului a dus la reducerea lecturii cartilor tiparite. E posibil ca lumea sa citeasca chiar mai mult tinand cont de cantitatea de informatie despre carti disponibila si de posibilitatea de a cumpara carti prin internet. Ceea ce nu se poate nega este ca exista din ce in ce mai multi consumatori de opinii exprimate in bloguri personale. Daca ar fi sa ne intrebam de ce revin cititorii unui anumit blog, ce am raspunde? Personal cred ca departe de a cauta neaparat noi opinii si informatie, de cele mai multe ori revenim pentru ca opiniile reflectate coincid cu ale noastre. Ne simtim bine sa vedem ca si altii gandesc ca noi, cautam ambiente in care sa ne consolidam propriile opinii dar cu greu ne schimbam parerile deja formate. Cati atei citesc bloguri crestine si cati crestini citesc pagini ateiste doar pentru a lua in considerare noi puncte de vedere?
Voi cei care treceti intamplator pe aici, de ce cititi? De ce reveniti?

Oenoanda ©
Imi plac cartile tiparite, mi-e greu sa citesc o carte pe ecranul computerului si inca nu mi-am cumparat un kindle. Daca imi place mult o carte citita, trebuie sa o am neaparat in biblioteca. Cred ca tiparul nu o sa dispara asa usor, e o mare placere sa rasfoiesti paginile unei carti noi, sa-i simti tactul specific. Ma simt foarte bine si pot sa pierd ore in sir intr-o librarie bine aprovizionata.




Nu stiu daca aparitia internetului a dus la reducerea lecturii cartilor tiparite. E posibil ca lumea sa citeasca chiar mai mult tinand cont de cantitatea de informatie despre carti disponibila si de posibilitatea de a cumpara carti prin internet. Ceea ce nu se poate nega este ca exista din ce in ce mai multi consumatori de opinii exprimate in bloguri personale. Daca ar fi sa ne intrebam de ce revin cititorii unui anumit blog, ce am raspunde? Personal cred ca departe de a cauta neaparat noi opinii si informatie, de cele mai multe ori revenim pentru ca opiniile reflectate coincid cu ale noastre. Ne simtim bine sa vedem ca si altii gandesc ca noi, cautam ambiente in care sa ne consolidam propriile opinii dar cu greu ne schimbam parerile deja formate. Cati atei citesc bloguri crestine si cati crestini citesc pagini ateiste doar pentru a lua in considerare noi puncte de vedere?
Voi cei care treceti intamplator pe aici, de ce cititi? De ce reveniti?

Oenoanda ©
In Afganistan nu exista ferme de porci si nici zboruri civile directe intre Kabul si Mexic. Cu toate astea, singurul purcelus pierdut intr-o gradina zoologica afgana a fost pus in carantina de frica sa nu transmita virusul gripei porcine. Porcul este o curiozitate in Afganistan unde produsele din porc sunt ilegale fiind interzise de religie.
“Deocamdata porcul este in carantina, i-am facut o incapere din cauza virusului gripei porcine” a declarat directorul de la Kabul Zoo agentiei Reuters. “Am facut asta pentru ca lumea este ingrijorata din cauza gripei”.


Grea viata de porc in Afganistan.
“Deocamdata porcul este in carantina, i-am facut o incapere din cauza virusului gripei porcine” a declarat directorul de la Kabul Zoo agentiei Reuters. “Am facut asta pentru ca lumea este ingrijorata din cauza gripei”.


Grea viata de porc in Afganistan.
Blogul Atheist Movies e o adevarata comoara - carti interesante (format pdf si audio) si filme care se pot descarca gratis. De exemplu cartile lui Ehrman, Dawkins, Sagan, Dennett, Sam Harris sau ultima carte a lui Susan Jacoby, The age of american unreason
Jesus Interrupted, Bart Ehrman
Misquoting Jesus, B Ehrman
Religion explained, Pascal Boyer
Atheist Manifesto, Onfray
Pale blue dot, Sagan
God ,the failed hypothesis, Victor Stenger
Breaking the spell, Daniel Dennett
Why people believe weird things, M. Shermer
si multe altele.
Jesus Interrupted, Bart Ehrman
Misquoting Jesus, B Ehrman
Religion explained, Pascal Boyer
Atheist Manifesto, Onfray
Pale blue dot, Sagan
God ,the failed hypothesis, Victor Stenger
Breaking the spell, Daniel Dennett
Why people believe weird things, M. Shermer
si multe altele.
Ateism,
Carti,
Filme,
Video
|
comments (3)

Intelegerea evenimentelor (cazul epidemiei de gripa) este singura forma de a nu intra inutil in panica si de a nu cadea in teorii conspirationiste. Deci iata un rezumat care sper sa fie de folos in acest sens:
Gripa este o boala virala caracterizata de simptome bine definite. Virusurile care produc gripa (familia Ortomixovirus, genul Influenzavirus) au un genom (material genetic) reprezentat de un singur lant de ARN format din 8 segmente care codifica 11 proteine virale cu capacitate antigenica (produc raspuns imunologic in organismul gazda) diferita. Pe baza acestor proteine, virusurile gripei s-au clasificat in trei tipuri principale: A, B si C. Virusurile de tip A sunt principala cauza a epidemiilor anuale de gripa, in timp ce tipurile B si mai ales C produc infectii usoare sau chiar asimptomatice in cazuri izolate (nu epidemii). Anual se produc epidemii de gripa (cu tipul A) in care mor multi oameni (in SUA de exemplu, de ordinul zecilor de mii). Si totusi, gripa in mod normal nu ne ingrijoreaza prea mult.
Tipul A de virus se clasifica la randul sau in subtipuri pe baza principalelor proteine antigenice de suprafata: hemaglutinina (H) si neuraminidaza (N).
Hemaglutinina este importanta pentru ca ii permite virusului sa se uneasca la celulele pe care le infecteaza (vezi aceasta animatie interesanta). De asemeni este principalul antigen care da nastere la reactii de aparare imunologice in organismul gazda. Anticorpii impotriva H sunt cei mai importanti pentru ca neutralizeaza virusul si previn initierea infectiei celulare.
Neuraminidaza permite virusurilor sa se desprinda de celula infectata dupa ce s-au multiplicat, si sa infecteze astfel noi celule.
Exista 16 subtipuri H si 9 N. Subtipurile A se noteaza: H1N1, H2N2, H1N3 etc. Virusul gripei tip A sufera cu usurinta mutatii si in cadrul subtipurilor exista multe variatii genetice numite tulpini.
Tipurile B si C sunt mult mai putin variabile si nu au subtipuri.

Capacitatea virusurilor gripei de a produce epidemii / pandemii se datoreaza usurintei cu care acestia sufera variatii ale proteinelor H si N, variatii care se pot produce prin doua mecanisme:
- Deriva antigenica - se refera la variatii minore produse prin acumularea de mutatii punctuale ale genelor care codifica proteinele H si N (erori in procesul de replicatie). Aceste modificari fac ca dupa un timp relativ scurt (1-3 ani) un individ imun la tulpina originala sa nu mai fie imun la tulpina derivata. Prin acest mecanism se produc epidemiile anuale de gripa. Mecanismul explica faptul ca persoanele se pot imbolnavi de gripa de mai multe ori in viata - anticorpii produsi intr-o infectie anterioara nu pot proteja impotriva noilor tulpini datorate mutatiilor. Drept consecinta, vaccinul antigripal trebuie sa fie modificat anual si adaptat tulpinilor care circula in fiecare sezon.

- Devierea antigenica - se refera la modificari majore si abrupte ale virusului tip A (nu apare la tipurile B, C) prin recombinare genetica produsa atunci cand diferite tulpini de virus gripal (animale, om) infecteaza simultan (coinfecteaza) celulele gazda. Apare un nou subtip de virus A. Cand se produce devierea, majoritatea indivizilor nu sunt protejati imunologic fata de noul virus. Devierea are loc la intervale mai mari de timp (peste 10 ani).
Exemplu: virusul A prevalent in 1947 avea subtipul H1N1. In 1957 s-a produs o deviere a ambilor antigeni, dand nastere la subtipul H2N2. In 1968 apare subtipul H3N2 si in 1978 reapare subtipul H1N1.

Anul acesta (2009) un nou virus gripal a afectat sute de indivizi in Mexic si cel putin 18 au decedat. S-au descris cazuri in toata lumea pentru ca virusul se propaga cu usurinta de la o persoana la alta. In SUA si Mexic s-a declarat alerta sanitara. Desi numarul deceselor pana in prezent este mult mai mic decat cel cauzat anual de gripa obisnuita, aparitia noii tulpini virale ingrijoreaza pentru ca nu exista imunitate in populatie si pentru ca se transmite cu usurinta avand deci potentialul de a cauza o pandemie.
Noul virus apartine subtipului H1N1 (aminteste de gripa spaniola din 1918 in care au murit peste 50 milioane de oameni) si contine material genetic recombinat care provine de la cel putin patru virusuri diferite: fragmentul de ARN care codifica H provine de la un virus de gripa porcina din USA sau Eurasia; cel care codifica N provine de la un virus de gripa porcina din Eurasia; cel care codifica proteinele M1 si M2, provin de la un virus de gripa porcina din Eurasia (tulpina H3N2). Acestea sunt 3 fragmente nou incorporate la un amestec deja existent din 1998 - tulpina H3N2 transformata in H1N1-, amestec format dintr-un fragment care codifica PB1 de provenienta umana, PB2 provenienta aviara, PA provenienta aviara din SUA, NP si NS provenienta porcina. 
Se transmite cu usurinta in special pe cale mana-gura, prin aer si prin saliva. Nu exista posibilitatea de contagiere prin consumul de produse de porc preparate in mod adecvat. E importanta evitarea aglomeratiilor, sa eviti contactul cu persoane daca ai simptome de gripa si sa te speli pe maini cat mai des. S-a demonstrat ca pe obiectele aflate in folosinta publica ARNul viral ramane activ mult timp, chiar saptamani. De aceea, igiena este principala arma de combatere a propagarii virusului.
In majoritatea cazurilor virusul produce simptome usoare care trec fara nevoia de atentie medicala sau administrare de antivirale.
Genomul noului virus H1N1 a fost deja secventiat si se lucreaza la un vaccin.
In pagina WHO (Organizatia Mondiala a Sanatatii), apar rapoarte periodice despre situatia internationala. Ultimul raport (1 Mai 2009, ora 19:00 GMT): 13 tari au raportat oficial 365 de cazuri de infectie cu A(H1N1). SUA a raportat 141 de cazuri confirmate de testele de laborator, incluzand 9 cazuri de deces.
Tari care au confirmat cazuri de infectie fara decese: Austria (1), Canada (34), China (1), Danemarca (1), Germania (3), Israel (2), Olanda (1), Noua Zeelanda (3), Spania (13), Elvetia (1), UK (8).
Informatie aditionala, in pagina CDC
Vezi si Opt mituri despre gripa porcina
Links interesante:
Flu wiki
Despre genetica virusului
Interviu cu virusologul Ruben Donis
Pe 14 februarie 1990 Voyager1 fotografia Pamantul de la o distanta fara precedent in istorie - 6ooo milioane km. Planeta noastra apare ca un neinsemnat punct pierdut in imensitatea spatiului cosmic. Ideea si titlul fotografiei ii apartin lui Carl Sagan care publica in 1994 o carte cu acelasi nume - ‘Pale Blue Dot’. In 2001 Space.com a selectionat fotografia ca una din cele mai reusite instantanee stiintifice din istoria omenirii.

In 1996 Carl Sagan isi exprima gandurile sale inspirate de aceasta fotografie. O interesanta meditatie incarcata de un profund mesaj umanist. Subtitrat in romaneste:

In 1996 Carl Sagan isi exprima gandurile sale inspirate de aceasta fotografie. O interesanta meditatie incarcata de un profund mesaj umanist. Subtitrat in romaneste:

O selectie de mesaje conspirationisto-paranoico-panico-istericiste vehiculate de omul de rand in Twitter, ca raspuns la stirile despre gripa porcina. Desi greu de crezut, nu sunt la misto.
“miroase a atac terorist”
“Este un virus de laborator insamantat in tara vecina”
“Toti cei care mananca carne de porc in exces, au aceasta boala”
“Se transmite prin aer, prin intermediul avioanelor care arunca virus, si nimeni nu face nimic”
“Moartea calatoreste in Lufthansa si Iberia si nu facem nimic s-o oprim”
“Vor sa ne elimine: virusul ii ataca pe cei sanatosi inainte de cei slabi”
“E un virus de laborator ca sa consume excesul de tamiflu din industria farmaceutica”
“Intr-un laborator din SUA s-au pierdut 3 eprubete cu un virus mortal acum 3 zile si nu zice nimeni nimic”
“E suspect ca arabii vor scapa de infectie pentru ca nu mananca porc”
“De ce-i spun gripa cand e ciuma?”
“Sper ca dupa asta sa apara o noua omenire, mai toleranta si amabila”
“Scapa-ne Doamne de foame, razboi si ciuma”
“Pare un atac bacteriologic. Si vor avea loc altele in europa. Exterminarea noastra va avea loc curand”
“Va veti mira de ce au ajuns sa inventeze guvernele SUA ca sa devieze atentia opiniei publice: muste, viespi asasine, sindroame ale Golfului Persis sau tzatze de silicona care explodeaza in avioane”
“Se spune ca sunt deja orase subterane pentru anumiti oameni”
“Interzicerea fumatului a fost primul pas pentru a genera plamani mai curati care ar face populatia mai putin imuna la virus”
“Cum e posibil ca virusul sa combine gripa aviara, gripa umana tip A si B, si gripele porcine asiatice si europene?”
“Chestia e serioasa pentru ca va fi un nou holocaust universal impotriva anumitor tipuri biologice ale speciei umane, e foarte serios si va invit sa meditati”
“fac un experiment sa vada cum va reactiona populatia, dar ce ne asteapta va fi si mai rau”
“Se vorbeste de un atac biologic contra omenirii, biotehnologia creaza virusi care ataca anumite biotipuri umane”
“Asta-i doar varful icebergului, pregatitiva toti”
“Nu stiti care-i orasul cu cel mai mare numar de locuitori din lume? Mexico. Curios, nu? Cel mai bun scenariu posibil”
“Sa ne ajute Dumnezeu ca e inceputul sfarsitului”
“ A venit ora, luati drumul iertarii, in curand vom ajunge la 600 milioande de infectati”
“Epidemia are ca scop sa nu iesim din case sa protestam cand vor arunca niste bombe nucleare in Iran”
“Asa cum pot deja sa ne cloneze si sa vindece boli cu celule stem, pot sa se joace cu virusii si sa-i faca mai puternici”
“Multi se vor trezi maiine in noua lume”
“Frati de credinta, a venit ceasul. Sa ne strangem mainile. Sa ne rugam lui Dumnezeu tare ca sa ne auda”
“A 3ª faza: haos social, sfarsitul distribuirii alimentelor, furturi in magazine, fara politisti suficienti si fara medici: jumatate deja vor fi murit”
“A 4ª faza: doar putini vor supravietui, si o noua ordine mondiala se va instaura, care va putea fi: ori 100% democratie ori 100% tiranie”
“Boala nu exista, e doar in mintile noastre; daca crezi ca o ai o vei avea si vei muri; e chestie de credinta”
“Refuz sa mai mananc sunca. In solidaritate cu Mexic”
“Ar trebui sa incepem sa facem provizii ca asta nu miroase bine”
“Refugiul imediat in paduri si zone de munte este singura solutie”
“Problema e ca sunt mii de porci bolnavi care traiesc in situatii precare, indopati cu antibiotice, fara sa se miste si fara igiena”
“e scris in Biblie ca asta-i doar inceputul”
“Nu te increde in nimeni ca-i sanatos, aprentele inseala”
“vaccinurile contin o gramada de virusi”
“Dar mai ales nu va vaccinati caci vaccinurile sunt contaminate”
“Nu gripa e cel mai rau lucru, ci infectiile care provin din descompunerea cadavrelor populatiei mondiale pe strazi”
“Se spune ca vor putea muri pana la 90% din populatia lumii”
“Daca mananci un catel de usturoi, 50 de grame de seminte de dovleac si multe rosii, vei fi imun la gripa”
“Azi se auzeau mult mai multe ambulante ca ieri”
“le dau la porci porumb transgenic si virusii ies daunatori”
“Lacomia nemasurata a fabricantilor de masti ne va omora pe toti”
“vina nu-i a porcului ci a celui care-i da sa manance”
“gripa porcina se repeta la 516 ani”
“Virusul a fost creat in laborator cu mostre extrase din plamanul unei victime dintr-o populatie de eschimosi din Alaska, a carui ramasite au fost pastrate congelate”
“E ca filmul cu Morgan Freeman in care o epidemie se trasforma in pandemie prin transmutatie. Daca se intampla ca in film, va fi un mare dezastru”
“Trebuie sa ne unim si sa mergem la razboi impotriva celor care ne omoara”
“Asta-i o plaga trimisa de Dumnezeu ca sa ne pedepseasca pentru pacatul avortului”
Gripa porcina a omorat deja in jur de 100 de persone in Mexic* drept care Biserica a considerat de cuviinta ca-i timpul sa fie scos ‘la plimbare’ Domnul Sanatatii, asteptand ca acesta sa puna in schimb capat epidemiei. Dupa ce a fost purtata in procesiune pe strazile orasului, statuia de lemn venerata cica de medici si infirmieri, a fost asezata in Altarul Iertarii din Catedrala Metropolitana unde va trona pana la incetarea alertei sanitare. Biserica mexicana nu mai facuse acest gest disperat din 1691 cu ocazia unei epidemii de variola. Un zeu capricios deci, care daca nu-i scos din cand in cand la plimbare, lasa sa moara zeci de inocenti.


Nici romanii nu dovedesc mai mult bun simt - intr-un poll publicat de newz.ro desi putini au ales varianta ‘este o pedeapsa a lui Dumnezeu’, totusi cei mai multi votanti par sa fie dominati de idei conspirationiste.
* din numarul total de decese care au drept cauza posibila virusul gripei porcine, numai in cateva cazuri s-a demonstrat ca s-au datorat sigur acestui virus.


Nici romanii nu dovedesc mai mult bun simt - intr-un poll publicat de newz.ro desi putini au ales varianta ‘este o pedeapsa a lui Dumnezeu’, totusi cei mai multi votanti par sa fie dominati de idei conspirationiste.
* din numarul total de decese care au drept cauza posibila virusul gripei porcine, numai in cateva cazuri s-a demonstrat ca s-au datorat sigur acestui virus.
Unul din filmele cele mai vazute in YouTube. Danny MacAskill, un scotian de 23 de ani a devenit celebru cu acest video filmat pe strazile din Edimborough. World-class!

Numele lui Karen Blixen (1885-1962) este cunoscut pentru memoriile pe care baroneasa de origine daneza le-a publicat sub titlul “Din inima Africii” (Out of Africa) si dupa care s-a facut filmul cu Meryl Streep si Robert Redford. Putini stiu insa ca scriitoarea cunoscuta in lumea literara sub pseudonimul Isak Dinesen, a scris opera sa cea mai reprezentativa dupa intoarcerea in Danemarca. Una din povestirile sale, ‘Festinul lui Babette’, sta la baza filmului cu acelasi nume cu care Gabriel Axel a luat Oscarul pentru cel mai bun film strain in 1987.
(Spoiler)
Actiunea filmului se petrece intr-un mic sat de protestanti luterani din Danemarca secolului 19, concret in provincia Jutland aflata in nordul tarii. Intr-o atmosfera austera in care religia are prioritate absoluta, traiesc doua surori- Philippa si Martina, ramase singure dupa moartea tatalui lor, pastorul care conducea mica comunitate de credinciosi. Cele doua surori hotarasera inca din tinerete sa-si dedice viata continuarii activitatii tatalui lor in fruntea comunitatii, renuntand fiecare la propria poveste de dragoste, Martina cu un nobil locotenent si Philippa cu un cantaret parizian de opera, Achilles Papin.
In scena de mai jos Philippa si Achilles (care gasise la ea un talent extraordinar si spera sa o transforme intr-o stea a operei din Paris) isi declara dragostea sub pretextul interpretarii uneia din scenele culminante din opera Don Giovanni de Mozart - ‘Lá ci darem la mano’:
Anii trec si nici una din surori nu se marita. Traiesc pentru cei din jur si pentru a mentine viu spiritul tatalui lor. Viata lor extrem de simpla este reprezentativa pentru "ura" fata de corp generata de conceptia crestina dualista potrivit careia corpul este o inchisoare pentru suflet, de unde negarea oricarei forme de placere corporala incluzand chiar dorintele cele mai legitime. Consecinta conceptiei dualiste, lipsita de orice fundament antropologic, este aparitia de multiple conflicte intre membrii comunitatii care incearca sa traiasca intr-o atmosfera de aparenta armonie.
In viata lor apare intr-o buna zi Babette, o refugiata care isi pierduse familia in evenimentele revolutiei comunarzilor din Paris. Surorile o primesc din mila (vine recomandata printr-o scrisoare a imbatranitului Achille Papin), dar prezenta sa se dovedeste in scurt timp o adevarata binefacere - Babette se ocupa de toate treburile, mancarea (mancau zilnic un fel de terci de paine neagra pritocita cu peste sarat) incepe sa aiba gust, iar situatia financiara a surorilor se imbunatateste. Dupa 14 ani Babette are ocazia sa-si arate recunostinta fata de surori cand acestea se pregatesc sa sarbatoreasca impreuna cu restul membrilor comunitatii 100 de ani de la nasterea pastorului iar ea tocmai castigase o suma importanta de bani la loterie. Se ofera deci sa le pregateasca pe banii ei ‘o adevarata cina franceza’.
Ingredientele comandate de Babette direct in Franta, printre care cutii cu vinuri scumpe, prepelite si o enorma broasca testoasa vie, ii infricoseaza pe enoriasi care incep sa-si imagineze cu groaza un banchet al vrajitoarelor. Ca sa nu o jigneasca pe Babette pacteaza sa se infrunte prezentei necuratului cu resemnare, in tacere, cu mintea in Rai si nu pe pamant. Nimeni nu se va gandi la mancare, ca si cum toti ar fi pierdut brusc simtul gustului. La cina apare insa un invitat de seama, locotenentul indragostit in tinerete de Martina, actual general cu o rafinata cultura gastronomica. Acesta recunoaste incantat multe din extraordinarele feluri pe care le gustase cu ani in urma in Café d’Anglais din Paris, in special minunatele ‘Caille en Sarcophage avec Sauce Perigourdine’, specialitatea fostei chef a renumitului Café.
Cunoscatorii au recunoscut poate in meniu:
Blini Demidoff au Caviar
Potage a la Tortue
Caille en Sarcophage avec Sauce Perigourdine
La Salad
Les Fromages
Savarin au Rhum avec Des Figues et Fruits Glacées
Iar printre bauturi, Clos De Vougeot si Veuve Clicquot
Faimoasa chef care avea darul de a transforma o cina intr-un fel de poveste de dragoste nu este alta decat Babette. Ca pe vremuri, Babette reuseste un fel de miracol: invitatii se deschid impotriva vointei lor minunatiilor lumii simturilor si placerii corporale. Si ca prin farmec, armonia comunitatii este reinviata, se refac prietenii rupte iar iubirea este reinstaurata. Zambetele stralucesc pe fetele relaxate reflectand bunastarea interioara, simpla bucurie de a trai.
Acasa la Karen Blixen

Daniel Everett, profesor de lingvistica la Universitatea din Illinois, isi incepea prin anii ’70 activitatea ca misionar in Amazonul brazilian, cu scopul de a converti membri tribului Pirahã la Crestinism. Dupa ce a stat peste 30 de ani cu ei, le-a invatat limba si le-a cunoscut cultura, Daniel a realizat ca nu au nevoie de Isus, asa cum nu au nevoie de nici o alta credinta, de numere, ritualuri, conceptul de Dumnezeu, mituri ale creatiei sau povesti despre ce s-a intamplat in trecut. In schimb, Daniel a suferit el insusi o drastica schimbare - a devenit ateu.
Tribul Piraha se afla in nordul Braziliei si are azi in jur de 350 de membri; este unul din putinele triburi de vanatori-culegatori ramase in Amazon. Desi au luat contact cu civilizatia occidentala inca din 1714 in mod remarcabil acest fapt nu a dus la o schimbare in obiceiurile lor. Din cate afirma Everett, traiesc in perfecta armonie si sunt fericiti. Rad din orice - rad de propriile necazuri: cand coliba cuiva este luata pe sus de furtuna, locuitorii sai sunt cei care rad cel mai tare; rad atunci cand prind peste si rad atunci cand nu prind; rad cand sant satui si rad cand sunt flamanzi. Limba lor nu include expresii de convenienta sociala ca ‘multumesc’, ‘imi pare rau’, etc. Oricarei fapte bune i se raspunde cu o fapta buna sau cu un cadou. In loc de urarea ‘Noapte buna’ ei spun: ‘Sa n-adormi, sunt serpi’ - o aluzie utila care reaminteste cu buna intentie faptul ca in jungla exista pericole care cer atentie permanenta.
Intr-o zi oamenii piraha i-au spus lui Daniel:
“Stim ca ti-ai lasat familia si tara ca sa traiesti aici cu noi. Stim ca faci asta pentru a ne vorbi de Isus. Vrei sa traim ca americanii. Dar noi nu vrem sa traim ca americanii. Noua ne place sa bem. Ne place sa avem mai mult de o femeie. Nu-l vrem pe Isus. Ne place de tine. Poti sa stai cu noi. Dar nu vrem sa mai auzim nimic despre Isus. Bine?”
Misionarii incercau de altfel fara succes sa-i converteasca de peste doua secole. Nici un piraha nu s-a convertit vreodata in intreaga lor istorie. Nici Daniel nu a reusit, nici dupa ce le-a tradus Noul Testament in limba piraha. Daniel scrie in cartea sa “Don't sleep, there are snakes", despre nostalgia serilor in care statea de vorba la o cafea cu membri tribului. Uneori vorbeau despre Isus si despre Dumnezeu: ‘Hei, Dan, cum arata Isus: e tuciuriu ca noi sau alb ca tine?’ Cand le raspundea ca nu l-a vazut de fapt niciodata pe Isus, pentru ca a trait cu mult timp in urma, ca are doar cuvintele sale, se mirau cum e posibil sa ai cuvintele cuiva, fara sa-l fi vazut sau auzit vreodata. Nu ii interesa un personaj pe care Dan nu-l vazuse niciodata. Si asta pentru ca ei cred numai ceea ce poate fi dovedit. Dovezile sunt extrem de importante pentru ei; in limba piraha, 3 sufixe adaugate la sfarsitul verbelor explica modul in care s-au obtinut dovezile asupra faptului despre care se vorbeste; fiecare verb include sursa dovezilor: ai vazut, ai auzit sau ai dedus din dovezile disponibile (exemplu: cand spun X a pescuit, pot spune ‘am vazut ca a pescuit’, ‘am auzit ca a pescuit’ sau ‘deduc ca a pescuit’)
In cele din urma Daniel a realizat ca misiunea sa nu-si avea rostul. Ajunsese acolo ca sa-i invete pe acesti oameni despre Isus, sa le dea sansa de a alege bucuria si credinta in locul disperarii si a fricii. Sa aleaga Raiul si nu Iadul. Si a inteles ca acesti oameni nu se simteau pierduti, deci nu aveau nevoie sa fie salvati. Admiratia sa pentru oamenii piraha, fericirea lor, calitatea vietii lor interioare, viziunea utilitara a vietii si felul in care l-au respins pe Isus si Noul Testament, l-au determinat pe Daniel sa se indoiasca de propria sa credinta. Cultura piraha este construita in jurul a ceea ce este util pentru supravietuire. Pentru ei, religia crestina este superstitie si nu-si are locul in cultura lor. Daniel insusi a inceput sa vada religia din ce in ce mai mult ca o superstitie, pana cand in cele din urma a respins complet credinta in supranatural, devenind ateu. Consecintele crizei sale au fost nefaste: practic si-a pierdut familia care nu a acceptat de-convertirea sa.
De la tribul Piraha Daniel a invatat o lectie extrem de utila: ca exista demnitate si profunda satisfactie in a te infrunta vietii si mortii fara ideea reconfortanta a Raiului si fara teama Iadului. A invatat ca timp de multi ani a crezut in ceva lipsit de orice justificare. Si pentru aceasta lectie, le este indatorat pe viata.

Suntem mai rationali daca ne controlam emotiile?
Incepand cu Descartes (1596-1650) s-a considerat de la sine inteles ca ratiunea este separata de emotivitate. Ca sa gandim mai bine, se spune, trebuie sa gandim ‘la rece’. Emotiile ne intuneca mintea si capacitatea de judecata. Este ceea ce Antonio Damasio, renumit neurofiziolog, a numit “Eroarea lui Descartes”, cu alte cuvinte greseala de a considera rationalismul separat complet de emotii, de sentimente. Din contra, spune Damasio, sentimentele au o influenta pozitiva asupra deciziilor rationale. In sens anatomic si functional, exista o conexiune directa intre ratiune si sentimente.
Dualismul cartesian consta in separarea mintii de corp; in Meditatiile sale metafizice, Descartes spunea: “Exista o mare diferenta intre spirit (minte) si corp”. Influenta carteziana se simte si azi in cele mai mici aspecte: ‘atletii sunt pregatiti atat mintal cat si fizic’, ‘corpul nu are nimic, totul se afla in mintea ta’, etc. Dar se pare ca separarea mintii de corp cat si a mintii de creier, este gresita. Mai intai existam, si apoi gandim.
Damasio prezinta cazurile lui Phineas Gage si Elliot care au suferit leziuni cerebrale ce le-au produs alterari importante in capacitatea de a lua decizii si de a functiona corect in societate. In ambele cazuri a fost alterat cortexul prefrontal ventromedial, inteligenta ramanand nealterata. Pe baza cazurilor clinice, Damasio si-a reconsiderat ideile despre ratiune - se pare ca aceasta nu este complet separata de emotii. Ratiunea "pura", destul de prezenta la Elliot si la Phineas, nu era suficienta pentru luarea de decizii corecte. Damasio furnizeaza numeroase dovezi in favoarea faptului ca lezionarea zonelor cerebrale care controleaza emotiile afecteaza capacitatea de a ne comporta rational. Cu alte cuvinte, emotii ca bucurie, tristete, frica, manie, surpriza, scarba, rusine, gelozie, vina, mandrie etc, departe de a fi dusmani ai ratiunii, sunt esentiale pentru gandirea rationala.











